aNDRIIpOPA's blog

E tot mai plină lumea de ele. Sunt la tot pasul. Sunt din ce în ce mai tinere, dar toate sunt la fel.

Azi nu m-am putut abţine să fac o mică măgărie. Doo astfel de specimene, cam pe la vârsta la care io mă pregăteam să dau admitere la liceu, se plimbau precum nişte rumegătoare care vin de la păscut. Asta se întîmpla pe lângă staţia de lângă biserica Emanuel. Şi cum treceau ele aşa agale drumul (e drept că pe trecerea de pietoni, dar fooooaaarte tactios) una se opreşte şi se uită luuuung în zare după ceva (o fi fost vre-un cocalar… nu ştiu), dar în direcţia opusă celei din care veneam eu. Pe trecere. Sens unic (ca în orice sens giratoriu dealtfel). Io veneam cătinel ca să nu o calc, că deh, era pe trecere, eu urma să intru în giratoriu, iar ea dădea semne că s-ar opri (pe aceeaşi “zebră”). Încep un monolog ce suna cam aşa: “mişcă-te ca şi cum ai trăi!”, dar ea pesemne că nu m-a auzit, aşa că i-am tras un claxon scurt (aşa zice la lege, că ai voie numai ca să eviţi un eveniment). Am fost măgar, recunosc, dar ea a fost vită, pentru că la aceeaşi lege spune cum că pietonii trebuie să traverseze în pas alert. A tras o sperietură şi a grăbit pasul.

Mă întreb: când se vor sancţiona şi pietonii care fac mişto de şoferi şi traversează ampulea precum nişte vite? Că de şoferi sancţionaţi că nu au oprit la trecere am tot auzit, deşi respectivul pieton pentru care s-a aplicat “constituţia” era la mii de ani lumină. Cât de imbecili puteţi fi, dragi pietoni şi “pietoane”, ca să vă uitaţi în direcţia opusă celei din care vin maşinile pe un drum cu un evident sens unic?

Nu e prima oară când păţesc din astea, cu acelaşi gen de tipe. Ieri am mai păţit una, cu o tipă (după uniforma colegelor părea liceancă la “Aurel Lazăr”) care după ce face câţiva paşi pe trecere, se opreşte în faţa maşinii mele să-şi aştepte colegele. Şi stau ca un prost până trece vita, că legea mă obligă, iar ea ştie. Dar nu ştie şi obligaţia ei. Noroc că nu eram grăbit sau nervos, dar erau ăia din spatele meu şi mai şi arătau asta. Le-a aruncat o privire bovină, după care a aşteptat liniştită mai departe sosirea colegelor. Abia apoi s-a urnit. E oare vinovat un şofer că-şi pierde minţile când întâlneşte astfel de piţipoance? Eu nu l-aş condamna. Am fost şi eu pieton şi nu mi-am bătut joc în halul asta de cei de la volan. Chiar dacă nu ştiam regulile de circulaţie, mi s-a părut de bun simţ să grăbesc pasul, să-i las şi pe ei să treacă, că “e şi ei oameni” şi poate se grăbesc undeva sau pur şi simplu pot prinde o breşă în trafic să se strecoare.

Da, ştiu, azi am fost rău şi măgar spre deosebire de ieri, dar nu m-am putut abţine!