aNDRIIpOPA's blog

Acum câţiva ani, unul din prietenii mei avea o problemă. Strada pe care stătea, în urma modernizării (a se citi “asfaltării”), a fost uşooor modificată. Mai precis, sistemul de canalizare de sub ea, a fost înălţat. Nu mult, dar suficient să se trezească omu’ cu canalul plin până la capac în permanenţă şi cu pericolul unei inundaţii prin casă în urma unei ploi. Ca orice om gospodar, ia legătura cu firma care a făcut lucrarea de pe stradă, ca să facă o chestie unitară care să se “pupe” cu lucrarea deja încheiată.

Partea halucinantă abia acum începe. Vine un nenea injineru’ care să facă neşte schiţe, calcule şi antecalcule. Rezultă o sumă de, nici mai mult nici mai puţin, 2000 de euro. Două mii!!!! Face omu’ ochii cât cepele şi îi cere lu’ nenea ăla schiţa să vadă ce conducte aurite vrea să-i bage pe sub casă. Ei bine, nu conductele erau scumpe ci manopera. Care suna aşa: săpat de la magistrală până la peretele casei = x lei; spart perete casă = x lei; scos parchet din cameră + spart podeaua camerei = x lei; cărat afară resturile din săpătură (cu roaba, prin hol) = x lei; schimbat conducta cu una la înclinaţia adecvată = x lei; racord = x lei; cărat material cu roaba înapoi în cameră (tot prin hol) = x lei; betonat spărtura = x lei. Total = undeva aproape de 2000 de euro. Timp de execuţie = 3 săptămâni. Toate ca toate, dar după casă spartă să-ţi mai stea şi 3 săptămâni cu arme şi bagaje, parcă nu-ţi mai vine să faci nimic. Fiind omu’ meu mai obişnuit cu soluţii inginereşti complicate (am uitat să menţionez că a fost ceva vreme prin Suedia cu o bursă), pune mâna pe internet şi caută. Şi caută. Şi iar caută. Şi găseşte! Firmă care face acelaşi gen de lucrări, fără spart, cărat pământ (şi distrus casa în general) în maxim 2 zile. DOUĂ ZILE?!? Contactează firma şi intră în detalii, iar în final îi angazează. În ziua stabilită, ăia vin dis-de-dimineaţă, studiază schiţele, fac şedinţă şi se apucă de muncă. Fac o groapă pătrată (deja al meu spumega). După ce termină cu groapa dau băieţii jos din maşina cu care veniseră, un utilaj ciudat, care semăna cu un generator puţin  mai mare. De fapt era un fel de foreză. Au terminat lucrarea în aceeaşi zi cu tot cu montat conducta. Costul operaţiunii? Puţin peste 200 de euro. Acum omul are canalizare normală.

Inutil să mai spun că firma respectivă era din Ungaria. Concluzia? La noi încă nu sunt ingineri, în ciuda faptului că înainte de revoluţie umbla bancul că în anul 2000 numărul inginerilor va depăşi numărul intelectualilor. În România, chiar şi în zilele noastre, trusa de scule a tuturor marilor meseriaşi e patentu’, orice altceva e de prisos sau cumpără clientul.