Daca pana acum nu ati fost la Praid, va rog sa incercati sa mergeti. Minim o saptamana. Cuvintele nu sunt destule sa descrie senzatia si impresiile. Dupa ce treci de forfota din jurul intrarii in salina, e chiar relaxant sa vizitezi zona. Daca nimeresti o cabana undeva mai sus de Casa Piratilor (ei bine, da, exista si acolo un restaurant cu acest nume, inrudit cu cele din Oradea si Cluj), linistea te invaluie, iar dupa 2-3 zile Read the rest of this entry »
1 commentPornind la drum, am zis initial ca nu ma opresc pana la Praid, dar totusi am facut-o. La Cluj. La Polus. Si ce mi-au vazut ochii? Ditai scena in mijlocul drumului! Si atunci mi-a picat fisa ca am nimerit in ziua concertului Iron Maiden de la Cluj. Mi-am amintit ca nu mi-am luat bilet (desi o doamna/domnisoara din partea organizatorilor m-a sunat si m-a intrebat acu’ cateva luni daca vreau saparticip la “cel mai mare eveniment muzical din Romania” pentru numai …x… lei), tocmai pentru ca in perioada concertului eram plecat in Praid. Bun, zic, l-am ratat si pe asta ca si pe Def Leppard. Atunci aveam scuza ca eram dupa nunta, acum… Nu mai conteaza, sanatatea Bulinei e mai importanta, asa ca am plecat voiosi spre salina din inima Transilvaniei. Asa se vedea scena din parcarea de la Polus, de langa intrarea de la Pizza Hut:
Odata ajunsi la destinatie, obositi dar fericiti, ne-am odihnit instant doar privind imagini de genul:
Asa-i ca avem o tara frumoasa? Eu cred ca da!
Dupa cum ati putut observa, am absentat ceva vreme. Dintr-un motiv bine intemeiat si binevenit: vacanta! Mi-am luat trei saptamani de vacanta ocazie cu care am luat si o pauza de bloggerit.
Bineinteles ca in vacanta am fost plecat. Si bineinteles ca voi povesti de-a fir a par cum mi-am petrecut la Praid impreuna cu Bulina Atomica, cu mamica ei si cu familia unei colege de gradinita a Bulinei. Pana atunci va arat doar o poza ca sa va deschid apetitul.
… daca nu e si roman! Anul acesta, la lansarea televizoarelor 3D, romanii s-au calcat in picioare si au epuizat stocul de aparate aduse de importator. Toti vanzatorii au fost oarecum socati de succesul (in plina criza) televizoarelor 3D, cu atat mai mult cu cat pe teritoriul Romaniei nu emite nimeni 3D. Nici macar in Europa. Pana acum nu am identificat in oferta vreunui operator de cablu emisia 3D a vreunui post TV. Dar romanii e destepti si ai dracu’ de fuduli. Dau de 5 ori cat face pe ceva ce nu pot folosi. Dar au!
Ca sa pun motul la locul lui, aflu azi ca primul canal de televiziune din Europa vare VA emite in format 3D VA fi in ANGLIA, si VA emite doar incepand cu 1 octombrie.
Intrebarea mea e: cat se devalorizeaza in juma’ de an o scula electronica?
Unele se sterg altele nu. Unele pot face victime, altele doar neplaceri. Unele dor, altele doar ne enerveaza.
Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.
Tocmai am primit confirmarea că în România învăţământul e la pământ. Nu, nu e vorba de rezultatele de la BAC, deşi şi ele vin să confirme că “ai noştri tineri” pierd vremea prin baruri sau “pă net” (eu aş zice că pe hai-faiv, unde devin “carne de tun” pentru BadPitzi). Este vorba de măreaţa presă online! Înţeleg că citează un agramat, dar până la proba contrarie, omu’ s-a exprimat corect, şi asta doar pentru că în vorbire nu se aud cratimele. Ia d’aici:
Cica in lume au fost pana acum 3 (trei) ziare in format 3D. In Romania avem de azi 2 (doua). Simultan! Ambele de sport. Ambele se lauda cu intaietatea. Pe care sa il credem? Care e primul? Sau care e “mai” primul?
Se aude, adevarata mama Omida?
Îmi cer mii de scuze celor ce îmi citesc blogul (da, ăia 2 sau 3
) pentru că nu am mai scris. Motive am cu ghiotura, dar să încep cu începutul.În primul rând mulţumesc celor ce m-au sunat să mă îndrume să fac rost de Flixotide (până la urmă am călcat-o pe Melinda de o vizită ca să o uşurez de cele două fiole pe care le avea). Tot ea a fost cea care a reuşit să dea de o urmă pentru medicamentul “minune” care lipseşte din farmaciile de pretutindeni (în disperare de cauză am fost şi în Ungaria, dar nici acolo nu este). Mulţumesc şi lui Teo (cel cu THEOriile), care a dat şfoară prin ţară, d’aici şi până în Italia. Nu mai vorbesc de colegii care stăteau călare pe telefoane să prindă un fir sau o fiolă de Flixotide. Le mulţumesc şi lor călduros prin mediul virtual, dacă prin viu grai nu am apucat de fiecare dată. Oricum am învăţat cu toţii ceva util: dacă te pui să cauţi pe paginile web ale lanţurilor de farmacii, ai şanse să găseşti unitatea la care se află medicamentul ce-ţi lipseşte şi să suni după el, fie să ţi-l trimită, fie să îl expedieze către cea mai apropiată de tine farmacie din lanţ.
Acuma urmează să-mi cer scuze faţe de cei care au citit articolul în care spuneam de întoarcerea la Evul Mediu: dintr-o eroare de judecată, aveam senzaţia că me îndreptăm spre evul mediu, dar din nefericire am ajuns şi chiar am depăşit de ceva vreme acea perioadă, îndreptându-ne cu paşi repezi spre Epoca Pietrei. Să mă explic: după alergia Andreei, cum sistemul ei imunitar e dat peste cap, a mai făcut şi o enterocolită (zice-se că ar fi virală…) ceea ce a însemnat joi încă o excursie-fulger la urgenţă, la spitalul de copii Read the rest of this entry »
Se ia o seară liniştită de vară. De week-end dacă se poate. Totul decurge liniştit, iar după lăsarea întunericului se încălzeşte şi apa pentru duş. Pe aragaz bineînţeles, că doar suntem în mileniul III şi vrem să fim eco, adică să ardem gaz acasă, nu păcură la CET. Vine ora de somn şi încep şi necazurile. Copilul începe să-ţi tuşească. Te gândeşti că a stat prea mult în fum cât ai făcut grătarele şi te iei în gând la înjurături. Dar nu, pentru că pe măsură ce trece timpul tuşeşte tot mai rău, iar într-un final vomită de la atâta tuse. Zici că nu-i nimic, schimbi aşternuturile şi Read the rest of this entry »
Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.
Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla Read the rest of this entry »














