Incredibil cât de mult te poţi relaxa cu o ieşire fie şi de câteva ore în natură. Acum o lună, am fost până la Moneasa. Nu mai fusesem dinainte de revoluţie, iar acum am găsit locul totalmente schimbat. În bine. A devenit o staţiune frumoasă, întreţinută şi primitoare. Mai găseşti câteva crâmpeie de acum douăzeci şi ceva de ani, dar per ansamblu lucrurile s-au îmbunătăţit. Nu acelaşi lucru pot să spun despre Stâna de Vale. Padişul în schimb e minunat în sălbăticia lui. Şi toate astea le pot vizita oricând doresc, doar urcându-mă în maşină în urma unei hotărâri de moment. OK, încă e destul de greu de ajuns în multe locuri datorită drumurilor proaste, dar faptul că nu depinzi de alte mijloace de transport e nemaipomenit. La ce calvar ar fi fost drumul cu un autobus (că autocar cu greu poate fi numit) până la Peştera Urşilor, parcă nu mi-ar mai fi venit să merg. Ca să nu mai vorbesc de Moneasa.

Nu acelaşi lucru pot să-l spun despre deplasarea prin oraş. De multe ori mijloacele de transport în comun ajung mai repede la destinaţie decât automobilele. Cel puţin la orele de vârf. Dar şi aşa, simţi un iz de libertate, mai ales că ai posibilitatea de a-ţi alege singur traseul. Mai greu e cu găsirea unui loc de parcare (din fericire primăria începe să rezolve şi problema asta). Dar măcar nu mai miroşi toate năduşelile celor certaţi cu apa şi săpunul.

Automobilul îmi dă senzaţia că sunt autonom (mă rog, atât cât permite benzina din rezervor) chiar dacă în fapt sunt un supus al traficului. Ciudat cum ne simţim liberi în cea mai cruntă sclavie…

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.

Din 2008 şi până azi au mai trecut ceva ani, iar traficul a crescut şi el exponenţial. Cu toate lucrările făcute pentru descongestionarea traficului din Oradea, există în continuare blocaje, mai ales la ore de vârf. Am văzut fel şi fel de oameni stând în trafic la câte un “dop”, reacţionând în mii de feluri. Unii vorbeau la telefon, alţii fumau nervoşi, alţii dădeau muzica tare şi cântau şi ei cât îi ţineau bojocii. Cei mai mulţi stăteau şi aveau o privire ce îmbina resemnarea cu furia. Şi într-adevăr: ce poţi face în maşină stând într-un ambuteiaj? Cum poţi trece peste timpul pierdut în mod mai plăcut? Ar fi o variantă achiziţionarea unui smartphone. Sau îţi iei o Toyota Yaris Noua Generaţie şi ai din start o mulţime de posibilităţi, inclusiv conectare la internet (pe lângă camera video pentru marşarier, VSC şi sistem multimedia cu ecran tactil Toyota Touch, conectarea la telefonul mobil, trimiterea de sms-uri, căutarea de puncte de interes, etc.). Dacă mai iei în calcul consumul de combustibil şi faptul că Toyota este “brandul cel mai verde” dar şi că în 2012 modelul Yaris va avea şi o variantă hibrid, poţi spune că alegi un mod de-a dreptul “fun” de a petrece timpul în trafic. Sau în ambuteiaje…

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.

De multe ori stăteam de vorbă cu prietenii şi încercam să găsim modalităţi de a aduce turişti străini prin ţărişoara noastră. Pornind de la premisa că vesticii vin cu maşina (de cele mai multe ori închiriată) să-şi petreacă vacanţa pe cont propriu şi să descopere “things”, am ajuns la concluzia hilată că singurul turism rentabil şi de succes ar fi cel extrem. Şi aici începeam noi să râdem ca proştii şi să venim cu idei care de care mai trăznite: pescuitul la dinamită şi la curent electric; concurs de călcat găini pe uliţele satelor; cules de mure în apropierea bârlogurilor de urşi, etc, etc, etc. Dintre toate ieşea în evidenţă “a circula pe drumurile publice”. Trebuie să recunoaştem că e un sport extrem să circuli pe şoselele din România, aşa că sloganul turistic al ţării e cât se poate de potrivit: pe fundul craterelor din şosele poţi studia adevărate ecosisteme nederanjate de mâna omului!

Lăsând gluma la o parte, locuri de vizitat sunt foarte multe. Pornind de la Oradea, un turist ce intră în ţară pe la Borş, ar putea vira la dreapta înspre Beiuş pentru a ajunge în Pietroasa, la Peştera Urşilor. Ar fi indicat ca respectivul turist să închirieze o maşină, date fiind drumurile de pe la noi, să nu şi-o rupă pe cea personală. De la intrarea în ţară ar parcurge cam 100 de kilometri ca să ajungă la destinaţie, pe care îi face în aproximativ 2 ore. Ce ar avea de văzut? În primul rând peisajele (la viteza cu care circuli în siguranţă prin România ai timp să vezi toate detaliile), iar apoi ar fi peştera în sine, una dintre puţinele din lume în care se păstrează scheletul întreg al unui urs de peşteră (Ursus Spelaeus).

După un scurt popas prin localitatea Pietroasa, următorul punct de interes ar fi Padiş. Aici minunăţiile naturii sunt aproape la tot pasul, iar vizitarea lor ar cere mai mult de o zi, drept pentru care s-ar impune cazarea la o pensiune din zonă. Nu fac reclamă, dar recomand pensiunea Anett mai ales pentru bucătăria pe care o are. E fantastică! În fine, după ce laşi maşina în parcare şi bagajele în cameră faci o mică plimbare pe Valea Aleului, ca să te obişnuieşti cu aerul tare de munte. Seara, o masă copioasă la pensiune. Dimineaţa trebuie să fii pregătit pentru drumurile lungi care te aşteaptă: Cheile Galbenei, Cetăţile Ponorului, Gheţarul “Focul Viu”, Poiana Florilor, toate te aşteaptă cu privelişti minunate. Poţi alege oricare din traseele marcate. Pentru un turist cu puţin timp la dispoziţie, două zile sunt suficiente pentru a se îndrăgosti pe veci de zonă. Ultima oară am văzut grupuri de turişti cehi care spuneau că vin a doua oară şi mai vor să vină mulţi ani de aici încolo…

După două zile de hălăduit prin Padiş, turistul nostru poate urca în a sa maşină închiriată cu direcţia Izbuc. Aici ar fi de vizitat atât mănăstirea cât şi izvorul de al cărui nume se leagă numele localităţii. Aici găsim cel mai reprezentativ izvor carstic intermitent din România. Aşezarea este justificată de prezenţa izbucului cu o deosebită reputaţie, pe care şi-a câştigat-o datorită unui sistem interesant de ieşire a apei: 15 – 20 minute este sec, apoi cu un zgomot puternic începe să iasă apa care umple un mic bazin de piatră, din care se scurge făcând o cascadă micuţă; după 2 minute apa încetează să curgă, pentru a reveni apoi după alte 15 – 20 minute. “Izbucul de la Călugări avea în trecut faima de a prezenta un ritm dublu (o erupţie de 2 minute urmată de o pauză de 15 – 20 minute, o nouă erupţie de 2 minute urmată de o a doua pauză de astă dată de 2 ore), care s-a pierdut acum, prin deschiderea unei fisuri carstice care scurtcircuitează sifonul intermediar. Dar chiar şi aşa el constituie un interesant şi rar fenomen carstic, fapt pentru care a fost daclarat monument al naturii pus sub ocrotire.”

Uite cum poţi face turism în România, fără să te depărtezi la mai mult de 150 de km de graniţă şi asta în doar 5 zile! Problema este lipsa infrastructurii care să pună în valoare toate aceste obiective şi lipsa de informaţii despre ele (sunt curios când va face Ministerul Turismului măcar un recensământ al pensiunilor, dacă nu a obiectivelor turistice). Pensiuni sunt, iar de maşină rezistentă poţi face rost uşor. Vacanţă plăcută!

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.

Dacă te uiţi şi la felul în care arată, numele Lamborghini se justifică:

Cine cumpără aşa ceva cred că o face strict pentru gaming sau pentru a-şi satisface orgoliul.

Un Lamborghini (supercarul, nu laptopul) mi-aş cumpăra (dacă aş avea posibilitatea). Şi tot ca să-mi satisfac un orgoliu. Am eu aşa o plăcere să mai calc puţintel pedala. Asta dacă şi drumul permite (ceea ce înseamnă că prin ţară se întâmplă destul de rar, spre deloc). Am păţit ultima oară, în Ungaria, prin primăvară, când am dus-o pe fiică-mea la grădina zoologică din Budapesta: pe drumul de întoarcere, am călcat puţintel ( ) pedala, fără să mă uit la vitezometru. Am avut noroc să nu prind nici un radar pe drum, iar ca să-mi atragă atenţia că merg poate puţin prea repede, soacră-mea o întreabă finuţ pe nevastă-mea “auzi? nu ţi se pare că până acum nu ne-a depăşit nici o maşină?” Abia atunci mi-am aruncat ochii pe ceas şi am văzut că aveam peste 150km/h. Mult chiar şi pentru autostrăzile din Ungaria. Poate că asta e şi o reminiscenţă a anilor de karting sau poate a anilor petrecuţi printre maşini la competiţii de profil, ca oficial (arbitru) auto. Sau poate e un microb, nu de alta, dar bulina începe să chibiţeze în trafic “de ce nu depăşim maşina aia?” sau “de ce l-ai lăsat să ne depăşească?”, iar când depăşesc chirăie de fericire. Partea mai interesantă e că de obicei conduc destul de potolit, iar când e şi ea în maşină nu fac acte de bravură.

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.

Sfârşitul de săptămână ar trebui să fie relaxant şi liniştit, ca o recompensă după o săptămână de alergături şi agitaţie. Week-end-ul trecut, până la un punct, a fost. Punctul acela s-a întâmplat să fie duminică diiiiis de dimineaţă. Mai exact pe la ora 5:30, când un taximetrist imbecil opreşte în faţa geamului de la dormitor, care din motive de căldură excesivă era laaaaarg deschis. Drept pentru care am auzit de câteva ori toată gama de cărnuri şi acţiuni erotice pe care le scotea individul pe post de interjecţii, împreună cu tovarăşul său de discuţie. Logic, totul se făcea la un nivel sonor demn de o conversaţie într-un mediu înalt poluat fonic, gen circuit de Formula1.

Rezist eu cît rezist, dar într-un final mă trezesc şi fac ce orice om normal ar face: scot capul pe geam şi ÎI ROG pe vorbăreţi să se mute o idee mai încolo, unde nu am geam şi implicit nu sunt deranjat de nivelul sonor al discuţiilor, mai ales că e ora 5. “E şase!” mi-a replicat imberbul vizitiu motorizat, aruncându-mi cuvintele ca un fel de ocară peste umăr, fără măcar să se uite înspre mine. “Poate vrei să dau la maxim staţia” a continuat în acelaşi stil. După ce rezistasem eroic aproape 45 de minute (abia atunci am văzut că într-adevăr trecuse ora 6), replica boului m-a făcut să-mi ies instant din fire şi să-i răspund şi eu obraznic: “Al cui eşti tu, că şmecher te-a făcut?”

Din acel moment, birjarul din el s-a dezlănţuit, fără să mi se adreseze direct, dar ridicând tonul discuţiei şi mai tare, ca să “îmi arate el” că nu am ce să-i fac. Printre altele auzeam cum sunt un nesimţit că nu las oamenii în pace să discute în voie, că e libertate şi face ce vrea şi multe alte chestii minunate augumentate din plin cu epitete şi organe lesne de ghicit, dovedind încă odată (dacă mai era cazul) că astea erau cuvintele de bază ale vocabularului său.

După încă 5 minute de parlamentări cu interlocutorul său, se urcă în maşină şi urlă să-l aud din partea cealaltă a oraşului: “Sunaţi la 112 şi spuneţi că City 138 cu numărul BH 49 BGM!” Toate astea se întâmplau în timp ce îşi “încălzea” motorul turându-l la maxim. Am ieşit pe balcon şi l-am anunţat că mi-am notat, iar ca bonus am reţinut şi bulina – 404 – aşa, ca fapt divers, ca să fiu sigur pe cine reclam, iar dacă se va trezi fără ea să nu se minuneze prea tare. A plecat în trombă, cu scârţâit de roţi şi motor turat (bietu’ motor cred că mai avea puţin şi scuipa pistoanele prin capotă), că deh! el are ultimul cuvânt.

De ce am scris despre incident? Păi… dacă veţi auzi la ştiri zilele astea că “în Oradea, pe strada Fagurelui, un taximetrist a fost nenorocit în bătaie de un dement” să ştiţi că eu am fost. Pe de altă parte, poate cineva de la Poliţie sau Primărie citeşte, poate îi face un pustiu de bine imbecilului şi îl lasă pieton şi fără bulina de taxi.

Deci atenţie la mine: City 138, cu bulina 404!

Potrivit unui proiect înaintat de Poliţia Rutieră Ministerului de Interne, şoferii romani care îşi înmatriculează maşinile în Bulgaria sau în orice altă ţară a Uniunii Europene nu vor mai putea să circule cu autovehiculele în România mai mult de trei luni. Practic, la prima oprire in trafic, masina va fi introdusă într-o bază de date a poliţiei, iar după 90 de zile aceasta va trebui fie înmatriculată în Romania, fie scoasa din tară.

Sursa

Dacă nu se puteau până acum verifica actele maşinii, asigurarea sau impozitul, cum se va putea face asta dacă limitezi la 90 de zile circulaţia pe hârtoapele străzile din România? Tot ce obţii e o limitare a dreptului de liberă circulaţie şi nimic mai mult.

Eu mă mai gândesc şi la o altă posibilitate: se deschide calea unor “licitaţii” pentru implementarea de urgenţă a unui sistem de monitorizare a traficului la intrările/ieşirile din România. Asta după ce vom fi amendaţi la Bruxelles, ca să avem şi motivul perfect. Părerea mea…

Singura problemă pe care o constat la prima vedere e că iarna ar ieşi instant toată cădura din maşină. Deşi ar mai fi câteva care acum îmi scapă…

Modelul prezentat presei era unul de top, aşa că dotările puteau satisface toate gusturile şi pretenţiile clientelei. Iată câteva imagini:

Maşinuţa arată extrem de bine. Cred că va face furori prin marile oraşe. Mi-au plăcut în mod deosebit două lucruri: avertizorul (un beculeţ în oglinzile retrovizoare laterale) pentru unghiul mort şi plafonul din sticlă. Dacă avertizorul este dotare standard, plafonul este doar opţional, dar vă asigur că face toţi banii. Detalii puteţi găsi la dealer.

Câteva întrebări care se ridică:

1. E legal să fie încorporate astfel încât să depăşească limita exterioară din construcţie a maşinii?

2. Care sunt zonele în care operează? (după cum se vede în imagini, sunt postate în zonele rezidenţiale, posibil în cele cu limitări de viteză sub 50 km/h)

3. Oare chiar sunt în Ungaria? (numerele maşinilor din preajmă par a fi de Elveţia)

Sper să nu le vină idei şi alor noştri….

Daca banii au plecat, imaginea lor de pe aici a ramas. Ca ne place, sa afisam imagini de bunastare. Drept pentru care baietii de la ziarul Gandul au luat statistica inmatricularilor din Bucuresti si au ramas oarecum descumpaniti de imaginea crizei in Romania. Hai sa contabilizez si eu (in ordine alfabetica, asa cum au propus ziaristii de la Gandul):

- Audi Q7 = 4 buc;

- Audi QB6 = 23 buc;

- Bentley = 150 buc;

- BMW seria 7 = peste 500 buc;

- BMW seria 8 = 19 buc;

- BMW X5 = peste 200 buc;

- BMW X6 = 7 buc;

- BMW  X70 = 161 buc;

- Bugatti = 1 buc;

-  Buick = peste 20 buc;

- Cadillac = 160 buc;

- Crysler = aproape 100 buc;

- Ferrari = 102 buc (cele mai multe maşini sunt model F131);

- Ford Explorer = 171 buc;

- Ford Mustang = 125 buc;

-  Ford Thunderbird = 11 buc;

- Hummer = peste 200 buc (dintre care 81 H3 şi 69 GMT345);

- Infiniti = peste 300 de exemplare (cel mai răspândit fiind FX 35 cu 129 buc);

- Jeep = peste 1.000 buc (marea majoritate Cherokee);

- Jaguar = peste 100 buc;

- Lamborghini = 29 buc (dintre care 16 model 140);

- Land Rover = peste 800 buc (dintre care 136 buc Range Rover);

-  Lexus = peste 500 buc;

- Lincol = aproape 100 buc (dintre care 36 Navigator);

- Maserati = 120 buc;

- Maybach = 10 buc;

- Mercedes = peste 2.000 buc (e vorba in special de modele sport, precum CL sau CLS, la SUV-uri gen ML sau limuzine din clasa de lux S);

- Nissan = 100 buc (Pathfinder şi Patrol);

- Porsche = peste 1.100 buc (sport sau de teren, dintre care 110 model 997, 544 9PA şi 188 Cayenne);

- Rolls Royce = 48 buc;

- Toyota Land Cruiser = peste 250 buc;

- VW Touareg = 118 buc;

- VW Phaeton = 37 buc.

Grea criza asta!

Sursa informatiei AICI.

L.E. – Bine ca mai cumpara nemtii Dacia. Ei isi permit.

Maxima idiotenie se gaseste in centru, unde odata cu redeschiderea strazii Iuliu Maniu (sens unic dinspre Decebal pana la biserica Sf. Nicolae, ca si pana inainte de lucrari) s-a modificat sensul de circulatie pe Cuza Voda, devenind sens unic dinspre Mihai Viteazul spre Decebal. De ce? Nu inteleg si nici macar nu are logica. Deci avem acum un sens unic spre centru, Decebal -> Iuliu Maniu -> Piata Independentei si doua sensuri unice dinspre Mihai Viteazul spre Decebal, unul dupa altul: Cuza Voda si Mihail Kogalniceanu. Nici macar nu conteaza ca ultimele doua strazi sunt la distanta de nici 100 de metri. Asta in conditiile in care si strada Sucevei este tot sens unic pana la bd.Decebal in portiunea ce trece pe langa parcul Balcescu, la fel ca si strada Primariei (pe intreaga ei lungime). In total patru sensuri unice de iesire din centrul orasului si doar unul de intrare.

Sa fie asta o invitatie sa plecam naibii din Oradea?
Vizualizare hartă mărită

Bonus:

Ca sa puna capac nervilor de dimineata, gasesc in parcare un cretinoid. Sunt curios daca il vedeti (calitatea pozei lasa de dorit ca e facuta rapid cu telefonul) si daca ghiciti cate locuri de parcare bloca.

In ultimele zile are loc pe bloguri o disputa aprinsa pro si contra gumelor de iarna pe care vor alesii neamului sa le faca obligatorii intre 1 noiembrie si 31 martie. Departe de mine gandul de a fi impotriva lor. Ce ma nemultumeste este ca din nou (pentru a cata oara?) se face o modificare de azi pe maine. Daca se incearca introducerea obligativitatii anvelopelor de iarna din 1 noiembrie, tin sa le comunic factorilor de decizie ca termenul a trecut (cel putin in anul asta) si asta numai pentru ca globul pamantesc nu prea are rabdare sa astepte dezbaterile din legislativul Romaniei.

Sanctiunile sunt mari, incepand de pe la 540 de lei, adica aproape cat un set de 4 roti de iarna (150 lei/bucata, la oferta), ceea ce te cam face sa alegi rotile. Bine… probabil cu “o mica atentie” de 100 de lei scapi de amenda si esti pasuit pana data viitoare, dar macar ai timp sa ti le iei si sa le montezi.

Mie imi este frica de altceva. De fapt sunt mai multe lucruri de care mi-e frica. Unul din ele ar fi ca Gigelu’ care nu are bani de o guma noua sau macar una SH buna, va cumpara o gioarsa cu profil de mai putin de 4 mm, iar masina se va comporta chiar mai rau decat cu gume de vara. A doua ar fi ca toti copilasii cu masinute de peste 150 de cai isi vor lua anvelope de iarna, poate chiar de marca (poate chiar si cu Swarowsky, mai stii?) si vor avea impresia ca e suficient pentru a conduce ca vara, fara sa se uite ca in fapt castiga doar 5% din distanta de franare. Nu mai vorbesc de pustanii cu masini cu tractiune spate, la care chiar nu conteaza nici daca isi iau gume cu crampoane (alea speciale de rally, dotate cu niste cuie de 5mm). Ideea e in felul urmator: ai bani de masina? intretine-o! nu ai? trage-o pe dreapta sau vinde-o! Ideal ar fi sa nu platim RCA pe lunile in care nu ne putem folosi masinile, dar…

Una peste alta, daca vrei gume de iarna mai ieftine, le gasesti prin piete, aduse din Jermanika, la preturi relativ rezonabile (a luat o cunostinta cu 150 de lei / 2 bucati, chiar exceptionale), la un grad de uzura ce permite folosirea inca una sau doua ierni. Depinde de rabdarea fiecaruia de a scotoci. Oricum, sfinte raman lanturile, ca daca ajungi in nameti nu mai iesi nici cu gumele lu’ peste, nici chiar insotite de traditionala lopatica. Ca doar la noi intotdeauna vin iernile pe neasteptate, in special prin decembrie.

Citim in Capital: “Faptul că Toyota se claseaza pe primul loc intr-un top care vizeaza calitatea masinilor din punctul de vedere al concesionarilor nu este o surpriza pentru nimeni, asa cum nu este o surpriza nici ca urmatorii doi clasati sunt producatori germani precum Opel sau BMW.” Ca sa vezi!

Cititi tot articolul AICI.

Nu-i asa ca e inca un motiv de a CUMPARA ROMANESTE?

Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.

Asadar am admirat-o exterior/interior si am avut o oarecare nedumerire: oare doar asa se pot reduce la maxim cheltuielile daca pui acelasi interior la toate modelele marcii? Bordul seamana izbitor cu Sandero/Loganul nou, incat ai senzatia ca stai intr-o berlina putin mai ridicatat de la sol. M-a frapat lipsa posibilitatii de reglare a volanului pe inaltime, desi era model 4×2, si inca unul dinspre varful gamei (ma intreb daca are asa ceva la modelul de top 4×4). In general interiorul, chiar si al portbagajului mi-a facut senzatia ca vad un Sandero nitel mai dolofan, hayonul cel putin e aproape identic ca forma cu cel de Sandero. Spatiul interior este exact cat ii spune numele: spatiu interior. Atat si nimic mai mult. Nu va asteptati la confort sau la pretentii de Mitsubishi Pajero sau Nissan Patrol, pentru ca veti fi crunt dezamagiti. Daca va ganditi mai degraba la ARO 10, veti avea in fata o evolutie a acelui tip de interior: simplu si robust. De altfel asemanator pana la identitate cu Sandero (again) mai ales la nivelul scaunelor si al banchetei spate. Nu mi s-a parut a fi mai mare la interior cu mult fata de Sandero (devine sablon, dar asa este).

Daca ridici capacul ce acopera busonul rezervorului de combustibil apare o alta dilema: oare chiar e la fel de mare la interior pe cat e la exterior? Asta pentru ca da senzatia de caroserie masiva asezata grosier peste un schelet fragil, adica se vad diferente de nivel foarte mari intre structura si tablaria propriu-zisa, exterioara. Portbagajul e mare, dar este proportional cu gabaritul, de unde si senzatia de deja-vu (Sandero).

Uitandu-ma in fisa tehnica am devenit confuz de-a dreptul. Greutatea la gol e in jur de 1200 de kg!!!! Pai atat are Sandro-ul meu! Si nu e Stepway. Incep sa fac speculatii: oare cat de groasa e tabla? sigur nu ia mai mult de 2 stele la crash-test! ce naiba au luat de pe ea de e asa de usoara? O sa ziceti ca e varianta 4×2 si d’aia e mai usoara. Corect! Dar e totusi mult mai inalta/lunga/lata decat un Sandero, deci nu prea e ok sa fie la fel de grea… In plus, motoarele sunt identice cu gama Logan/Sandero, deci nu ar rezulta de acolo o diferenta de greutate. Sa nu uit! daca te uiti sub capota motorului ai senzatia de inghesuiala teribila, ceea ce nu vezi la Logan/Sandero, desi sunt din clase inferioare.

Acum, pana nu am condus-o, mi se pare o masina de trecere pentru fostii proprietari de Dacii catre modele SUV. Dupa ce pun mana pe ea pot spune mai multe despre comportament, dar nu ma astept la multe, date fiind asemanarile mult prea numeroase intre Duster si celelalte modele ale marcii Dacia… Poate la varianta 4×4 sa fie ceva diferente, dar ma indoiesc si aici, pentru ca automat greutatea creste datorita mecanismelor specifice pentru tractiune integrala (cardane, cutii de transmisie, reductoare, etc.), iar puterea nu are cum sa mai creasca cu aceste motoare.

Nu-i asa ca arata ca o masina moderna? Parca Spyker se apropie azi ca design de ceea ce vedem alaturat. Daca ne uitam si la pertformantele tehnice, parca ne gandim inca odata daca nu cumva e un exercitiu actual.

DE AICI.