27th Jan 12
aNDRIIpOPAÎn momentul în care scriu aceste rânduri încă nu-mi pot reveni. Probabil deja ştiţi (cel puţin cei din Oradea) de moartea lui Pavel (Pali) Vancea. Din câte am înţeles ar fi vorba despre o sinucidere. Vestea a căzut ca un fulger peste lumea sportului în general, dar mai ales peste lumea artelor marţiale, unde un astfel de gest este cu mult mai greu de înţeles. Iar dacă l-ai fi cunoscut pe Pali ţi-ai fi pus firesc întrebarea ce putea să-l împingă la un asemenea gest.
Nu mi-am putut închipui vreodată că Pali, colegul care întotdeauna avea o vorbă sau un sfat bun de dat, care era argint viu, ar putea recurge la sinucidere. Pur şi simplu nu pot să cred. L-am cunoscut la sfârşitul anului 1992, când a venit la clubul nostru după ce secţia de karate de la clubul Rapid Oradea s-a desfiinţat. Se vedea de la o poştă că e făcut dintrun altfel de material, dovadă fiind că sesnsei-ul nostru, Ujvári Janos, a scos untul din el şi în câteva luni a reuşit să dea lumii primul campion mondial român din karate-ul tradiţional. După aceea au urmat multe-multe titluri de campion european şi mondial. Când a încheiat cariera sportivă, considerând că nu şi-a spus ultimul cuvânt în artele marţiale, a devenit antrenor (instructor devenise încă din timpul în care mai concura). A înfiinţat clubul Goshin-Kay (UAMT), unde a construit un nucleu de sportivi deosebiţi, ce reprezintă chiar şi acum o parte din lotul naţional de tineret şi de seniori ai României. În decembrie 2011 primise chiar centura neagră 5 dan, iar viaţa părea că îi surâde. Dar…
Ne antrenam deseori împreună, iar când am dat eu examenul de centură neagră, a fost desemnat de către sensei Dan Stuparu (preşedintele federaţiei de karate tradiţional) să coordoneze examinarea. A scos mine tone de transpiraţie deşi veneam după o ruptură de ligament. M-a făcut să dau totul fără să mă menajeze. Şi am luat examenul cu felicitări. La fel a făcut cu generaţii întregi de elevi ce i-au călcat pragul sălii. Marea majoritate sunt şi acum în clubul pe care l-a condus până azi, CS UAMT-Agora Oradea. Nu ştia jumătăţile de măsură la antrenament, iar pentru asta îl iubeau deopotrivă elevii şi părinţii elevilor. A crescut OAMENI, iar pentru asta şi-a făcut un loc în inimile şi sufletele multora.
Nu ştiu ce ar mai fi de zis, dar eu sunt copleşit de veste. Am trecut pe la sensei Ujvári să-i dau groaznica veste. Aflase deja de dimineaţă şi avea ochii plânşi. Niciodată nu mi-a fost dat să-mi văd antrenorul plângând. Acum o parte din el pare să fi murit odată cu Pali.
De ce ai făcut asta Pali?
Hai să ne amintim de cel ce a fost cu adevărat. Dormi în pace!
Lia
January 27th, 2012 at 17:32
Oamenii buni aleg sa plece in mod inexplicabil. Poate a daruit totul celor din jur si nu a primit nimic in schimb care sa-l multumeasca sufleteste. Poate avea totul, dar in acelasi timp nimic. Cand obtii totul in cariera profesionala si cand esti implinit si familial nu cred ca recurgi la un astfel de gest. Ceva l-a impins spre acest gest extrem. Mereu ne intrebam de ce oameni tacuti, care nu au nimic de impartasit vreodata si care par ca duc o viata normala, fara probleme recurg la sinucideri. Poate era “puternic” fizic, dar “slab” psihic, cam surprinzator pentru un karatist de talia lui. Un asemenea sport iti tonifica nu doar muschii, dar iti confera si echilibru mental, iar cand un sportiv recurge la asa ceva, inseamna ca a avut alte probleme care l-au coplesit si carora nu le-a mai facut fata. Comentariile sunt de prisos in momentul de fata. Odihneasca-se in pace !
ramona
January 27th, 2012 at 17:47
nimeni nu poate sa isi explice ce l-ar fi impins la un astfel de gest si cuvintele tale adevar graiesc , a crescut Oameni.
cum sa nu plangi la o astfel de veste….pe mine m-a ajutat enorm de mult a fost ca un tata pentru mine , atunci cand aveam o problema mergeam la el si ii spuneam , (era mai simplu sa ii spun lui decat mamei mele) si el imi sarea in ajutor.
atunci cand nu dispuneam de banii necesari pentru a merge la campionat ii spuneam ca eu nu merg deoarece mama mea nu isi permite avand in vedere ca crestea doi copii singura si el spunea sa imi fac bagajele si sa nu spun la nimeni ca nu am bani si veneam acasa invingatoare.
de pe marginea suprafetei imi transmitea o forta si o incredere in mine si simteam ca pot sa mut muntii din loc toate astea doar pentru ca stiam ca el are incredere in mine, nu inteleg de ce a lasat garda jos un om ca si el.
Dan
January 28th, 2012 at 09:14
Am fost si eu socat cand am vazut vestea in ziar. Tin minte ca imi vorbeai foarte frumos despre el. Pacat de el.
Dani
February 4th, 2012 at 22:22
Nici mie nu-mi vine sa cred. Era aproape ultimul om la care ma asteptam,
Si nu cred ca s-a sinucis “de buna voie”. Ori a fost obligat si amenintat ori i s-a inscenat sinuciderea. Nu se va afla pentru ca nu se vrea.
Odihneasca-se in pace!