În schimb au fost câteva idei care nu îmi ies nici acum din cap şi care mă cam înfioară: Preşedintele nu înţelege nici acum că rolul lui este să asigure un echilibru democratic, că scopul său este acela de mediator între puterile statului şi de a garanta respectarea Constituţiei. Ce mi s-a părut cu adevărat halucinant este că nu reuşeşte să înţeleagă ce înseamnă politicianul şi funcţionarul public în general. A dat-o înainte cu “căpitanul ce-şi duce nava în port”, uitând că între funcţia de căpitan de navă şi cea de Preşedinte al unei ţări democratice există deosebiri esenţiale, ce le fac incompatibile:

1) Căpitanul are drept de viaţă şi de moarte asupra echipajului, Preşedintele nu;

2) Căpitanul este numit, Preşedintele este ales;

3) Ordinul căpitanului e lege pentru echipaj pe când dorinţa populară e lege pentru Preşedinte.

Doar faptul că-şi închipuie că cele două funcţii sunt identice, îl fac să fie (nu doar să pară) un dictator. Cel puţin asta e părerea mea.

După un astfel de discurs confuz şi plin de inepţii, m-ar mira ca românii să nu continue protestele.

De la Bomboana de Cox.

P.S. Asta ca tot spuneam anterior de interesul alesilor pentru Parlamentul European.

Rusine sa va fie euro-parlamentari romani! Nu meritati sa fiti nici macar sefi de scara!

Vă ţinem la curent cu evoluţia.

O TEMPORA!!!

Sursa foto

Nu pot înţelege imbecilitatea celor care spun că au votat cu Băsescu pentru a scăpa de comunişti. Bine aţi făcut băieţi, l-aţi votat ca să scăpaţi de comunişti, dar daţi de securiştii sadea, care nici măcar o doctrină nu au. Ba au: doctrina jafului. Sau nu-i înţeleg pe cei care l-au votat pe Geoană ca să scape de dictatură. Hai nu zău? Şi PSD-ul ce o fi, maica Tereza? Cumva Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Vanghelie şi compania sunt mai buni? Atât că de ei ştii că-s foştii comunişti, vopsiţi în social-democraţi.

Trăiască PCR-ul, că el e în toţi şi în toate! Adio democraţie!

Ne merităm soarta, pentru că indiferent cine va câştiga, va fi de rău.

Înţeleg că nu s-au făcut progrese în ultimii 5 ani, dar în ultimul cel puţin a existat o alianţă PSD-PDL, deci scuza nu ţine. În ceilalţi 4 ani dinainte alianţa a fost iniţial PNL-PDL,  iar apoi PNL cu oricine. Deci iar nu sunt scuze pentru niciunii dintre aliaţi. I-am văzut aşadar, pe toţi cei ce vin azi cu soluţii de mai bine, la treabă. Şi ştiţi ceva? Niciunul nu a făcut nimic. Toate acuzele aduse în campanie că unii nu au făcut aia, iar ceilalţi nu au făcut aialaltă e doar o palmă mare pe obrazul alegătorilor. Pentru că însumat, niciun partid nu a făcut nimic în ultimii 5 ani. Deşi dacă ne gândim bine, nu au făcut nici în 20 de ani. Singurul lucru pe care l-am constatat este că deja ne-am întors cu 20 de ani în urmă, când între susţinătorii partidelor se duceau bătălii care uneori degenerau în lupte de stradă. Ţin şi acum minte cum odată cu mitingul electoral al lui Radu Câmpeanu la Oradea, susţinătorii lu’ nea’ Ilici au organizat rapid o contra-manifestaţie. Întâmplător eram în zonă şi îmi plimbam câinele prin parc (e vorba de Parcul 1 Decembrie). Seara m-am văzul la ştirile de la postul local de atunci, TV Oradea (TVO pentru orădeni), cu câinele în prim-plan, filmat astfel încât să pară cât un câine lup sau ciobănesc german (avea aspectul, dar era o corcitură pitică în comparaţie cu rasele amintite). Ce m-a şocat la vremea respectivă a fost comentariul: “susţinătorii lui Iliescu au venit cu câinii să împrăştie mitingul electoral al candidatului liberal Radu Câmpeanu”. Peste ani aveam să aflu şi din teorie ce înseamnă manipularea ştirilor, dar atunci parcă îmi căzuse cerul în cap. Repet, eram cu câinele la plimbare în parc. Într-adevăr am văzut că la Casa de Cultură a Sindicatelor era o manifestaţie şi nu am intrat prea mult în parc, dar pentru cine ţine minte acele vremuri, aveau loc deseori tot felul de manifestaţii şi greve, aşa că nu mi s-a părut nimic neobişnuit să văd atâta lume adunată la un loc. Iar eu aveam să împlinesc 14 ani peste câteva zile după alegerile din 20 mai 1990, aşa că numai de apartenenţă politică nu puteam fi acuzat, ca să nu mai vorbesc că în acea perioadă îmi era frică şi de umbra mea, dar să mai şi particip şi la bătăi între găşti.

Campania de acum îmi aduce aminte cu foarte multă tristeţe de acele vremuri. Şi din păcate constat că noi românii nu am învăţat nimic. Ne urâm la fel de mult ca atunci. Şi punem la fel de multă patimă în opţiunile noastre. Nu am ajuns deloc la un grad de civilizaţie care să ne permită să vorbim de opţiuni politice, la o bere sau oriunde altundeva, fără să ridicăm tonul şi fără să devenim apocaliptici.

Ca cetăţean responsabil ştiu că trebuie să votez. Dar nu am ce să votez. Ca să-l votez pe Geoană, ar trebui să iau o supra-doză de metoclopramid înainte şi o cutie de colebil după. Pe Băsescu nu se poate pune problema să-l votez, pentru că e clar că omu’ trebuie să răspundă pentru prea multe în faţa legii… aşa cum o fi ea, şchioapă şi handicapată. Încă odată trăiesc momentele din ’90, dar de data asta ca alegător în deplinătatea discernământului politic.

Indiferent cine va câştiga alegerile, ne aşteaptă vremuri grele, iar afară încă mai bate tare criza. Şi cum toate luptele trebuie să poarte un nume, acesteia îi spun “lupta românilor împotriva românilor”.

Later edit: mă voi abţine de la orice fel de comentarii ulterioare, aşa că vă las pe voi să comentaţi.

Deci nici măcar varianta alegerii răului mai mic nu există. Amândouă opţiunile ar reprezenta un rău la fel de mare. Iar acum nu ne mai permitem nici măcar o greşeală, chiar dacă toate organismele internaţionale fac tot posibilul să ne ajute. Dacă iese Geoană, ne întoarcem cu 20 de ani înapoi. Dacă iese Băsescu, ne întoarcem în epoca de piatră.

Oricum va fi să fie, o naţiune îşi alege întotdeauna reprezentantul pe care-l merită. Eu unul nu cred că mă mai duc la vot, chiar dacă asta ar însemna să mi se aplice ceea ce am propus. Oricum acolo vom ajunge indiferent de cine va fi preşedinte.

Anul acesta trec şi cei 20 de ani profeţiţi de Silviu Brucan (sper). Oare se gândea la această desfăşurare a evenimentelor? Oare am învăţat în aceşti 20 de ani ce înseamna democraţia? Oare am înţeles că alianţele sunt rezultate ale conjuncturilor? Oare începe să se schimbe clasa politică? Oare…?

BONUS pentru staff-ul PDL: Oare s-a gândit cineva că se poate face o alianţă contra naturii? Răspund tot eu: DA, s-a făcut de-a lungul istoriei, atunci când interesul a cerut-o. Amintiţi-vă că Statele Unite ale Americii au fost aliate cu URSS, o alianţă contra firii şi ideologiilor, dar care avea un singur adversar: fascismul. Aşadar în dragoste şi război este permis orice. Să sperăm că cei 20 de ani ai lui Brucan au trecut şi am învăţat, în cele din urmă, că democraţia presupune şi decizii surpinzătoare sau alianţe contra naturii (sau ideologiei).

Intenţia mea era să fac o analiză a programelor propuse de candidaţii la alegerile prezidenţiale din acest an. Dar am aşteptat şi căutat mult şi bine după o frântură de idee inteligibilă din corul de fluierături şi zgomot de fond. Nu am reuşit să găsesc sau să aud nimic. Opţiunea mea nu e cristalizată nici măcar cu 12 ore înainte de deschiderea secţiilor de vot.

Iată prezidenţiabilii:

Crin Antonescu – m-ai demăgit dom’ profesor, cu miştocăreli ieftine nu avansează ţara asta ci devine din ce în ce mai mult ea însăşi;

Traian Băsescu – nu trăim mai bine, dar îţi urăm tradiţionalul răspuns la urarea cu care ai câştigat data trecută: “ba pe-a mă-tii”. Dom’ căpitan de cursă lungă… montagne-rousse-ul în care ne-ai urcat nu e vapor. Poţi pleca mai departe pe mările tale. Asta în cazul în care nu primeşti paşaport pentru Jilava.

Mircea Geoană – “Tu eşti Mircea?” ei şi ce! Du-te undeva ca ambasador şi lasă PSD-ul pe mâna lu’ nea’ Ilici, ca să vadă şi Vanghelie cine e advăratul stăpân. În rest numai bine. Fii bărbat!

Sorin Oprescu – doctoreee! ai terminat Bucureştiul? Da’ autostrada suspendată? Când le termini să ne spui şi nouă. Şi după aia să aştepţi să-ţi aprobăm candidatura. Oricum sloganul tău aduce mai degrabă a stadion decât a drumuri şi poduri, dar … românii la astea se pricep cel mai bine: politică, fotbal şi femei. La femei nu ştiu dacă mai poţi…

Remus Cernea – meştere, mâine să vii cu tac’tu tuns, că dacă nu, nu te mai primesc la şcoală! Hai că am glumit. Te trimit guvernator în Deltă. Da’ preşedinte ba.

Corneliu Vadim Tudor – eternul prezidenţiabil. Nenea, nu se mai fac controale la depunerea candidaturii? Ştii matale, d’alea la cap. Mi se pare periculos pentru un sociolog să aibă derapaje una-într-una. Momentele de luciditate au rămas rarissime. Ar fi trebuit să ai un slogan de campanie asemănător cu a lu’ Oprescu: “Hai patria!”

Gigi Becali – şăfule! nici oile nu mai sunt cum au fost! Mioriţa a scris-o altu’. Steaua se duce dracu’. Iar parlamentul european nu oferă imunitate ca ăsta de la noi, că deh, doar legea noastră e mai hoaţă jmecheră. Poate o pui de-un barbut cu vaporeanu’ la mititica.

Kelemen Hunor – ăsta cred che face ciuda la Vadim se crape iredentişta dracului. Ori e nebun, ori e prost, ori… nu ştiu de ce mai candidează când nici ai lui nu-l votează. Noroc că ştie româneşte mai bine decât 90% din populaţia ţării. Sau poate tocmai ăsta e ghinionul lui.

Ovidiu Iane – alt ecologist, dar mai tuns şi mai frezat. Poate că e dintre dizidenţii ecologiştilor, care face risipă de apă şi săpun. Nu l-am văzut, nu l-am auzit. Îl trimit la plantat pomi alături de Tatulici, poate aşa îşi spală din păcate şi face şi o faptă bună.

Constantin Ninel Potircă – dovada vie a bancului de pe vremea lu’ Ceaşcă: “După anul 2000, ţiganii vor fi naţionalitate înlocuitoare şi nu conlocuitoare”. Am trăit s-o văd şi pe asta. Ar fi lipsit să candideze regele Mihai. Sau să se declare rege al tuturor românilor şi ţiganilor. Atunci chiar că puteam să mor liniştit că nu am pierdut niciuna din aberaţiile noului mileniu.

Gh. Eduard Manole – atât de tânăr şi deja Gheorge? Inginer. Bine spunea tovarăşu’ prea-împuşcat: “În mileniul trei, numărul inginerilor va depăşi numărul intelectualilor”! Avem dovada tovarăşe. Zero kilometri de autostradă de când te-au ciuruit. “Un fleac”, ar zice unii. Noi zicem că e catastrofă.

Constantin Rotaru – măcar ăsta e cinstit şi recunoaşte că e socialist. Tovarăşe, acum douăzeci de ani câţiva fraieri au murit crezînd că scăpăm de socialism. Bine faci că le aminteşti celor rămaşi în viaţă. Le aminteşti de cei care au murit, că de scăpat vedem la tot pasul că nu am scăpat. Eu zic să extinzi aria de recrutare la PDL şi PSD. Sigur vei găsi mulţi foşti tovarăşi de nădejde.

Scuze de tonul ironic, dar dezbaterile (sau ce-or fi fost alea) dintre candidaţi m-au molipsit definitiv şi iremediabil în ce îi priveşte. Nu ştiu încă cu cine să votez, dar mâine, în cabină, voi pune ştampila pe unul. Mă gândesc şi să îi votez pe toţi, că merită şi se merită unii pe alţii. Doar noi nu-i merităm. Proşti ce suntem!

“Dacă nimic nu va opri alunecarea statului sub control oligarhic şi dacă nimic nu va pune capăt degenerării sociale ce va urma, ciclul istoric început în 1989 se va încheia cu un eşec greu de depăşit. Tentative de desprindere din posteritatea comunistă se va încheia cu o prelungire mascată a viciilor structurale ale vieţii în servitute. România va fi renovată comercial, dar nu se va moderniza şi nu va fi animată de un suflu colectiv solidar. Aşa cum s-au obişnuit, românii vor distila, în continuare, pesimismul în sub-produsele sale etilice tradiţionale: suspiciune, refuz de colaborare, vânătoare de privilegii rapide. Această deplasare spre dezangajare şi anarhie obştească e o ameninţare reală, dar nu inevitabilă. Important e ca lumea românească să se împlinească în interiorul graniţelor şi nu în afara lor, acolo unde câteva milioane de emigranţi se pliază şi se manifestă productiv sub tutela unor modele de viaţă incomparabil mai corecte. Dar asta depinde într-o măsură covârşitoare de o iluminare a clasei politice pe care, cel puţin astăzi, o putem presupune greu. Dacă breşa creată de experimentul Băsescu nu va fi astupată, fereastra spre dezvoltare va rămâne deschisă pentru un timp. Nu mult, dar suficient pentru o mutaţie. Dacă nu, fereastra va da direct spre grădinile demult ofilite ale regresiei.”

Traian Ungureanu – “Încotro duce istoria României” (Seriile de autor HUMANITAS – 2008)

Analize that!

LE: După cum spuneam, Băselu’ se pişă pe ea de majoritate, deci avem şanse să ajungem la finalitatea pe care o prevedeam alaltăieri.

Am senzaţia că Băselu’ merge la jocul de totul sau nimic. Pariu?

Asadar sloganul “sa traiti bine” are acoperire!

Voi reveni