aNDRIIpOPA's blog

De la schimbarea primarului din Oradea, numai lucruri bune. Făcute cu curu’, dar în esență bine intenționate.
Aseară mă aflam cu Bulina Atomică la plimbărică prin cartier (Ioșia, calea Aradului). Pe trotuar. Pe banda întâi (pe care de obicei stau mașini parcate) un nenea milițist comunitar asudat nevoie mare, trimitea la plimbare pentru câteva ore mașinile staționate, pentru că peste câteva ore avea să se desfășoare o amplă operațiune de curățenie. Amplă e un fel de a spune. Adică mașina cu perii și aspirator a trecut de două ori, iar mai apoi și cea cu stropitoare. Asta în foarte mare viteză, că probabil trebuiau să ajungă și în altă parte. Cât de bine s-au descurcat puteți vedea aici:

Ce nu am reușit eu să înțeleg:

1. Protestele locatarilor la adresa polițaiului (omu’ avea ordinele lui, dacă ai ceva de comentat vorbește cu primăria). Se vede treaba că nici dacă se face curățenie nu e bine.

2. Unii dintre locatari chiar aveau dreptate: de ce nu se face curățenia (sau alte chestii gospodărești) noaptea?

3. Dacă tot trece mașina de două ori, de ce nu trec două mașini o singură dată dar mai temeinic (a se citi mai lent, că nu dau turcii), iar spălatul să se facă și mai temeinic, nu doar stropit cu presiune atât de mare încât să se împrăștie oamenii de pe trotuare. Posibil tot cu două mașini….

Problema mea este că deși s-a trecut de două ori cu aspiratoru’ a rămas mult praf pe care nu l-au putut pe urmă curăța cu apă, ca să nu vorbim de mizeriile mai mari care nu se puteau aspira. Poate că o “echipă de condamnați la muncă în folosul comunității” ar fi fost mai eficientă la culesul resturilor mai mari.

P.S. Remarcați că e prima postare de pe noul blog?

Ca un făcut, poporul ăsta, german vreau să zic, nu prea râde. Rar vezi pe câte unul cu un rictus pe față, un ceva ce s-ar dori zâmbet. Seamănă dar nu răsare. Pare dar nu e.

Duminică am vazut un neamț râzând cu gura până la urechi. E vorba de Sebastian Vettel, pilotul de Formula 1. Mă gândeam deja să notez ziua asta în calendar ca fiind ziua în care s-a întâmplat o minune. Dar mi-a fugit gândul la un alt neamț care râdea la fel de sănătos. Michael Schumacher. Şi am început să fac paralele. Debut la echipă mică… victorie relativ timpurie… talent cu carul… seriozitate multă… muncă la fel de multă… formă fizică de invidiat… şi râs cu poftă… Păi, pentru un neamţ cred că e suficient ca să ajungă în topul ierarhiilor! Îi doresc să ajungă acolo unde a fost şi ilustrul său conaţional şi, de ce nu, să-l şi depăşească.

Acum mă gândesc la altceva: cum ar fi românii dacă ar fi serioși? Mai buni? Mai harnici? Mai cinstiți?

Ei bine da, așa aș fi tentat să spun din prima. Dar dacă stau mai bine să mă gândesc, nu haina, ci marca ei îl face pe om – mai om. Și asta nu e nimic. Accesoriul cel mai important e mașina, care îl poate face din om, neom. Citeam azi un articol (via Zoso) scris de Nana Falemi (ei bine, da, fostul fotbalist) de foarte mult bun simț, dar și critic la adresa “jmecherilor” de România, care își cumpără “jipane” la câmpie și Ferrari la munte. De cele mai multe ori respectivii sunt “jmecheri” doar prin prisma mașinii pe care o conduc, fără ea ar fi niște “ăia”. Citiți că merită!

Din ciclul “iata ce pot face de trei luni incoace”, as vrea sa va prezint niste poze cu lucrasii de pe strada noastra. E vorba de Simion Barnutiu, o strada in mijlocul buricului targului Varadiei. Cand m-am angajat aici aveam senzatia ca abia au inceput lucrarile de reabilitare. Asta se intampla prin februarie 2007. Dupa sapaturi indelungate si repetate, se pare ca in cele din urma reparatiile au ajuns spre final. Lupta cu transeele inca se mai da, atat ca acum e o transee intreaga strada. De parcat nici nu se pune problema sa mai parchezi langa birou si asta de 2 luni, de cand iubitii muncitori ai urbei au luat cu asalt la pickhammer orice trotuar sau margine de drum care nu a vrut sa se predea de bunavoie in anii de dinainte. Problema este ca de sapat au sapat baietii, au mai pus si niste borduri (cu o minutiozitate care intrece orice rabdare de chinez batran), iar in acest moment, bineinteles odata cu sosirea primilor fulgi de zapada, s-au reapucat de turnat betonul si, de ce nu, de turnat asfaltul. Probabil ca tehnologia moderna face ca ploaia sa fie un liant ideal pentru stratul de asfalt, iar zapada si inghetul sa ajute si mai bine asfaltul sa faca priza.
Daca i-ati fi vazut acum cateva saptamani, cand inca era nefavorabila lucrarilor, adica era soare si foarte cald, ziceati ca-s pitigoi insirati si mancand seminte. Acum s-au transformat intr-un musuroi de furnici, care mai de care mai ocupat sa faca ceva sau cel putin sa se faca.

Expresia din titlu a fost facuta celebra la vremea ei (acu’ 2 ani) de un mare clasic in viata si anume de Mircea Dinescu si face referire la si mai celebrul “Hai, SICTIR”.

Fotografie obtinuta prin bunavointa si IPhone-ul Claudiei, cu lucratura lui Bogdan:

Explicatii: ala unu’ de cara borduri e singurul care lucreaza, in dreapta grupul sta, iar ceilalti nu-s nicicum de gasit intre 10:00 si 15:00. Masinile pe care le vedeti in poza sunt singurele care mai stateau la acea data parcate pe strada asta, restul fiind pe alte strazi sau, vorba lui Bogdan, “aproape de casa”.

Revenind cu mandrie si infrigurare printre soferi amatori ai acestei tari, am ajuns la cateva concluzii.
Primo: traficul nu mai e ce a fost, ci mai rau decat atat.
Secondo: drumurile nu mai sunt nici macar cum au fost, ci mult mai rau decat atat.
Terzo: politistii sunt tot cum au fost, dar mai multi decat atat.
Cand imi spunea Norby (alias instructorul care m-a reinvatat sa tin volanu’) ca traficul e ingrozitor de cativa ani, nu l-am crezut. Ei, acuma il cred. Si inca mai cred ca incerca sa nu ma sperie prea tare. Si cum tot patitu-i priceput, acum am ajuns sa-mi fie frica de reactiile celorlalti participanti la trafic, si chiar mi-am facut un obicei din a le studia. Am ajuns la o concluzie cel putin ingrijoratoare pentru mine: sunt o gramada de inconstienti “out there”. Incep sa cred ca ma numar si eu printre ei.
Despre actiunile politiei pentru prevenirea accidentelor….. numai de bine ….. pentru mamele lor. Cel putin asa cred ca le doresc imensa majoritate a conducatorilor auto. Si cum altfel ar putea fi cand pe 10 km ai trei radare, din care doua fixe si unul mobil? Dragii mei, nu asa se previn accidentele. Ia sa luati cateva permise pentru cumul de puncte, mai ales la cei care blocheaza intersectii, care claxoneaza aiurea, depasesc pe zebra, etc, etc, etc. A! si mai scoateti naibii bordurile de pe strazile principale (dar inguste) ca am vazut peste o duzina de salvari si pompieri blocati in trafic, fara posibilitatea de a intra macar pe contrasens; poate ca ar trebui sa apara o minte luminata sa calculeze pagubele creeate de aceste aberatii care sunt bordurile in mijlocul drumului.