aNDRIIpOPA's blog

Un şoricel îşi făcea veacul la casa unor gospodari. Oamenii, fiind harnici, aveau o gospodărie frumoasă şi plină cu de toate. Atât de plină încât şi şoricelul o ducea bine de tot. Dar faptul că el o ducea bine nu era pe plac oamenilor. Într-o zi, şoricelul trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi i-a văzut pe gospodari deschizând un pachet. “Oare ce-o fi în pachet!”, s-a gândit şoricelul, dar s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o cursă de şoareci. Soricelul panicat a ieşit în curte şi a început să strige şi să ceară ajutor în dreapta şi în stânga, dar nimeni nu părea prea impresionat de drama lui. Găina şi-a ridicat capul şi i-a zis:

- Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are absolut nici o importanţă!
Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care părea să-i arate mai multă simpatie, dar şi acesta îi spuse:
−  Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu pot decât să mă rog pentru tine.
Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit bovin şi i-a spus:
−  Ţi se pare că pentru mine este un pericol acea cursă de şoareci? HA, HA!!!
Trist şi speriat de moarte, s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de soareci ce-i ameninţa viaţa.
Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci. Nevasta gospodarului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. Spera să fie şoarecele care îi mânca zilnic din cămară. În întuneric nu a văzut că în capcană se prinsese un şarpe extrem de veninos. Şarpele a muşcat-o, iar femeia a fost transportată la spital. A fost tratată şi apoi lăsată acasă cu temperatură mare. Ştiind că cel mai bun tratament în caz de temperatură e supa proaspătă de găină. A luat gospodarul găina şi a tăiat-o ca să facă supa. Vecini şi prieteni au venit de departe să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească, gospodarul s-a văzut nevoit să taie porcul. Femeia se simţea tot mai rău, iar nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit, iar pentru masa de după înmormântare a trebuit gospodarul să taie şi vaca.

MORALA: Dacă veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!

Nu cred ca sunt singurul care observa (altfel as fi paranoic si numai bun de pus dupa zidurile moi de la spitalul 6), dar Oradea seamana din ce in ce mai mult cu un catun izolat de munte. Sau cu un sat dintr-o tara centrafricana. Sa ma explic: Read the rest of this entry »

Acum 20 de ani (aproape), un pastor reformat maghiar din Timişoara reuşea să strângă în jurul său, pe lângă enoriaşi, o mulţime imensă de români. Manifestaţia şi-a schimbat destul de repede cursul, ajungând o manifestaţie anti-regim. Astăzi, UDMR, se raliază alianţei româneşti din jurul neamţului Johannis. Nu ştiu dacă impactul pentru viitor va fi Read the rest of this entry »

Am senzatia, parcurgand paginile blogosferei, ca razboiul pentru ratingul televiziunilor se muta incet-incet in domeniul web. Sunt intristat sa vad cum doi oameni, aparent normali, se iau unul de altul in cel mai dur mod cu putinta. Nu prea inteleg de ce se “ciomagesc” cu atata virtute, cand ar putea impreuna sa isi canalizeze eforturile spre cu totul alte probleme, pe care dealtfel le cam ating ambii din cand in cand. E vorba de Mircea Badea si de Serban Huidu. Parca o alta lupta pentru alegerea “celui mai tare din parcare” aveam noi nevoie acum.

Mai baieti, bagati-va mintile in cap si incercati ceva constructiv impreuna. Fiti siguri ca vor fi destui cei care sa se alature unei astfel de cauze, mai ales ca acum nemultumirile sunt tot mai multe, iar frustrarile “celor multi” la fel. Dar poate ca totusi asta e soarta romanilor: sa avem lideri de opinie, dar sa traga in directii diferite in timp ce se balacaresc intre ei, impartindu-si adeptii si indreptandu-i unii impotriva altora.

Pe post de concluzie voi da un banc:
“Odata doi everei aveau o pricina. Neajungand la un acord, ajung cu ea in fata rabinului la judecata. Ascultandu-l pe primul, rabinul zise:”Ai dreptate!”. Langa rabin era si un tanar aspirant in tainele rabinatului, intelept si scolit, care isi facea ucenicia. Acesta din urma intari spusele rabinului dand usor din cap. Cand cel de-al doilea isi spuse pasul, rabinul batran spuse:”Ai dreptate!”. Tanarul ucenic-rabin, uimit, astepta pana iesi omul si-l intreba pe mai varstnicul sau maestru: “Dar rabi, nu se poate ca amandoi sa aiba dreptate in acelasi timp! Nu e logic! Nu se poate ….”. La argumentatia tanarului sau ucenic, batranul rabin se uita fix la el si-i spuse: “Sa stii ca si tu ai dreptate!”

Uite ca e si criza buna la ceva. Poate asa revenim si noi la valorile normale ale bunului simt.
POATE.

Oare de ce or fi asa de importanti batranii, de ni se sugereaza din vechime (ca sa nu zic din batrani) ca daca nu-i avem sa-i cumparam? Asta este intrebarea care ma macina de ani buni, fara sa gasesc un raspuns care sa ma satisfaca intelectual (ca dupa ultimul recensamant am constatat ca nu sunt telectual).
Daca ai un batran, trebuie sa ai grija de el (uneori ca de un copil), dar spre deosebire de acesta mai si primesti critici. Instantaneu. Unul din instantaneele de care vorbesc este afirmatia destul de dura la vremea respectiva a lui Silviu Brucan, ca suntem “stupid people”, care va avea nevoie de 20 de ani ca sa inteleaga ce e democratia. “Ete na! – a fost reactia de atunci – Vine mosu’ bolsevic si ne invata pe noi ce si cum !?!” Acum …. majoritatea ne intrebam daca nu cumva o fi gresit omu’ …. in minus. Oricum, stia batranul ceva.
Un alt episod, alt batran, alta furie. Ion Ratiu. La primele alegeri libere ale Romaniei de dupa “revolutie”, omul nostru, proaspat sosit din Anglia, pune pe masa o poza plina de intelesuri pentru romani: ALIMENTARE PLINE !!!; totul cu promisiunea ca asa va fi si la noi daca il vom alege, etc, etc, etc. Lumea explodeaza: “Cat de prosti ne crede asta? Ce suntem noi? Flamanzi? Ne cumpara cu poze?” si pe urma sloganul “nu ne vindeeeeem taaaaraaaaaa!!” (au dat-o altii gratis de atunci) Azi ne intrebam “oare cum era cu Ratiu presedinte?” Batran, dar stia el ceva.
Cel de-al treilea si ultimul episod care imi vine in minte acum este cu un alt batran, din nefericire si el trecut la cele vesnice. Octavian Paler. In mijlocul evenimentelor din Piata Universitatii (zona libera de comunism; golaniada; etc.), domnia sa, pe atunci ambasador al Romaniei la Paris, face o afirmatie care avea sa il coste mai mult decat postul: locul din inima romanilor. “Eu sunt ambasadorul golanilor din Piata Universitatii!”. Ei bine, DA! Aceia erau oamenii care trebuiau reprezentati: oamenii de rand, intelectualii adevarati, aceia care au simtit ca o noua forma de comunism este pe cale de a se instaura. Stia batranul ca revolutiile nu se termina subit. Miscarile pe care le provoaca dureaza ani si ani.

Probabil ca acum stiu de ce avem nevoie de batrani. Probabil. Sper sa nu fie prea tarziu, dar in orice caz, am invatat sa ascult si parerea celui mai in varsta. O fi stiind batranul ce zice. Poate ca fiind mai putin exaltat de varsta, sta sa puna raul inainte. Poate e doar prudenta celui care s-a ars cu supa, poate e intelepciune veritabila.
Orice ar fi, ar fi bine sa cascam putin ochii si urechile, poate o vom duce si noi mai bine. Poate.