aNDRIIpOPA's blog

Am inceput sa ma tem. Sa imi fie frica si de umbra mea. De ce? Simplu! Din cauza CRIZEI. Tot mai multa lume da vina pe criza pentru orice si in orice conditie. A ajuns un fel de sperietoare universala. Ai o problema cu soacra – e din cauza crizei; nu te mai asculta catelul – e din cauza crizei; e rau copilul – e din cauza crizei; e prost guvernul – e din cauza crizei … Bine, asta ar fi fost prost oricum, cu sau fara criza. Cel putin cu Boc premier putem spune ca abia am dat frau liber crizei. Un guvern pitic pentru economii bugetare: e mic premierul? foarte bine! economie de material pentru costume, camasi, cravate, pantofi… Ba nu, la pantofi nu, pentru ca am inteles ca totusi inca e pe picior mare…. sau poate pe cai mari?…
Nu conteaza. Ideea e ca guvernantii habar nu au de implicatiile reale a crizei, dar s-au decis sa o agraveze prin inghetatrea tuturor cresterilor salariale in domeniul bugetar. SUPER! Asta asteptam! Dar completarea e halucinanta. Adica la urmatorii bugetari: invatamant, sanatate, functionari publici.
Boc a facut POC! Ma intreb, de ce nu se reduc salariile parlamentarilor? De ce nu se investesc bani in agricultura? Sau: de ce nu se reduc (la jumatate) salariile parlamentarilor, bani cu care s-ar putea face investitii in agricultura? Cred ca asa e mai corect. Ce am vazut in ultimele zile a intrecut limita incompetentei: taiem cresteri salariale, reducem personal, dar nu stim cu cat ajuta la bunul mers al economiei toate astea. Eterna problema romaneasca: sacrificii fara sa avem un orizont de speranta.

Am senzatia, parcurgand paginile blogosferei, ca razboiul pentru ratingul televiziunilor se muta incet-incet in domeniul web. Sunt intristat sa vad cum doi oameni, aparent normali, se iau unul de altul in cel mai dur mod cu putinta. Nu prea inteleg de ce se “ciomagesc” cu atata virtute, cand ar putea impreuna sa isi canalizeze eforturile spre cu totul alte probleme, pe care dealtfel le cam ating ambii din cand in cand. E vorba de Mircea Badea si de Serban Huidu. Parca o alta lupta pentru alegerea “celui mai tare din parcare” aveam noi nevoie acum.

Mai baieti, bagati-va mintile in cap si incercati ceva constructiv impreuna. Fiti siguri ca vor fi destui cei care sa se alature unei astfel de cauze, mai ales ca acum nemultumirile sunt tot mai multe, iar frustrarile “celor multi” la fel. Dar poate ca totusi asta e soarta romanilor: sa avem lideri de opinie, dar sa traga in directii diferite in timp ce se balacaresc intre ei, impartindu-si adeptii si indreptandu-i unii impotriva altora.

Pe post de concluzie voi da un banc:
“Odata doi everei aveau o pricina. Neajungand la un acord, ajung cu ea in fata rabinului la judecata. Ascultandu-l pe primul, rabinul zise:”Ai dreptate!”. Langa rabin era si un tanar aspirant in tainele rabinatului, intelept si scolit, care isi facea ucenicia. Acesta din urma intari spusele rabinului dand usor din cap. Cand cel de-al doilea isi spuse pasul, rabinul batran spuse:”Ai dreptate!”. Tanarul ucenic-rabin, uimit, astepta pana iesi omul si-l intreba pe mai varstnicul sau maestru: “Dar rabi, nu se poate ca amandoi sa aiba dreptate in acelasi timp! Nu e logic! Nu se poate ….”. La argumentatia tanarului sau ucenic, batranul rabin se uita fix la el si-i spuse: “Sa stii ca si tu ai dreptate!”

Uite ca e si criza buna la ceva. Poate asa revenim si noi la valorile normale ale bunului simt.
POATE.

Hello. Bine am revenit din concediu. Si bine m-ati regasit.
Ei bine, chiar am fost in concediu si chiar m-am odihnit … putin. Mai un examen picat, mai niste plimbari cu Andreea (mica bulina atomica), mai o masina busita. Una peste alta, nu e chiar rau sa-ti faci concediul deodata cu soacra. Mai pui de cate o mica reconciliere… cel putin temporara.
Asadar, in curand cu impresii noi, despre noi si despre voi sau pentru voi… habar nu am. Ma simt ca un ET aterizat in plin camp gravitational pe o planeta albastra, careia locuitorii ii zic Terra(daca ar sti maestrul Spielbrerg cati alieni sunt in Romanica, si-ar muta in intregime studiourile la Buftea).

… zise deunazi Bogdan, al meu coleg.
Primul motiv ar fi ca nu ma mai duce capu’. Il duc eu pe el de colo-colo ca un bezmetic. Am un program cel putin aiuritor de simplu. Dimineata ma trezesc, imi beau cafeaua, astept pana se trezeste Andreea, fac un dus, ma imbrac si pornesc spre birou. Odata ajuns, incep “ziua de munca” cu o tigare (chiar doua) si cu inca o cafea, dupa care ma pun sa mananc. Dupa aia urmeaza incepand cu ora 11 “stresu’”: stau cu ochii pe ceas pana la ora 5 (17:00) ca sa fiu sigur ca mai trece o zi pana la binemeritatul concediu, care va veni pe 1 septembrie.
E greu, nu? Voi ce ati face sa fiti in locul meu? v-ar mai arde de scris?
O alta intrebare a susnumitului coleg era: “Da’ despre excursia la Paris nu scrii nimic?”
Sincer, inca nu mi s-au decantat evenimentele si nu vreu sa confuzez publicul (ala unu’) cititor cu ceva greseli geograficale; mai exact nu vreu sa bat campii si sa spun prapastii. Da’ despre excursie tot scriu io ceva, nu va las nepovestiti drajilor!

Mereu m-am intrebat de ce sunt atat de multi blogeri si de ce sunt atat de putini ziaristi, scriitori sau orice fel de alti truditori in ale scrisului? De ce unii o fac din pasiune, iar altii pentru o paine pe masa? Stiam ca romanul s-a nascut poet, dar pe masura ce trece timpul aflu ca din nastere e scriitor, jurnalist, nuvelist si prea putin poet. Problemele dezbatute in bloguri nu au catusi de putin de a face cu poezia.
Si totusi de ce sunt romanii asa de mari blogeri? Sa fie un sindrom de libertate acuta scapata de sub orice control, ce a coincis in mod fericit cu raspandirea internetului pe plaiurile mioritice? Poate. Poate ca da, poate ca nu, dar asta in mod sigur!
Astept raspunsuri.

P.S. Inca mai astept raspunsuri.