• Teoria “numărului doi”

      9 comments

    Poate că pare ciudat să o susţin eu, pentru că mi-a fost expusă de un prieten din preistoria vieţii mele. Este vorba de cel supranumit Teo Fabi. Adică pentru cei foarte apropiaţi, Doru, iar pentru colegi, Teo.

    Teoria asta zice aşea: de ce să vrei să fii numărul unu? Păi cum de ce? Asta ar însemna că eşti cel mai bun, el primo, first! Cine nu şi-ar dori să fie primul în domeniul lui? Poate doar un prost! Şi totuşi… Cel mai câştigat este cel de pe locul doi (!?!). WTF? Oare toată lumea se ghidează după zicala antică “Save the best for last“? Cum aşa? Păi simplu, zice Teo, eşti tânăr, iubeşti şi pe urmă te căsătoreşti. Ce-ai făcut? Ai câştigat! (el sau ea, indiferent) Şi pe urmă ajungi să mai ai şi un/o amant/ă. (opa! se adânceşte problema). Şi tot ce e mai bun din tine oferi nu soţului/soţiei (care evident este câtigătorul, deci numărul unu) ci persoanei de pe locul doi. Şi uite aşa, numărul doi este mai câştigat! Sau: Eşti tânăr/ă şi încă nu ai gustat dulcele fruct al iubirii. Da’ ai auzit că e dulce, că e mişto, ce mai…. most wanted! Şi ajungi în pat cu “inamicul”. Şi…. jale. Prima dată durere (de ambele părţi), dezamăgire (de partea ei), etc, etc… De la numărul doi încolo începe cu adevărat dulceaţa, crema, the best moments.

    Asta m-a pus puţin pe gânduri. Şi dacă e un dram de adevăr în toată povestea asta? Şi m-am dus cu gândul mai departe: cine îşi mai aminteşte de cei de pe locul doi la Loto 6/49? Nimeni! Dar toţi îl înjură în gând pe cel de pe locul I. Şi mulţi fac coadă pe urmă la uşa lui pentru a obţine un ban sau un favor, că deh, are de unde! Cine devine mai câştigat? Cel de pe locul doi, care îşi continuă viaţa în tihnă!

    Ai câştigat locul I la Miss Universe? Felicitări! Înseamnă că eşti “bunoacă”, după cum se spune prin cartierele patriei, dorită de milioane de bărbaţi. Dar ferească sfântul să calci în străchini sau să faci vre-o poză deochiată că vine locul doi şi te detronează. Pe lângă asta, timp de un an umbli roată lumea ca un accesoriu de lux pe la toate campaniile publicitare ale sponsorilor şi la toate campaniile umanitare ale organizatorilor concursului. De ce? Nu ştii decât că d’aia pentru că ai câştigat locul întâi şi că te obligă contractul. Naşpa! Şi îţi mai şi suflă în ceafă locul doi, care e fresh, tocmai pentru că nu e purtată de-a lungul şi de-a latul lumii.

    La ce serveşte în fond să fii locul unu? La nimic! Ba da, serveşte: să aibă lumea un reper. Şi cam atât. Problema este că de obicei lumea îşi face din numerele unu şi idoli. Şi atunci începe coşmarul: “numărul unu a fost fotografiat de paparazzi făcînd baie nud în largul oceanului, pe yahtul pe care l-a închiriat şi cu care a plecat într-o călătorie solitară pe mările şi oceanele lumii” De unde naiba au ştiut paparazzi? Păi cum să nu ştie? doar eşti numărul unu! Şi numărul doi? Aaaa, păi numărul doi deja e la al doilea shooting sexy pentru o revistă de bărbaţi, din care a mai luat câteva sute de mii de dolari… Da’ ce contează, doar e numărul doi… looser!

    Voi ce aţi alege? Numărul unu sufocat de atenţia cuvenită, sau numărul doi, dar cu o viaţă cât mai apropiată de normal?

    P.S. Dacă aveţi alte argumente nu ezitaţi să le scrieţi.



    • Legat de filozofia succesului mie imi place ce scrie/spune Alain de Botton.
      Aici e intr-o conferinta in care vorbeste despre succes si loosers: http://www.ted.com/talks/lang/eng/alain_de_botton_a_kinder_gentler_philosophy_of_success.html
      A scris o carte pe tema asta – Status Anxiety (2004) -, carte dupa care a facut si un documentar cu acelasi nume: http://www.imdb.com/title/tt0403538/

    • Interesanta teorie dar totusi… am impresia ca e explicata doar pe cateva exemple si apoi s-a generalizat… pacatul blogger-ului si pacatul omului… crede ca tot ce-i gaura cu par se… barbiereste :)

    • Teoria nu se reduce la păcatul originar, dar se aplică destul de bine.

    • Sincer, eu am enuntat teoria “numarului doi” in mai putine cuvinte!
      1. Toata lumea vrea sa fie numarul 1 in zilele noastre.
      2. Nu e ciudat ca in majoritatea cazurilor (daca nu in toate) premiul cel mare este al numarului doi?

      Nu am pretentia unui adevar general valabil si nu cred ca trebuie explicata cuiva…. Cine are ce sa inteleaga ce vrea sa spuna, intelege. Cateodata un “Hmmmm” spune mai mult decat o critica aproximativ constructiva. Mie un “Hmmm” imi arata vagi urme de gandire la un seaman… si incepe sa fie din ce in ce mai rari exemplarele astea. (asta poate se vrea teoria” Hmmmm”).

      Draga Andrei, ai dezvoltat corect, dupa umila mea parere, aceasta teorie. Nu credeam ca de la un simplu telefon iti starnesc un asemenea debit… Te astept la vreo doua sticle de vin si sa vezi ce iese atunci… Bine ar fi insa daca am avea pe langa noi niste persoane capabile sa noteze ceea ce emitem in acele momente…. In vino veritas….

    • Dacă mai adăugăm şi o sticlă sau două de vin… cred că nici cel care notează nu mai face faţă debitului. Verbal, bineînţeles. Dar accept cu plăcere provocarea ( îl rugăm pe Monel sau pe Alex să noteze, deşi la cum îi ştiu, vor avea şi ei o contribuţie la dezbatere). Poate cu ocazia asta dezvoltăm şi teoria “hmmm”. Cine ştie ce iese.

    • As fi un ingrat daca nu as recunoaste cognoscibilitatea debordanta de care dati dovada in expunerea Teoriei Numarului 2!

      Intr-un caz (poate nu singurul) e mai rau sa fii locu l2: ca si copil in fata parintilor! Da’ stiu si caz unde locul doi la copii a devenit la maturitate locul 1. Mergand insa pe linia filosofica trasata de tine sau de Teo, as spune ca e bine sa fii pe locul doi. La faza cu casnicia si amanttii as mai adauga ca e bine sa fii amant(a) adica locul 2, pentru ca beneficiezi de aproape tot ce e mai bun intr-o relatie fara sa fii nevoit(a) sa-i calci hainele sau sa i le speli, sa-i faci mancare, sau sa ai grija sa areti bine in fiecare zi; poti dormi pe oricare parte a patului si te “cam” poti intalni si sta cu prietenii cat vrei fara fii nevoit(a) sa enunti scuze sau minciunele…
      Locul 1 intr-o firma e patronul ai carui bani sunt in joc, dar locul 2, administratorul sau directorul are multe privilegii si daca crapa firma, isi gaseste alt job.

      O axioma la aceasta teorie ar putea fi: NICIODATA, A DOUA OARA NU E CA PRIMA DATA? Ce zici?

    • mi-a placut Teoria Nr 2 si parca vroiam sa iau parte si eu la desbaterea filosofica, dar n-am reusit sa “puiez” ceva… Axioama doar parca… asa ca nu-mi posta comentariul (sau macar nu tot)!
      Merci!

    • Nu e târziu să iei parte, mai ales că ce am debitat a rămas scris aici. Dacă ai impresia că poţi veni cu ceva nou, bagă mare.

    Write a comment




toateBlogurile.ro