aNDRIIpOPA's blog

După cum se vede, am schimbat foaia. Am trecut pe domeniul propriu. M-i s-a spus că așa o să par mai profi. Hoha! Doar mai jmecher că am domeniul meu… parcela mea… palma mea de web.

Cine sunt eu? Andrei-Nicolae Popa, după numele primit la botez, născut în anul de grație unamienouăsuteșaptezecișișase, luna mai, chiar în ultima zi (legat de asta umblă zvonul că tata ar fi zis că mă trimite înapoi dacă nu mă nasc, ca și el, în luna mai, drept pentru care m-am conformat). Las astrologii mai mult sau mai puțin profesioniști să se pronunțe asupra zodiei, ascendentului și alte alea.

De mic copil am început să merg la școală. Mi-a placut foooooaaaaarte mult. Am facut 4 ani de școală generală, pe urmă 4 de gimnaziu și încă 4 de liceu. M-a pus naiba să mă apuc de facultate, și am făcut 5 ani… Ca să nu mă ia în armată am mai făcut 2 ani de post-liceeală. Când toate păreau încheiate, am hotărât că trebuie să mai fac și master. Și am făcut. Încă 2 ani.

La fel de mult mi-a plăcut și sportul. Am început cu tenis – 5 luni. Până mi-am distrus rotula la un antrenament, căzând ca un bleg. Continuarea firească (în sinea mea) a fost Judo. 4 luni, până la o aprindere de plămâni crâncenă. Ca să scap de programul de dupa-amiaza la școală, m-am dus la școală cu secție sportivă în gimnaziu (actualul liceu Eminescu – fost L.F.I.), ca practicant de basket. 3 ani!!! Un nou record sportiv! Am trecut, cum era și firesc, la fotbal, ca portar. M-a ținut 3 săptămâni. M-am îndrăgostit iremediabil de sporturile cu motor în clasa a VII-a. 3 ani am făcut karting, până am devenit prea mare ca să mai am șansa de a concura. În paralel m-am apucat de sportul care a acaparat imaginația tuturor tinerilor care au văzut “Karate Kid”. M-a ținut, în primă fază, 3 luni. După un an și jumătate m-am reapucat cu alt antrenor, la altă sală. De data asta m-a ținut mai mult. 14 ani.

De lucrat am lucrat în mai multe locuri, chiar din timpul vacanțelor din liceu. Întotdeauna am fost de principiul “nu lăsa școala să-ți strice educația”.  De când mă știu mi-a plăcut să și pun osul la treabă, chiar dacă uneori natura funcției era de conducere (aia în care îți dezvolți degetul arătător). De scris am început, normal, în clasa I-a, dar de compus doar dintr-a II-a. Pe atunci aveam o fantezie debordantă, dar între timp școala a reușit în cele din urmă să-și bage coada.

Acum, trecând la “ce vrea el”, pot spune că vreau să o văd pe Andreea crescând sănătoasă și fericită. Atât mai pot în momentul ăsta. Aș mai vrea să văd miniștrii înfundând pușcăriile, magistrațisancționați pentru hotărârile lor păguboase… și multe alte minunății pe care le dorește românul în general. Dar astea deja-s vise.








Asculta mai multe audio Muzica