Nu mi-am putut închipui vreodată că Pali, colegul care întotdeauna avea o vorbă sau un sfat bun de dat, care era argint viu, ar putea recurge la sinucidere. Pur şi simplu nu pot să cred. L-am cunoscut la sfârşitul anului 1992, când a venit la clubul nostru după ce secţia de karate de la clubul Rapid Oradea s-a desfiinţat. Se vedea de la o poştă că e făcut dintrun altfel de material, dovadă fiind că sesnsei-ul nostru, Ujvári Janos, a scos untul din el şi în câteva luni a reuşit să dea lumii primul campion mondial român din karate-ul tradiţional. După aceea au urmat multe-multe titluri de campion european şi mondial. Când a încheiat cariera sportivă, considerând că nu şi-a spus ultimul cuvânt în artele marţiale, a devenit antrenor (instructor devenise încă din timpul în care mai concura). A înfiinţat clubul Goshin-Kay (UAMT), unde a construit un nucleu de sportivi deosebiţi, ce reprezintă chiar şi acum o parte din lotul naţional de tineret şi de seniori ai României. În decembrie 2011 primise chiar centura neagră 5 dan, iar viaţa părea că îi surâde. Dar…

Ne antrenam deseori împreună, iar când am dat eu examenul de centură neagră, a fost desemnat de către sensei Dan Stuparu (preşedintele federaţiei de karate tradiţional) să coordoneze examinarea. A scos mine tone de transpiraţie deşi veneam după o ruptură de ligament. M-a făcut să dau totul fără să mă menajeze. Şi am luat examenul cu felicitări. La fel a făcut cu generaţii întregi de elevi ce i-au călcat pragul sălii. Marea majoritate sunt şi acum în clubul pe care l-a condus până azi, CS UAMT-Agora Oradea. Nu ştia jumătăţile de măsură la antrenament, iar pentru asta îl iubeau deopotrivă elevii şi părinţii elevilor. A crescut OAMENI, iar pentru asta şi-a făcut un loc în inimile şi sufletele multora.

Nu ştiu ce ar mai fi de zis, dar eu sunt copleşit de veste. Am trecut pe la sensei Ujvári să-i dau groaznica veste. Aflase deja de dimineaţă şi avea ochii plânşi. Niciodată nu mi-a fost dat să-mi văd antrenorul plângând. Acum o parte din el pare să fi murit odată cu Pali.

De ce ai făcut asta Pali?

Hai să ne amintim de cel ce a fost cu adevărat. Dormi în pace!

În schimb au fost câteva idei care nu îmi ies nici acum din cap şi care mă cam înfioară: Preşedintele nu înţelege nici acum că rolul lui este să asigure un echilibru democratic, că scopul său este acela de mediator între puterile statului şi de a garanta respectarea Constituţiei. Ce mi s-a părut cu adevărat halucinant este că nu reuşeşte să înţeleagă ce înseamnă politicianul şi funcţionarul public în general. A dat-o înainte cu “căpitanul ce-şi duce nava în port”, uitând că între funcţia de căpitan de navă şi cea de Preşedinte al unei ţări democratice există deosebiri esenţiale, ce le fac incompatibile:

1) Căpitanul are drept de viaţă şi de moarte asupra echipajului, Preşedintele nu;

2) Căpitanul este numit, Preşedintele este ales;

3) Ordinul căpitanului e lege pentru echipaj pe când dorinţa populară e lege pentru Preşedinte.

Doar faptul că-şi închipuie că cele două funcţii sunt identice, îl fac să fie (nu doar să pară) un dictator. Cel puţin asta e părerea mea.

După un astfel de discurs confuz şi plin de inepţii, m-ar mira ca românii să nu continue protestele.

Ce mi se pare îngrijorător totuşi este apariţia de aseară a tânărului ofiţer al armatei române, îmbrăcat frumos în uniformă, care se trezeşte să “cuvânteze” legat de legitimitatea celor ce ne conduc. Brusc, o grămadă de imbecili încep să-l ridice în slăvi pentru curajul său. Eu aş numi-o prostie, pe lângă faptul că nu consider salutară intervenţia m’nealui pe la protest. Armata are rolul de paznic al hotarelor ţării, aşa cum un câine are rolul de a apăra curtea stăpânului. Doar Turcia a stabilit prin Constituţie că armata e garantul şi la nevoie legatarul Constituţiei (mai ales în privinţa aspectului de “stat laic” cu care Turcia, ca ţară musulmană, are o problemă: în lipsa acestei prevederi ar putea deveni ca şi Iranul sau alte state din zonă, un stat islamic).

Imixtiunea asta a armatei în politică îmi sună cunoscută, iar sentimentul de dejá-vu m-a cam înţepat pe şira spinării. Parcă ar fi prea mult o întoarcere până în 1990.

În ce priveşte manifestaţiile ar fi multe de spus, dar primul şi cel mai important lucru este că au reuşit (cel puţin până acum) să-i închidă gura atotştiutorului Băse. I-aţi mai auzit pe undeva hăhăiala, că eu nu? Un alt lucru demn de luat în seamă e că scânteia a fost un personaj perceput de opinia publică drept singurul membru competent al guvernului. În plus de asta, acest personaj, Raed Arafat, este şi întemeietorul SMURD, serviciu ce apare ca fiind alături de pompieri pe prima treaptă a încrederii românilor, cu o treaptă mai sus chiar decât biserica!. Aşadar forţarea demisiei lui Arafat a fost doar gazul de pe focul nemulţumirilor ce ardeau mocnit. Şi nu atât demisia, cât modul în care a fost determinată ea: public, printr-o intervenţie în direct la televiziunea care dezbătea subiectul legii sănătăţii. Ce a înfuriat şi mai mult a fost finalul “discursului” prezidenţial: “cine va demisiona, ghici ghicitoarea mea”. Încă aşteptăm răspunsul final al şaradei.

Departe de mine ideea de a aproba actele de violenţă ale unora dintre manifestanţi, dar aşa cum ne-a obişnuit traiul nostru de pe plaiurile mioritice, adevărul e undeva la mijloc. Personal, având ceva treburi neterminate prin zonă, am trecut duminică seara prin faţa Universităţii. Era după primul val de pietre, dar drumul era liber, iar demonstranţii pe o parte şi pe alta a drumului (în faţa Teatrului Naţional şi în faţa Universităţii), păziţi de jandarmi. Din giratoriul de la Universitate vedeam pe Unirii, undeva între Colţea şi Cocor, ceva ce semăna a război în toată regula, drept pentru care  a trebuit să ne şi îndreptăm către Calea Victoriei. Mie personal mi s-a părut că jandarmii nu stăpânesc deloc situaţia, altfel nu înţeleg de ce s-a dat drumul circulaţiei în condiţiile în care lumea putea reveni oricând pe carosabil (dealtfel colegii mei care fuseseră cu jumătate de oră înaintea noastră în zonă s-au trezit în câteva secunde înconjuraţi de lume, doar una din cele două maşini reuşind să întoarcă şi se evite a fi înconjurată de mulţime).

Spuneam că adevărul e undeva la mijloc. Nu am fost în zona de luptă, dar iniţial am preluat şi eu discursul jandarmeriei, care a fost ulterior preluat şi de mass media: cei puşi pe harţă şi pe distrugeri sunt membrii ai galeriilor echipelor Steaua şi Dinamo. Ei bine, ulterior am descoperit pe blogul unui jurnalist independent relatări de la “ground zero”. Este vorba despre Vlad Ursulean, care s-a avântat cu aparatul foto în mijlocul acţiunii, iar cele descrise de el contrastează cu declaraţiile jandarmeriei.

Ce s-a putut în schimb vedea cu ochiul liber este că jandarmeria română ştie şi acum ca şi acum 15 ani la mineriade doar “să bată” nu şi “să se bată”. Mă îndoiesc sincer că dacă ar fi avut cu adevărat cele două galerii în faţă (chiar şi numai 20-30 de oameni) ar fi reuşit să le pună pe fugă. În al doilea rând mă îndoiesc că membrii celor două galerii nu s-ar fi încăierat între ei dacă s-ar fi întâlnit.

Ce se învaţă? Doctrine politice? Alea le faci şi la istorie. Drept? Mă îndoiesc. Administraţie? Există facultăţi mult mai cuprinzătoare ale acestui aspect. Management? Ăsta îl înveţi mai degrabă cu ştiinţele economice şi cu niţică practică “în câmpul muncii”. Atunci ce? Politică? Adică ce mai exact? Dacă e să extrapolăm zicerea care spune că “politica e o curvă”, ajungem la concluzia că e o şcoală de ştoarfe…

Să mai spună cineva că e ilegală prostituţia în România!

Cu alte cuvinte, dragi cinefili, dacă aveţi părinţi sub vârsta de 12 ani, aveţi nevoie de acordul lor. În Lotus.

Scuze de calitatea pozei, dar mă cam scuturam de râs.

În situaţi asta ingrată se află Graţian Lascu, ce nu reuşeşte să publice nicicum. E tânăr, deci nu are reputaţie (logic dealtfel), iar de bani… Ei bine, aici Graţian a luat o decizie ce mie ca posesor de bibliotecă mi se pare dureroasă, dramatică de-a dreptul:

Decizia am luat-o cu cateva zile inainte de 2012 si sunt pregatit pentru orice de data aceasta. Am scris Nici editurile nu ne vor in speranta ca voi primi unele raspunsuri. Le-am primit si m-am convins ca nu eu gresesc si nici calitatea carti mele nu-i pusă la indoiala. Concluzia finala: sistemul – editurile si tipografiile – librariile – Romania…

In acest moment am jumatate din suma de care am nevoie si cealalta jumatate spre sa o scot din cele 100 de carti pe care le-am pus la vanzare. Teoretic, daca le dau pe toate 100 am sanse ca sa imi public cartea intr-o luna.

Găsiţi articolul său pe această temă AICI. Să spun sincer, mi se pare trist. Dar e adevărat.

Nu ştiu cum v-aţi petrecut voi Crăciunul, dar sper că v-aţi distrat de minune. Sper că aţi primit şi cadourile pe care vi le doreaţi. Dacă da, am o rugăminte: hai să facem şi noi un cadou unui copil ce îşi doreşte doar să trăiască! E vorba despre Vlăduţ Vaida, despre care am mai scris. S-au adunat mare parte din banii necesari pentru această etapă a tratamentului, iar medicii sunt optimişti în ce priveşte şansele de reuşită. Depinde doar de noi să-i mai întindem o mână de ajutor, iar de Crăciun să-i dăruim VIAŢA. S-a alăturat campaniei şi compania Romtelecom, înfiinţînd câteva numere pentru teledon. Le aveţi în imaginea alăturată:

Să aveţi o viaţă frumoasă!

Iată şi câteva imagini de la party:

ACETONZ ACTNZ
ANOBIUM PERTINAX
DOMOKOS ZSOLT
IERONIM MORUT
MADALINA CACIORA
SEBASTIAN STANCU
TEREZ MATZA
TOTH COSMIN
TUCS KE
ZOLTAN TOTH
ZSOMBI KERESZTES

Dintre aceştia se va alege câştigătorul “Golden Wormului”-ului (de aur aş adăuga eu ).

Felicitări finaliştilor!

P.S. Bineînţeles că e vorba de WORMTOPIA!!!

Acum 22 de ani au murit oameni. Cine i-a împuşcat nu ştim (sau nu vrem să ştim), dar ce au câştigat ei e enorm: libertatea. Libertatea de a vorbi e una dintre cele mai importante. În lipsa ei am fi acum exact ca şi nord-coreenii care se adună grupuri-grupuri (ar fi mai corect spus “sunt aduşi grupuri-grupuri”) să-şi jelească mult iubitul conducător. Noi acum putem chiar să-l şi înjurăm pe al nostru. Oare mai puteam fără libertatea câştigată în decembrie ’89?

Am câştigat libertatea de a ne exprima nemulţumirile în stradă, ceea ce şi fac acum “eroii” vii ai Revoluţiei care îşi cer înapoi beneficiile (mult prea uşor acordate). Din punctul meu de vedere eroi sunt cei ce au murit sau au fost grav răniţi, ceilalţi sunt doar participanţi.

Cinste tinerilor care încercă să nu uite că totuşi cineva a şi murit pentru libertăţile ce azi ne par fireşti… pentru că totuşi eroii mor de fiecare dată… puţin câte puţin. Ruşine, orădeni!

În altă ordin de idei, mâine  se împlinesc 22 de ani (wow!) de la revoluţia din ’89. Cei ce doresc să comemoreze în vreun fel victimele de atunci, o pot face miercuri, 21 decembrie, începând cu ora 19:00, la statuia lui Mihai Viteazul cu o candelă sau o lumânare. Pentru că “Eroii nu mor niciodată!”

În cele ce urmează, voi face o selecţie cu preferinţele mele, pentru fiecare locaţie în parte:

1. PodZ

Mai multe puteţi vedea (şi vota) aici.

2. Lactobar Retro Bistro

Mai multe desene de la Lactobar găsiţi aici.

3. Lord’s

Celelalte desene ce pot fi votate le găsiţi aici.

4. Columbus Cafe

Puteţi alege şi din cele de aici.

5. Fabrica de Bere

Dar puteţi şi altceva, dintre cele de aici.

6. Lazy Corner

Mai multe aici.

7. Moszkva Cafe (de departe cel mai prolific şi cu cele mai bune desene!)

De aici aveţi în ce alege!

8. Queens

Mai multe desene din Queens aveţi aici.

9. Juice Cafe

Desene din Juice mai găsiţi aici.

10. Abyss Metal Pub

Din Abyss mai găsiţi aici.

11. Yellow Submarine

Mai multe de la Yellow Submarine aveţi aici, dar nu prea multe…

12. Chanson Cafe

Teoretic aici ar trebui să aveţi în ce alege. Dar nu prea aveţi. Puteţi totuşi să vă uitaţi.

Nu uitaţi că doar mâine mai contează voturile voastre!

In locul lui Caragiale, ar putea sta la fel de bine, cred politicienii, si Elena Cuza, Carmen Sylva sauRegina Maria.

Unii au fost de parere ca reprezentative sunt si Ana lui Manole sau Vitoria Lipan, personajul principal din romanul “Baltagul”.

Atât? Unde e Ana Pauker sau Elena Ceauşescu? Astea nu se pun?

Părerea mea e că cea mai apropiată de sufletul românilor ar fi totuşi Mama Omida. WORD!

Ce nu prea mai înţeleg în momentul ăsta (fără să fiu un euro-sceptic) este ce naiba mai căutăm noi în Uniunea asta care nu ne vrea: nu avem drept de muncă în majoritatea statelor europene, nu suntem acceptaţi în tratatul Schengen, avem o grămadă de restricţii la exportul de alimente (nu ştiaţi de restricţia la export a cărnii de porc – cauză a nerentabilităţii fermelor de profil?) şi câte şi mai câte minunăţii. Ca să fie capac la toate astea, vom şi contribui la stabilitatea şi consolidarea monedei Euro, fără ca aceasta să ne fie monedă şi fără o garanţie că vom accede la zona Euro. Pentru că cine crede că scăpăm de contribuţie doar pentru că suntem într-un acord de asistenţă cu FMI se înşeală amarnic.

Aşadar, ce naiba căutăm noi în Uniunea Europeană?

Întreb decât…

Iată câteva exemple edificatoare şi de râs născătoare (enjoy):

1. Child-size Superman and Batman costumes come with this warning label: “Wearing of this garment does not enable you to fly.” (sunt curios dacă indicaţia e pentru părinte sau pentru copil)

2. A clothes iron comes with this caution: “Warning: Never iron clothes on the body.” (oare câţi au încercat contrariul până a apărut avertismentul?)

3. The instructions for a medical thermometer advise: “Do not use orally after using rectally.” (dăăăăăăăă!)

4. The side of a Slush Puppy cup warns: “This ice may be cold.” (singurul lucru mai tâmp decât aceasta ar fi un avertisment indicând ”No puppies were harmed in the making of this product.”)

5. The box of a 500-piece puzzle reads: “Some assembly required.” (o fi de la 5 sau de la 8 ani?)

6. A Power Puff Girls costume discourages: “You cannot save the world!” (sau “cum să-ţi dezamăgeşti copilul”)

7. A box of PMS relief tablets has this advice: “Warning: Do not use if you have prostate problems.” (……… introduceţi voi un comentariu aici ………..)

8. Cans of Easy Cheese contain this instruction: “For best results, remove cap.” (asta o fi pentru ăia care nu au brişcă… cine nu ştie bancul să ridice mâna …)

9. A warning label on a nighttime sleep-aid reads: “Warning: May cause drowsiness.” (poate încercaţi un RedBull…)

10. Cans of self-defense pepper spray caution: “May irritate eyes.” (numai dacă îl utilizaţi corect…)

*generaţia de teflon = în general este vorba despre cei născuţi după anul 1990. Sunt numiţi astfel pentru că nu se prinde nimic de ei.