• După 20 de ani…

      12 comments

    Acum 20 de ani (aproape), un pastor reformat maghiar din Timişoara reuşea să strângă în jurul său, pe lângă enoriaşi, o mulţime imensă de români. Manifestaţia şi-a schimbat destul de repede cursul, ajungând o manifestaţie anti-regim. Astăzi, UDMR, se raliază alianţei româneşti din jurul neamţului Johannis. Nu ştiu dacă impactul pentru viitor va fi acelaşi, dar se cam vede treaba că românii au nevoie de câte o persoană de altă etnie pentru a-i mobiliza.

    Anul acesta trec şi cei 20 de ani profeţiţi de Silviu Brucan (sper). Oare se gândea la această desfăşurare a evenimentelor? Oare am învăţat în aceşti 20 de ani ce înseamna democraţia? Oare am înţeles că alianţele sunt rezultate ale conjuncturilor? Oare începe să se schimbe clasa politică? Oare…?

    BONUS pentru staff-ul PDL: Oare s-a gândit cineva că se poate face o alianţă contra naturii? Răspund tot eu: DA, s-a făcut de-a lungul istoriei, atunci când interesul a cerut-o. Amintiţi-vă că Statele Unite ale Americii au fost aliate cu URSS, o alianţă contra firii şi ideologiilor, dar care avea un singur adversar: fascismul. Aşadar în dragoste şi război este permis orice. Să sperăm că cei 20 de ani ai lui Brucan au trecut şi am învăţat, în cele din urmă, că democraţia presupune şi decizii surpinzătoare sau alianţe contra naturii (sau ideologiei).



    • Ce-s 20 de ani in istoria unei natii? Nu ajung nici macar pt. o gura de ceai.
      Daca ne uitam la Caragiale si vedem cat este de actual o sa ne trezim peste 100 de ani avand aceeasi problema: tot Caragiale saracu’ va fi de vina ca va fi prea actual.
      Si iti mai zic una tare, eram in trenul de Cj si vorbeam cu o doamna posedata de un patriotism feroce, si cand i-am spus ca noi nu suntem un popor perfect, ca avem si noi defectele noastre (exemplificandu-i situatii descrise de Caragiale), mi-a raspuns ca de fapt Caragiale era un venetic si ca familia lui se tragea din tari straine. De aici eu am tras 2 concluzii:
      1. Patriotismul ei se baza in mare masura pe ura fata de alte natii (care e o atitudine necrestina dar cretina), si
      2. Opera lui Caragiale reprezinta de fapt veninul unui strain de neam si tara, varsat asupra romanilor puri si imaculati.
      P.S. Sa nu fiu inteles gresit, imi iubesc cultura, tara, istoria si poporul (in ordinea asta) dar imi rezerv dreptul de a fi selectiv si autocritic cu cele enumerate mai sus.

    • La o întâlnire la nivel înalt chino-franceză, la un moment-dat discuţia începe să lâncezească. Pentru a destinde atmosfera, un oficial francez întreabă spre delegaţia chinez :”Ce părere aveţi despre Revoluţia Franceză?”. Răspunsul prompt al şefului delegaţiei chineze: “E un eveniment mult prea recent pentru a ne pronunţa asupra implicaţiilor viitoare”.
      Cam aşa şi cu cei 20 de ani. Întrebarea mea era dacă am învăţat noi ca popor ceva în aceşti 20 de ani. În ‘89-’90 se ducea o luptă sângeroasă (la propriu) pentru democraţie. O avem acum? Dacă o avem, am înţeles ceva? Alianţele trebuie musai să fie doar pe baze ideologice? Oare o alianţă de tipul celei PSD-PC-PNL-UDMR nu e un exerciţiu democratic? Poate voi avea răspunsul doar peste încă 20 de ani…

    • Nu cred ca am invatat mare lucru in cei 20 de ani. Nu avem simtul democratiei din moment ce lumea isi da bucuroasa voturile celor care dau un mic si o bere. Si mai cred ca nu am scapat de dictatura, avem o alta forma mai subtila si mai perfida. E o dictatura a mitocaniei. Desigur nu avem detinuti politici, dar cei care aleg sa fie altfel decat mitocani, sunt etichetati drept fraieri, slabi de inger, si nu au ce cauta la masa asa zisilor invingatori care stiu doar sa racneasca si sa dea cu pumnul. Daca alegi sa fii corect, cinstit si muncitor in Romania esti pierdut. Esti privat de dreptul de a avea o viata decenta sub aspect economic, social etc. Privarea de libertati fundamentale mi se pare similara cu puscaria. Romania e un lagar in aer liber in care poti intr-adevar sa te misti fizic cum vrei.
      De fapt daca ne si uitam la situatia asta a alegerilor avem de ales intre 2 rele la fel de mari. Avem de ales intr un rau si un alt rau. Practic avem un candidat unic:RAUL. Nu era si Ceausescu tot un candidat unic. Ce diferenta e intre Basescu si alalalt? Niciuna? Ce democratie e aceea in care nu ai optiuni? NU E democratie. E dictatura. In Romania avem dictatura nu avem democratie.

    • Deţinuţi politici avem: 20 de milioane de români. De ales, teoretic am fi avut de unde, dar ăia nu aveau şanse, aşa că am rămas cu cele două feţe ale răului.

    • De fapt ai dreptate. Detinutii politici sunt mai multi decat inainte.

    • Si inca ceva. Din’92 incoace tot timpul avem de ales intre 2 rele. Optiunea binelui nu exista. Si cum zicea Basescu “Sa traiti bine” . Are umor pastramagiul. Negru dar umor.

    • Noi ne bucurăm că mai trăim…

    • In Elvetia referendumurile reprezinta un aspect central al vietii politice, sunt considerate instrumente ale democratiei directe, a participarii cetatenilor in luare unor hotarari legislative. Se organizeaza mai multe referendumuri intr-un an si se pot organiza chiar si la initiativa cetatenilor, putand viza probleme aparent banale, cum ar fi cheltuieli publice care depasesc o anumita suma de bani.

      Iata insa ca aceasta democratie (putere a poporului) aparent ideala poate duce la discriminari: elvetienii s-au pronuntat duminica asta prin referendum, cu o majoritate de 57,5% din voturi, in favoarea interzicerii minaretelor in tara. “Construirea de minarete este de-acum interzisa in Elvetia”, a anuntat Guvernul de la Berna.

      Mai sunt liberi acum cetatenii elvetieni care traiesc in aceasta democratie minunata in care poporul are puterea de a hotara atat de multe? Desigur, cu conditia sa nu fie musulmani. Mi-e groaza sa ma gandesc ce ar face majoritatea romanilor cu o astfel de putere democratica.

    • Oare ce ar face? Ar interzice ţiganii sau ţigăniile? Ar interzice manelele sau muzica rock?
      Nu uita că Elveţia este ultimul bastion al puterii depline a poporului prin referendum. Într-adevăr există probabilitatea ca la un moment-dat poporul să devină pervers şi să impună norme profund nedemocratice, după cum este şi cea expusă de tine. Dar, totuşi, poporul (ăia mulţi şi proşti care plătesc impozite) trebuie consultat în anumite privinţe şi în anumite probleme care îl vizează sau îl afectează direct.

    • Foarte bun punctul de vedere al lui Monel. Nici nu mai stiu ce sa zic. E de cugetat.

    • Democratia nu e neaparat morala si nu implica obligatoriu libertatea tuturor cetatenilor. E doar o forma de guvernare/administratie a unei tari, cu avantaje si dezavantaje, dar evident de preferat altor forme de guvernare autocratice sau tiranice.

      Critici aduse democratiei, direct de pe wikipedia, nu le mai traduc:

      - Economists since Milton Friedman have strongly criticized the efficiency of democracy. They base this on their premise of the irrational voter. Their argument is that voters are highly uninformed about many political issues, especially relating to economics, and have a strong bias about the few issues on which they are fairly knowledgeable.

      - The 20th Century Italian thinkers Pareto and Mosca argued that democracy was illusory, and served only to mask the reality of elite rule. They argued that elite oligarchy is the unbendable law of human nature, due largely to the apathy and division of the masses (as opposed to the drive, initiative and unity of the elites), and that democratic institutions would do no more than shift the exercise of power from oppression to manipulation.

    • Cu alte cuvinte, democraţia nu este răul mai mic ci răul necesar sau de preferat altor forme de guvernare.

    Comenteaza




toateBlogurile.ro