• Amintiri din epoca de piatră

      8 comments

    Îmi cer mii de scuze celor ce îmi citesc blogul (da, ăia 2 sau 3 :D ) pentru că nu am mai scris. Motive am cu ghiotura, dar să încep cu începutul.

    În primul rând mulţumesc celor ce m-au sunat să mă îndrume să fac rost de Flixotide (până la urmă am călcat-o pe Melinda de o vizită ca să o uşurez de cele două fiole pe care le avea). Tot ea a fost cea care a reuşit să dea de o urmă pentru medicamentul “minune” care lipseşte din farmaciile de pretutindeni (în disperare de cauză am fost şi în Ungaria, dar nici acolo nu este). Mulţumesc şi lui Teo (cel cu THEOriile), care a dat şfoară prin ţară, d’aici şi până în Italia. Nu mai vorbesc de colegii care stăteau călare pe telefoane să prindă un fir sau o fiolă de Flixotide. Le mulţumesc şi lor călduros prin mediul virtual, dacă prin viu grai nu am apucat de fiecare dată. Oricum am învăţat cu toţii ceva util: dacă te pui să cauţi pe paginile web ale lanţurilor de farmacii, ai şanse să găseşti unitatea la care se află medicamentul ce-ţi lipseşte şi să suni după el, fie să ţi-l trimită, fie să îl expedieze către cea mai apropiată de tine farmacie din lanţ.

    Acuma urmează să-mi cer scuze faţe de cei care au citit articolul în care spuneam de întoarcerea la Evul Mediu: dintr-o eroare de judecată, aveam senzaţia că me îndreptăm spre evul mediu, dar din nefericire am ajuns şi chiar am depăşit de ceva vreme acea perioadă, îndreptându-ne cu paşi repezi spre Epoca Pietrei. Să mă explic: după alergia Andreei, cum sistemul ei imunitar e dat peste cap, a mai făcut şi o enterocolită (zice-se că ar fi virală…) ceea ce a însemnat joi încă o excursie-fulger la urgenţă, la spitalul de copii Read the rest of this entry »

  • Ghid anti-plictiseală

      7 comments

    Se ia o seară liniştită de vară. De week-end dacă se poate. Totul decurge liniştit, iar după lăsarea întunericului se încălzeşte şi apa pentru duş. Pe aragaz bineînţeles, că doar suntem în mileniul III şi vrem să fim eco, adică să ardem gaz acasă, nu păcură la CET. Vine ora de somn şi încep şi necazurile. Copilul începe să-ţi tuşească. Te gândeşti că a stat prea mult în fum cât ai făcut grătarele şi te iei în gând la înjurături. Dar nu, pentru că pe măsură ce trece timpul tuşeşte tot mai rău, iar într-un final vomită de la atâta tuse. Zici că nu-i nimic, schimbi aşternuturile şi Read the rest of this entry »

  • Precizare (08.05.2010)

      10 comments

    Ştiu că nu am prea scris în ultima vreme, dar… găsesc io imediat o scuză! De fapt nu trebuie să găsesc. Am fost cam negru de supărare în ultima vreme (cred că se vede şi în ultimele postări). Supărarea consta în faptul că Andreea mi-a rupt un semn de pe faţă acum trei săptămâni, iar nevastă-mea (dar şi alţi bine-voitori) mi-a bagat în cap că din chestia asta se poate muri, că poate să evolueze rapid un cancer…. etc, etc, etc. Drept urmare am fost la doctor. Dermatolog. La “the best” doctor, pe numele lui Brihan. Vreau să spun că la nenea ăsta doctoru’ se stă la coadă până pe la 11 noaptea, după ce în prealabil te-ai programat cu minim o săptămână înainte. Da’ e bun! M-a liniştit şi mi-a spus că semnul meu nu e unul cancerigen şi poate fi înlăturat simplu prin criogenie. SUPEEEER!!! Mi-a venit inima la loc, iar acum îmi fac curaj să mă programez la “operaţie”. Wish me luck!

  • Omul cat traieste invata?

      4 comments

    Ei bine, DA! Eu azi am invatat de la Bulina ca piersicile (stiti voi care, alea galbene) cresc nu doar vara in pomi, cum gresit am invatat la scoala, ci tot timpul la REAL. Stie, pentru ca a vazut! Te pui?

  • Lecţie de ecologie – partea a doua

      0 comments

    Când credeam că apele s-au mai liniştit după povestea de data trecută, o păţesc din nou. Sau mai bine zis nu m-am învăţat minte de atunci. Iată aşadar faptele.

    Vineri, aflând că vine pe la noi potopul, îmi trece prin minte să tai toată iarba prin curte (idei puţine şi fixe) ca să nu mă trezesc “la retragerea apelor” cu bălării din care nu mai vezi călăreţul de pe cal. Zis şi făcut. Iau trimmerul şi-i dau bătaie. Se repetă în scurt timp scena de la Giriş: Andreea, ţinându-se de urechi urlă la mine să nu fac “aşa”, adică gălăgie. Remarcaţi că nu a zis nimic de iarbă sau flori? Dar planul era făcut şi răzbunarea avea să vină. M-a surprins cu o mişcare tactică interesantă: a făcut prozeliţi în timp atât de scurt, încât nu am apucat să mă dezmeticesc. Mai exact este vorba de convertirea fiarei supranumite Blacky la mişcarea ecologistă. Dacă aţi văzut prin filme cum şarjează cavaleria, încercaţi să vă imaginaţi că Blacky şarja la trimmer, după care se replia, ca apoi să lanseze o nouă şarjă…. şi tot aşa! Şi totul a început la semnalul Andreei. Vă daţi seama că a “montat” câinele împotriva mea? În timp atât de scurt! Înseamnă că asta a plănuit-o când am tăiat florile la Giriş.

    MORALA: vai de părinţii care n-ascultă de copii!

  • Lectie de ecologie

      5 comments

    Azi am avut de luptat cu un militant ecologist, mai ceva decat cei din Greenpeace! M-am apucat sa tai iarba din fata casei si de prin curtea bunicii sotiei. O sa ziceti ca-s baiat bun, dar fiica-mea nu a fost de aceeasi parere: cum am bagat trimmerul in functiune, a inceput sa vocifereze ca o dor urechile, iar in momentul in care am trecut pe o portiune unde erau ceva flori salbatice, m-am trezit apostrofat si amenintat “sa nu-mi tai florile…!” O si vedeam legandu-se cu lanturi de fiecare firicel de musetel, gata sa stea si sa infrunte fortele de represiune a spiritelor libere si justitiare. Parca si amenintarea neterminata sugera asta. Sau pur si simplu sugera represiuni mai diabolice, mai bine ticluite, care sa-mi dea cosmaruri pentru nenorocirea pe care am adus-o florei din Giris. Si acum ma chinuie gandrile “cum va razbuna Bulina florile taiate? Daca ma leaga in somn si ma tortureaza pana promit solemn sa nu mai tai niciodata flori? Sau mai grav, daca nu mai vorbeste cu mine niciodata?” La aceasta ultima intrebare, trebuie sa recunosc ca m-am cutremurat si am trecut la planul B, adica i-am lasat o portiune, unde cresteau mai multe flori si mai dese, neatinsa, ca sa imi ierte nitelus din pacate.

    Sper sa dorm bine la noapte si sa ma trezesc liber dimineata si nu prin cine stie ce temnita intunecata! Daca nu scriu mai mult de zece zile, e vai de capul meu si am fost pedepsit la aspra osanda!

  • In asteptarea Evului Mediu

      25 comments

    Nu cred ca sunt singurul care observa (altfel as fi paranoic si numai bun de pus dupa zidurile moi de la spitalul 6), dar Oradea seamana din ce in ce mai mult cu un catun izolat de munte. Sau cu un sat dintr-o tara centrafricana. Sa ma explic: Read the rest of this entry »

  • Educatia – marea problema a societatii romanesti

      5 comments

    Cand vorbesc de educatie, nu ma refer in mod specific la unitatile de invatamant ci cuprind aici mai ales educatia primita in “cei sapte ani de acasa”. Ei bine, aici avem o foarte mare problema, noi, romanii, ca popor, iar problema Read the rest of this entry »

  • De la oradeni adunate si la vale aruncate…

      5 comments

    Azi, fiind vreme buna, am iesit dimineata la plimbare prin Parcul 1 Decembrie, impreuna cu Bulina din dotare si cu mama ei. Locul de joaca nu putea fi ratat intre obiectivele “vizitate”. Dar ce am gasit m-a Read the rest of this entry »

  • Ştirile şi copiii

      16 comments

    După articolul dedicat reclamelor şi copiilor ce a fost pomenit şi de Cotidianul, a sosit şi rândul ştiriştilor de televiziune să o încaseze. Dar în cazul lor sunt dispus să fac mai mult decât să-i iau la mişto. Să mă explic:

    Dacă ai un copil de numai 3 ani, care se trezeşte noaptea plângând, şi spune în somn de câteva ori la rând “nu s-a sinucis”, te întrebi imediat Read the rest of this entry »

toateBlogurile.ro