Ura! şi La mulţi ani!
N-am mai scris pentru că…Dar odată cu noul an am reânceput. Să scriu. Pentru că…
Doamne…
Cu ce ţi-a greşit ţie Doamne poporul ăsta ca să aibă parte din nou de un … un…. ….. nici nu ştiu cum să-i spun idiotului propus azi de Băselu pentru postul de prim-ministru. Cum poţi să fii profesor universitar de drept constituţional, iar legile propuse de cabinetul tău să cadă pe bandă rulantă la Curtea Constituţională
Investitori strategici
Mai ţineţi minte „privatizările” pe bandă rulantă ale ultimului deceniu? Romtelecom, Bancpost şi multe altele considerate strategice? Ei bine aceste privatizări
Maşini ieftine şi bune? Da, se poate! Chinezeşti!
Am trăit s-o văd şi p’asta! Maşinile chinezeşti care aveau siguranţa unei plase de rafie pline cu ouă (după principiul plasa n-are nimic, dar ouăle se fac praf), vor deveni încet dar sigur lideri de siguranţă rutieră. Cum?
Pentru deţinătorii de casete şi felurite filmuleţe
Dragii mei, după cum aţi observat ăsta este blogul meu. Al meu şi numai al meu, pe care scriu eu şi cei invitaţi de mine (în speţă e vorba de CAESAR, dar lista rămâne deschisă), iar de comentat comentează oricine are măcar un dram de
Electoralia 2009 – o mizerie numită campanie
În istorie, toate luptele au purtat un nume. Lupta dusă în ultima lună de campanie mi-a depăşit aşteptările privind jegurile mizeriile de tot felul aruncate
1 Decembrie – o altă zi…
Deşi toată lumea ştie că azi e ziua naţională a României, nimeni nu pare a băga de seamă. E zi liberă, deci ne odihnim. Mai un mic, o bere, un vin sau mai ştiu eu ce. Românii sunt atât de obosiţi încât cu greu îşi găsesc timp pentru a sărbători ziua ţării lor. Mai repede ar sărbători 4 sau 14 iulie, că e la modă să te dai internaţional. Asta este ziua care ne arată ce suntem cu adevărat: o populaţie, nu un popor.
Tristă zi, tristă ţară!
Cardul de credit
Ştiu că abordez un subiect super-dezbătut de blogosfera românească, dar nu mă pot abţine să nu scriu şi eu câteva rânduri. În primul rând să ne dumirim ce e acela un card: o bucăţică de plastic ce dă posesorului posibilitatea să spună „am cu ce bă, am cu ce!”. Şi nu-l poate nimeni contrazice. Perversitatea cea mai mare e frăţiorul cardului, este vorba despre cardul de credit. Ăsta, pe lângă că îl face pe posesor să se dea jmecher, îl poate face să şi creadă că este. Pentru că poate. Pentru că are. Pentru că …. Ei bine aici începe distracţia: de multe ori
Electoralia 2009 – partea a doua
Sau prelungirea primei părţi. Dacă până acum nu eram foarte convins de oferta de pe piaţa electorală, acum sunt din ce în ce mai convins că nu am ce să caut la vot. Nu am ce alege. Geoană nu, pentru că nu. Băsescu nu, pentru că a făcut destul rău.
Deci nici măcar varianta alegerii răului mai mic nu există. Amândouă opţiunile ar reprezenta un rău la fel de mare. Iar acum nu ne mai permitem nici măcar o greşeală, chiar dacă toate organismele internaţionale fac tot posibilul să ne ajute. Dacă iese Geoană, ne întoarcem cu 20 de ani înapoi. Dacă iese Băsescu, ne întoarcem în epoca de piatră.
Oricum va fi să fie, o naţiune îşi alege întotdeauna reprezentantul pe care-l merită. Eu unul nu cred că mă mai duc la vot, chiar dacă asta ar însemna să mi se aplice ceea ce am propus. Oricum acolo vom ajunge indiferent de cine va fi preşedinte.
După 20 de ani…
Acum 20 de ani (aproape), un pastor reformat maghiar din Timişoara reuşea să strângă în jurul său, pe lângă enoriaşi, o mulţime imensă de români. Manifestaţia şi-a schimbat destul de repede cursul, ajungând o manifestaţie anti-regim. Astăzi, UDMR, se raliază alianţei româneşti din jurul neamţului Johannis. Nu ştiu dacă impactul pentru viitor va fi
Tâmpiţii şi traficul
De fiecare dată când se strică vremea, la ore de vârf, în Oradea traficul devine un coşmar. Astăzi am stat pe Tudor Vladimirescu, înspre Decebal nu mai puţin de 20 de minute. De ce? Că erau nişte imbecili de şoferi care blocau intersecţia. Că aşa se gândeşte la noi: am verde? intru în intersecţie (chiar dacă văd că nu se mişcă nici un milimetru coloana din faţă, iar ultima maşină e deja cu spatele în intersecţie) iar cei cee vin de pe drumul cu care mă intersectez…. dă-i dracu’ să stea şi să aştepte! Că-s cu maşina şi mă grăbesc. Mi-am ieşit din pepeni azi când, la volan
Şi şmecherii parchează, nu-i aşa?
În Oradea, adevărata problemă nu este lipsa locurilor de parcare, cât nesimţirea unora, care găsesc un loc în care ar putea sta două maşini, dar ei parchează aşa:
Liniştea motoarelor turate
Fiind un mare fan al automobilului, mă uit zi de zi pe net după informaţii şi istorioare despre zeul ultimului secol. Dau de o grămadă de saituri şi bloguri care mai de care „specializate” în istoria mersului pe patru roţi. „Copy-paste” e cuvântul de bază care le caracterizează pe toate cele prezente în online-ul românesc. Partea mai rea e că nici măcar copiatul nu e făcut cu cap, astfel încât povestea vitezei e trunchiată rău de tot. De multe ori ajung să îmi doresc să nu fie nici măcar un cuvânt scris, pentru că am prostul obicei de a nu lăsa nimic necitit (asta numai pe net, că de cărţi începute şi neterminate mi-e plin biroul). Şi atunci aş vrea doar să admir câteva poze ale bolizilor trecuţi, prezenţi sau viitori. Şi nu găsesc nimic să mă încânte. Asta până ce recent am dat de saitu’ ăsta, care deşi pare neterminat îmi place la nebunie.
Şi uite că am reuşit să am şi linişte.
Gripa porcină – între mit, adevăr şi profit
Toată lumea se întreabă care e măsura împotriva gripei porcine. Răspunsul este la îndemâna oricui: SHOPPING!!! Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi! Ce? Păi cum ce? Medicamente! Avem? Normal, ce întrebare! Dacă nu avem medicamente, avem măşti! Dar la ce folosesc măştile? La vânzare, normal, ce proşti puteţi fi!
Nu bolile sunt problema ci interesul de a vinde orice care să-ţi dea impresia că eşti mai bine. Dacă apare un medicament nou se pune problema nu de eficienţă medicală ci de eficienţă economică, adică de profit. Asta o spune un microbiolog român, stabilit în Canada, manager al unei firme farmaceutice canadiene. Ascultaţi şi vă cruciţi (asta în cazul în care nu ştiaţi deja sau în cazul în care nici măcar nu bănuiaţi):
VANIA ATUDOREI, microbiologist, specialist de top in Canada – ADEVARUL NEPLACUT DESPRE INDUSTRIA FARMACEUTICA ROSTIT DE UN INSIDER. DEMASCAREA MINCIUNII GRIPEI PORCINE!
Asculta mai multe audio Evenimente
Mai vedeţi în interviul de mai sus ce înseamnă pentru România „privatizarea cu orice preţ” a industriei farmaceutice şi a privatizării în general.
De la Dan Vaida, prietenul meu din Canada.
Merci Dan.
Mic tratat de eficienţă românească
Acum câţiva ani, unul din prietenii mei avea o problemă. Strada pe care stătea, în urma modernizării (a se citi „asfaltării”), a fost uşooor modificată. Mai precis, sistemul de canalizare de sub ea, a fost înălţat. Nu mult, dar suficient să se trezească omu’ cu canalul plin până la capac în permanenţă şi cu pericolul unei inundaţii prin casă în urma unei ploi. Ca orice om gospodar, ia legătura cu firma care a făcut lucrarea de pe stradă, ca să facă o chestie unitară care să se „pupe” cu lucrarea deja încheiată.
Partea halucinantă abia acum începe. Vine un nenea injineru’ care să facă neşte schiţe, calcule şi antecalcule. Rezultă o
Propunere legislativă
Tot aud zilele astea diverşi formatori de opinie care se declară atât de scârbiţi de clasa politică încât nu vor merge la vot. Asta am mai auzit-o şi la euro-parlamentare şi la alegerile parlamentare de anul trecut. La propunera lor aş veni şi eu cu o contra-propunere: dublarea impozitelor pentru cei ce nu participă la vot.
Logica e simplă: dacă nu te interesează cine câştigă sau cum, înseamnă că nu te interesează nici dacă plăteşti mai mult. Cu alte cuvinte „îţi place”. Şi dacă tot îţi place, hai să o facem cu temei!
Sunteţi de acord cu dublarea impozitului pentru cetăţenii care nu vor participa la vot?
- Da. (58%, 7 Votes)
- Nu. (42%, 5 Votes)
- Nu mă interesează. (0%, 0 Votes)
Total Voters: 12
Loading ...Avem echipe, da’ n-avem valoare!
Dacă până nu demult mergeu în cupele europene 2-3 echipe, din care una făcea figuraţie, anul acesta avem 5, din care una joacă iar restul fac figuraţie. Ce a demonstrat echipa naţională au demonstrat şi echipele de club: nimic. Suntem alături de Insulele Feroe, Lituania, Letonia, Estonia, Lichtenstein, San Marino şi alte câteva superputeri ale fotbalului mondial. Pur şi simplu ar trebui ca UEFA şi FIFA să înfiinţeze o nouă competiţie care să reunească aceste mari echipe: ospătarii sanmarinezi cu chefliii români, pescarii feroezi cu oierii din Carpaţi! Vă daţi seama ce derby-uri ar ieşi? Ar fi o piatră de încercare pentru forţele de ordine din întreaga lume să asigure securitatea la astfel de meciuri cu miza si de risc maxim!
Unirea din Urziceni e singura echipă care mai mişcă ceva şi asta cred că se datorează 100% antrenorului care are atât ştiinţa jocului cât şi ştiinţa motivării jucătorilor.
Reclamele şi copiii
Stau de multe ori şi mă întreb de ce advertiserii şi mai ales copywriterii din agenţii lovesc în copii pentru a ajunge la buzunarele părinţilor. Nu le e ruşine să atace aşa pe faţă? Ca să dau un exemplu recent: cum îi explic eu fiicei mele că „Abonamentul Panteră” nu e o panteră sau „Abonamenul Delfin” nu e un delfin, iar „Abonamentul Fluture” nu e deloc un fluture. Astea toate regăsindu-se acum în oferta Orange. Ce să fac acuma cu ea dacă vrea o panteră, un delfin sau un fluture? E normal să vrea jucării cu animăluţe, că e copil! Dar cum să-i explic că nişte neni sau tanti, în încercarea lor de a fi creativi au dat-o în bară şi i-au creat speranţe false că poate cumpăra o panteră, un delfin sau un fluture de la Orange? Dar mai ales cum să-i şterg lacrimile şi să-i alung dezamăgirea că nu îi pot lua ceva ce ea vede la televizor că există? Cum am eu sufletul ăla de câine să-i refuz o bucurie? Telefon sau abonament de telefonie mobilă sigur nu-i voi lua, dar nu-mi spală Dunărea păcatele pe care le-am făcut încercând să o conving că astea nu există aşa cum şi le închipuie ea: panteră, delfin şi fluture.
Dragi creativi, fiţi mai creativi şi încercaţi ceva mai abstract. Dacă nu vă vor înţelege potenţialii clienţi, poate nu e chiar atât de rău: poate că nu îi vreţi de clienţi. Dacă nu puteţi, poate ar fi timpul pentru o reorientare profesională.
Sunt dator, dar mă revanşez
Dacă au văzut cei de la editura Cartea Copiilor ca nu mă ţin de cuvânt să comentez chestii mai grele (vezi aici), mi-au făcut o ofertă de nerefuzat, probabil ca să redobândesc tainele cititului. Oferta consta intr-o cărticică pentru Bulina Atomică, pe care să o comentez. Având în vedere că nu am avut mult de citit, am comentat-o urgent.
Iată, dar, cum am devenit şi critic literar. De acum încolo doresc să fiu numit „MAESTRE”, iar ca nume de alint accept „micul Călinescu” sau „micul Manolescu”. Aşadar luaţi aminte!
Piţipoancele
E tot mai plină lumea de ele. Sunt la tot pasul. Sunt din ce în ce mai tinere, dar toate sunt la fel.
Azi nu m-am putut abţine să fac o mică măgărie. Doo astfel de specimene, cam pe la vârsta la care io mă pregăteam să dau admitere la liceu, se plimbau precum nişte rumegătoare care vin de la păscut. Asta se întîmpla pe lângă staţia de lângă biserica Emanuel. Şi cum treceau ele aşa agale drumul (e drept că pe trecerea de pietoni, dar fooooaaarte tactios) una se opreşte şi se uită luuuung în zare după ceva (o fi fost vre-un cocalar… nu ştiu), dar în direcţia opusă celei din care veneam eu. Pe trecere. Sens unic (ca în orice sens giratoriu dealtfel). Io veneam cătinel ca să nu o calc, că deh, era pe trecere, eu urma să intru în giratoriu, iar ea dădea semne că s-ar opri (pe aceeaşi „zebră”). Încep un monolog ce suna cam aşa: „mişcă-te ca şi cum ai trăi!”, dar ea pesemne că nu m-a auzit, aşa că i-am tras un claxon scurt (aşa zice la lege, că ai voie numai ca să eviţi un eveniment). Am fost măgar, recunosc, dar ea a fost vită, pentru că la aceeaşi lege spune cum că pietonii trebuie să traverseze în pas alert. A tras o sperietură şi a grăbit pasul.
Mă întreb: când se vor sancţiona şi pietonii care fac mişto de şoferi şi traversează ampulea precum nişte vite? Că de şoferi sancţionaţi că nu au oprit la trecere am tot auzit, deşi respectivul pieton pentru care s-a aplicat „constituţia” era la mii de ani lumină. Cât de imbecili puteţi fi, dragi pietoni şi „pietoane”, ca să vă uitaţi în direcţia opusă celei din care vin maşinile pe un drum cu un evident sens unic?
Nu e prima oară când păţesc din astea, cu acelaşi gen de tipe. Ieri am mai păţit una, cu o tipă (după uniforma colegelor părea liceancă la „Aurel Lazăr”) care după ce face câţiva paşi pe trecere, se opreşte în faţa maşinii mele să-şi aştepte colegele. Şi stau ca un prost până trece vita, că legea mă obligă, iar ea ştie. Dar nu ştie şi obligaţia ei. Noroc că nu eram grăbit sau nervos, dar erau ăia din spatele meu şi mai şi arătau asta. Le-a aruncat o privire bovină, după care a aşteptat liniştită mai departe sosirea colegelor. Abia apoi s-a urnit. E oare vinovat un şofer că-şi pierde minţile când întâlneşte astfel de piţipoance? Eu nu l-aş condamna. Am fost şi eu pieton şi nu mi-am bătut joc în halul asta de cei de la volan. Chiar dacă nu ştiam regulile de circulaţie, mi s-a părut de bun simţ să grăbesc pasul, să-i las şi pe ei să treacă, că „e şi ei oameni” şi poate se grăbesc undeva sau pur şi simplu pot prinde o breşă în trafic să se strecoare.
Da, ştiu, azi am fost rău şi măgar spre deosebire de ieri, dar nu m-am putut abţine!
Nu fă nimic? Oare?!?
Odată cu protestul bloggerilor români, numit „Nu fă nimic” mi-am aminti de un pasaj al lui Traian Ungureanu. E drept că s-ar potrivi mai degrabă la campania „Noi vrem respect”, dar … nu mă alătur grupurilor media, prefer o iniţiativă puţin mai independentă.
„Dacă nimic nu va opri alunecarea statului sub control oligarhic şi dacă nimic nu va pune capăt degenerării sociale ce va urma, ciclul istoric început în 1989 se va încheia cu un eşec greu de depăşit. Tentative de desprindere din posteritatea comunistă se va încheia cu o prelungire mascată a viciilor structurale ale vieţii în servitute. România va fi renovată comercial, dar nu se va moderniza şi nu va fi animată de un suflu colectiv solidar. Aşa cum s-au obişnuit, românii vor distila, în continuare, pesimismul în sub-produsele sale etilice tradiţionale: suspiciune, refuz de colaborare, vânătoare de privilegii rapide. Această deplasare spre dezangajare şi anarhie obştească e o ameninţare reală, dar nu inevitabilă. Important e ca lumea românească să se împlinească în interiorul graniţelor şi nu în afara lor, acolo unde câteva milioane de emigranţi se pliază şi se manifestă productiv sub tutela unor modele de viaţă incomparabil mai corecte. Dar asta depinde într-o măsură covârşitoare de o iluminare a clasei politice pe care, cel puţin astăzi, o putem presupune greu. Dacă breşa creată de experimentul Băsescu nu va fi astupată, fereastra spre dezvoltare va rămâne deschisă pentru un timp. Nu mult, dar suficient pentru o mutaţie. Dacă nu, fereastra va da direct spre grădinile demult ofilite ale regresiei.”
Traian Ungureanu – „Încotro duce istoria României” (Seriile de autor HUMANITAS – 2008)
Analize that!
Retorice – Joaca de-a puterea (II)
Deci Băselu’ nu se lasă: nu-l vrea pe primarul Sibiului. Tind să cred că nu vrea nici un candidat al opoziţiei. Favorit pare a fi Lucian Croitoru (propus de PDL, evident), dar mai vedem… PNL zice deocamdată că nu-l vrea. Până acum sunt oarecum în grafic cu predicţia, adică varianta Boc a picat între timp. Dar mai avem timp de joacă, doar criza nu e aşa de mare la noi. Nu?
LE: După cum spuneam, Băselu’ se pişă pe ea de majoritate, deci avem şanse să ajungem la finalitatea pe care o prevedeam alaltăieri.
Retorice – joaca de-a puterea
Punem un pariu? Io zic aşa: Băselu’ numeşte ca prim-ministru pe acelaşi domn cioc-Boc. Parlamentul refuză. Băselu’ insistă. Parlamentul, la fel. Rezultă ALEGERI ANTICIPATE.
Am senzaţia că Băselu’ merge la jocul de totul sau nimic. Pariu?
Revolutii si Reforme
De fiecare dată când „nu se mai poate aşa”, „cineva” începe să cârtească. Dacă nivelul lui „nu se mai poate aşa” devine insuportabil, numarul de „cineva” începe să crească exponential. Şi atunci cârtirile sunt tot mai multe, mai zgomotoase, devin un zgomot de fond insuportabil, pe care ”organele abilitate” se simt datoare să îl atenueze. Metoda se numeşte de obicei ”pumnul în gură”. Se aplică pe scară largă în ROMÂNIA noastră cea de toate zilele.
De ce au dreptul autorităţile să înăbuşe cârtelile? Pentru că pot şi pentru că e mult mai simplu decât să dea explicaţii. În plus, puterea obişnuinţei e prea mare ca să opereze modificări comportamentale. Ca să nu mai spunem că autorităţile sunt în esenţă cam aceleaşi.
P.S. Ăsta e un articol scos de la naftalină, scris prin iunie 2008. Dacă tot fac curăţenie, trebuie să intru serios în „draft”, poate găsesc ceva de actualitate. Şi iată că acum am găsit.
Q. E. D.
Dacă până acum mai erau contestatari ai latinităţii noastre (mai ales unii aşa-zişi istorici maghiari) care afirmau că românii sunt un popor venit, o insulă de latinitate într-o mare slavă, care ar fi în fapt un popor slav ce a adoptat o limbă latină (asta ca să poată susţine mai departe teoria „spaţiului vid”), acum au primit un răspuns ferm şi foarte tranşant. Cine le-a dat cu tifla iredentiştilor? Nimeni alţii decât vajnicii noştri tricolori, mândrii jucători ai echipei naţionale de fotbal. Cum altfel poate fi categorisit rezultatul din meciul direct cu sârbii, decât o delăsare mioritică, ce nu are absolut nimic de a face cu spiritul de luptă până la sacrificiu al slavilor? Deci, clar, nu suntem slavi!!!
Vă mulţumim iubiţi tricolori că ne-aţi reamintit din ce stirpe ne tragem, dar mai ales vă mulţumim pentru că aţi pus capăt unor teorii iredentiste, vechi de sute de ani. Din suflet vă mulţumim!
Şi acuma marş la munca de jos şi învăţaţi naibii fotbal sau apucaţi-vă de sportul naţional numit oină. Poate aşa nu o să ne mai bată nimeni în următorii 15 ani (până se prind care e regulamentul). Dup’aia inventăm noi un sport la care să nu ne bată nimeni câţiva ani… şi tot aşa.
Îţi mulţumim primar iubit / că ne-ai pleznit!
Andreea a început grădiniţa. În Oradea. Ocazie cu care am aflat că trebuie plătită o sumă de 90 de lei / lună, ce reprezintă indemnizaţia de hrană pe câteva zile (am senzaţia că 15). Cică să fie responsabilizaţi părinţii să-şi ducă odraslele la respectivele unităţi de învăţământ.
Mă întreb cum mă responsabilizează pe mine asta? De plătit impozite plătesc, şi încă în avans, ca un cetăţean model ce sunt (stupid me again). Copilul oricum se va îmbolnăvi p’acolo, că aşa e în colectivităţi. Dar dacă pune bunul-mare-responsabil-din-ceruri şi-mi face copilul o toxi-infecţie alimentară, cred că nu are bani toată primăria Oradea, cu primarul şi consilierii ei locali cu tot, să platească daunele pe care le cer. Domnule Bolojan, obişnuiţi-vă cu ideea că din acest an şcolar nu veţi mai face faţă proceselor de acest gen, şi asta datorită „genialei” idei de a responsabiliza părinţii. De ce? Pentru că atunci când ceri un ban trebuie să oferi un serviciu de calitate, iar dacă un serviciu ce trebuia să fie public, devine privat, cerinţele beneficiarilor cresc. Iar grădiniţele nu am văzut să fi fost modernizate. Bucătăriile din incinta lor cred că nici atât.
Sper să auzim de bine. Că dacă nu, va fi vai şi amar.
Impozitul forfetar – între isteţime şi tâmpenie
Din puţinele date care îmi parvin de la multiubitul nostru guvern, desprind câteva concluzii ameţitoare. Impozitul forfetar costă statul mai mult decât aduce la buget.
Repet, cifrele nu sunt din surse sigure. Cifrele ar fi: peste 30.000 şomeri, peste 100.000 firme suspendate sau lichidate.
Un calcul simplu şi simplist confirmă ce am spus în prima frază. Astfel: 30000 de oameni nu îşi mai plătesc contribuţii la diverse bugete (sănătate, şomaj, pensii, venituri), care dacă le simplificăm la salariul minim pe economie (cam cu cât erau angajaţi doar ca să aibă nişte contribuţii în caz de necesitate) de 600lei, ar însemna 312 lei/angajat (contributii angajat + contribuţii angajator). 30.000 x 312 = 9.360.000 lei / lună, bani neîncasaţi de stat. Având în vedere că taxa se aplică de la 1 mai, vom calcula impactul pe 8 luni rămase din 2009, rezultând 74.880.000 lei (aprox. 17.786.223 euro). Nu pare mult, dar sunt bani pe care statul îi încasează… sau îi încasa. Acum cei 30.000 sunt susţinuţi de stat cu ajutoare de şomaj, în procent de 75% din salariul minim brut pe ţară, garantat în plată (600 lei) plus nişte procente în funcţie de vechimea în muncă. Calculăm tot la sumele pe care le avem ca să nu ne complicăm inutil: 75% din 600 lei = 450 lei. Deja la fiecare şomer se pierd 138 lei mai mult decât s-ar fi încasat dacă era angajat. Dacă ne uităm ce înseamnă pentru buget, reiese astfel: 312 lei / angajat (neîncasat) + 450 lei / şomer = 762 lei gaură în bugetul de stat / persoană / lună. 762 lei x 30.000 şomeri = 22.860.000 lei / lună. Calculând la cele 8 luni, reiese 22.860.000 lei x 8 luni = 182.880.000 lei (aprox. 43.542.857 euro) gaură până la sfârşitul anului. Nu pare mult, dar este enorm atunci când ai nevoie de fiecare bănuţ. Asta pus în balanţă cu 500 euro/an/firmă, pe care de asemenea nu-i mai iei de la firmele suspendate/radiate (500 euro x 100.000 firme = 50.000.000 euro). Poate vor fi mulţi cei care vor spune „bine, dar se încasează cheltuielile pentru suspendare/radiere”. Cât? 350 lei / firmă? Pentru 100.000 firme rezultă 35.000.000 lei (aprox. 8.333.333 euro). Atât, că se încasează doar odată. Iar banii intră în bugetul ministerului de Justiţie, că de el aparţin Registrele Comerţului, iar cine ştie puţină contabilitate bugetară ştie şi că nu se pot face transferuri între capitolele bugetare „cum vrea muşchii” unora, că se cheamă infracţiune.
Nu mai vreau să îmi continui socotelile că deja mă apucă ameţeala. Oricum concluzia e că cel care a venit cu ideea asta măreaţă, ar trebui să suporte cheltuielile, împreună cu cei care au votat-o. Din buzunarul propriu, nu din bugetul de stat!
Concluzie? Impozitul forfetar este cea mai mare tâmpenie pe care a puiat-o mintea iscusită a actualei guvernări. Următoarea pe listă e programul „prima casă”, din care deja băncile încep să se retragă una câte una. Dar despre asta mai târziu.
Vecine, dragă vecine…
Am nişte vecini cam nesimtiti…
Frumos început! Dar ăsta e adevărul. Până nu-i ameninţi cu poliţia nu se astâmpără. Am avut parte de o audiţie colectivă de manele însoţite de urletele celor care „ascultau”. O adevărată plăcere, mai ales la ora 11:30 noaptea. Andreea, cu toate că dormea adânc fiind obosită, se tot întorcea de pe o parte pe alta. Aş fi închis geamul, dar pe căldurile astea rişti să te asfixiezi.
Mă tot întrebam zilele trecute ce l-o fi apucat pe parlamentarul ăla olandez să declare că România şi Bulgaria ar trebui excluse din UE. O fi ascultat şi el ceva manele la maxim, cu justificarea furioasă că „în curtea mea fac ce vreau”…
Curățenie în Oradea
De la schimbarea primarului din Oradea, numai lucruri bune. Făcute cu curu’, dar în esență bine intenționate.
Aseară mă aflam cu Bulina Atomică la plimbărică prin cartier (Ioșia, calea Aradului). Pe trotuar. Pe banda întâi (pe care de obicei stau mașini parcate) un nenea milițist comunitar asudat nevoie mare, trimitea la plimbare pentru câteva ore mașinile staționate, pentru că peste câteva ore avea să se desfășoare o amplă operațiune de curățenie. Amplă e un fel de a spune. Adică mașina cu perii și aspirator a trecut de două ori, iar mai apoi și cea cu stropitoare. Asta în foarte mare viteză, că probabil trebuiau să ajungă și în altă parte. Cât de bine s-au descurcat puteți vedea aici:
Ce nu am reușit eu să înțeleg:
1. Protestele locatarilor la adresa polițaiului (omu’ avea ordinele lui, dacă ai ceva de comentat vorbește cu primăria). Se vede treaba că nici dacă se face curățenie nu e bine.
2. Unii dintre locatari chiar aveau dreptate: de ce nu se face curățenia (sau alte chestii gospodărești) noaptea?
3. Dacă tot trece mașina de două ori, de ce nu trec două mașini o singură dată dar mai temeinic (a se citi mai lent, că nu dau turcii), iar spălatul să se facă și mai temeinic, nu doar stropit cu presiune atât de mare încât să se împrăștie oamenii de pe trotuare. Posibil tot cu două mașini….
Problema mea este că deși s-a trecut de două ori cu aspiratoru’ a rămas mult praf pe care nu l-au putut pe urmă curăța cu apă, ca să nu vorbim de mizeriile mai mari care nu se puteau aspira. Poate că o „echipă de condamnați la muncă în folosul comunității” ar fi fost mai eficientă la culesul resturilor mai mari.
P.S. Remarcați că e prima postare de pe noul blog? 😀
Eterna şi fascinanta Românie – azi, semnele de circulaţie
Aţi avut drum în ultima vreme pe la Spitalul Judeţean Oradea? Când plecaţi puteţi să vă reîntoarceţi lejer în calitate de pacient al secţiei de urgenţă. Aveţi toate şansele! Asta mai ales datorită unui semn de circulaţie, existent, dar extrem de bine ascuns. Ia priviţi!
Poate era vre-un concurs de orientare prin zonă iar eu nu m-am prins…. Ce te faci dacă vine cineva din dreapta (că din stânga ai şanse să-l vezi)?
De ce nu merg românii la vot
Ete, d’asta:
Eterna și fascinanta Românie – azi Registrul Comerțului
Cât de stupizi și birocrați putem fi noi românii? Extrem! Maxim! Nu ne putem închipui nici măcar noi.
Odată cu mult-iubita taxă forfetară, multe firme au decis să-și suspende activitatea. Până aici nimic anormal, nimeni nu vrea să plătească taxe aiurea, dacă tot nu beneficiază de pe urma lor. Partea mai interesantă e că se cer o tonă de documente:
– hotărâre a AGA/asociat unic (asta cu asociatu’ unic e patent românesc și contradicție totodată, cum naiba să te asociezi tu cu tine însuți? Țin minte că practicienii dreptului civil și comercial propuneau denumirea de societar unic);
– formular de cerere completare mențiuni în Registrul Comerțului.
Buuuun! Să zicem că până aici e normal. Urmează aberația: ULTIMUL CERTIFICAT CONSTATATOR (?!?!?) Adică să constați că ce și pentru ce? Ultimul meu certificat constatator are câțiva ani vechime, iar astfel de documente sunt valabile 10-15 zile. Nu prea înțeleg PENTRU CE-I TREBUIE REGISTRULUI COMERȚULUI CERTIFICAT CONSTATATOR PE CARE TOT EL ÎL/L-A EMIS!!!! Ca să vadă ce? Că firma există? Păi nu e înregistrată în Registru? Nu tot acolo se ține Registrul? Nu tot acolo va fi notificată suspendarea?
Adică „adu tu certificat constatator că noi te avem înregistrat ca firmă, ca să te putem trece cu mențiunea că ai activitatea suspendată”. BESTIAL!!! Și pentru toate astea mai și plătești!
Haina îl face pe om
Ei bine da, așa aș fi tentat să spun din prima. Dar dacă stau mai bine să mă gândesc, nu haina, ci marca ei îl face pe om – mai om. Și asta nu e nimic. Accesoriul cel mai important e mașina, care îl poate face din om, neom. Citeam azi un articol (via Zoso) scris de Nana Falemi (ei bine, da, fostul fotbalist) de foarte mult bun simț, dar și critic la adresa „jmecherilor” de România, care își cumpără „jipane” la câmpie și Ferrari la munte. De cele mai multe ori respectivii sunt „jmecheri” doar prin prisma mașinii pe care o conduc, fără ea ar fi niște „ăia”. Citiți că merită!
Cat traim, invatam
Ca un facut, mereu ma lovesc de zisa marelui Lenin: „Invatati, invatati, invatati!” Chiar daca nu scriu cum as vrea, citesc destul de mult si multe. Articole, bloguri si alte alea informative despre ce si cum se intampla si pe unde se intampla. Am dat peste un articol care face analiza micro a blogurilor din Romania. Sincer, l-as fi numit „Ciocoii vechi, si noi… ceilalti”. Dar am vazut apoi ca e un raspuns la un alt articol care vrea sa fie putin mai acid la adresa greilor blogosferei.
E bine de stiut ca aia marii nu raspund alora mici. Eu unul nici nu vroiam sa-mi raspunda ci doar sa-mi dau cu parerea. Ca nu-mi dau linkuri aia de-s la mine in lista, nu ma intereseaza nici macar atat, pentru ca lista am facut cu ce-mi place mie sa citesc, nu ca sa fac exchange. Cat despre faima si bani …. aici asa e: le doresc si le caut, dar nu scriu nici atat de bine si nici atat de mult ca sa le pot dobandi; nu ma informez atat de bine si de mult, cu toate ca citesc destul de mult. Aiurea, nu?
Anunt pe aceasta cale ca mereu asta a fost cursul: egalitate, dar nu pentru catei. Daca vrea cineva sa fie mare, nu are decat sa se apuce serios de munca, iar rezultatele vor veni la un moment dat.
„SUCCESURI!!!”
Umberto Eco si romanii
Iata ca incep intelectualii italieni sa se dea pe brazda si sa-si exprime parerile public. Cel putin asta citesc in Cotidianul.
Pentru cunoscatorii de italiana aveti aici versiunea originala publicata in L’espresso.
Trecand peste nota sarcastica a aricolului, nu pot decat sa spun: „Bravo signore Eco!”
Din seria "Ucenicul": YOU ARE FIRED !!!!!!
Am citit ca Donald Trump a dat-o cu oistea in gard cu una din multele lui firme. Pana aici nimic neobisnuit. Neobisnuit este ca omul de fier, atoatestiutorul si a toti angajatoru’ zice acum ca nu are nici o legatura cu respectivul cazino. Daca nu credeti, cititi aici.
Asta ma indeamna sa-i spun omului cu principii solide si cerinte inalte: YOU ARE FIRED MR. DONALD TRUMP !!!
Later edit: Daca macar jumate din cei concediati de m’nealui ajungeau ministrii in Romania, o duceam mult mai bine acum si poate aveam si autostrazi in urmatorul deceniu.
Limbi moarte, limbi nou-născute
An de an mor cîteva limbi pe suprafaţa pămîntului. Nu mă refer la organele alea tactilo-gustative situate în cavitatea bucală a fiecărei vieţuitoare (aproape), ci la limbajul acustic pe care îl folosesc oamenii în comunicarea de zi cu zi.
Nu mare mi-a fost surpriza sa aflu ca si apar mereu limbi noi. Moderne. Derivate din limbile cele mai vorbite pe Terra. Ştiam că există o limbă numită „esperanto”, cu două variante: cu rădăcini latine si cu rădăcini germanice. Ceea ce m-a „şocat” a fost să aflu ca în continuare se nasc „limbi” pe planeta asta: frangleza, engleza de baltă, messo-romana !!!
Poate va întrebaţi ce e aia messo-romana. E limba vorbită de jmkri kre este shi scrie pe net tot felu de aberaţii. Si kre are dushmani.
Partea mai „najpa” e că limbajul ăsta prinde din ce în ce mai mult la pustimea de azi, astfel încît s-a făcut o cerere (n-ar fi exclus sa vedem si o petiţie online) ca la examenele de Bacalaureat sa se admită limbajul messenger. Adică limba messo-romana tinde să prindă viată.
Cu detalii, cînd vom avea sau altfel spus BRB.
Va poop.
Piramide mari si mici
Dupa cum stim, din cele mai vechi timpuri, oamenii, au facut piramide.
Dintre cele mai cunoscute piramide ale antichitatii sunt cele egiptene. Urmeaza cele mayase.
Cele mai cunoscute in ziua de azi sunt cele facute de romani, care pe langa denumirea de piramide o mai folosesc si pe cea de TEAPA.
Da, da!! TEAPA este o forma mai alungita a piramidei. Ea a inceput sa fie cunoscuta de pe vremea lui Vlad Tepes (de ce nu l-o fi chemat Vlad Piramides ?!?). Daca pe vremea cand a inventat-o Tepes (sau Piramides) TEAPA era de lemn, acum ea are o forma virtuala, moderna, si totusi foarte materiala in buzunarele unora. Sau altora. Sau ambilor. Tuturor….
Contribuim si noi cu ceva la istoria si cultura lumii!
Marca inregistrata
Deunazi se apucara guvernantii sa branduiasca tara. Campanie nationala, alea-alea, care o fi cel mai „simbolic” icon al Romaniei (?) …..
Manastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i ?!?
– caini comunitari;
– munti de gunoaie;
– discursuri politice si politicianiste;
– capra vecinului;
– etc.
Uite ca avem de unde alege !!!
Frumoasa tara !…. pacat ca-i locuita !