Skip to main content

Etichetă: blog

Continuarea unei zi vesele

Scris de Andrei în . Publicat în să mai şi râdem..., sport. Niciun comentariu la Continuarea unei zi vesele

Daca tot am inceput azi cu un zambet, hai sa continuam cu acelasi zambet pe buze: deseara joaca Steaua cu Utrecht! Ce-o sa mai rad! Mi-am propus sa nu pun la suflet nici daca iese bine, nici daca iese rau.

Bancurile dupa Bayern-CFR CLUJ (3-2):

1. Cartu in vestiar dupa meci: ce dracu’ ati facut baieti? Am zis auto-BAZA nu auto-GOL!!!

2. Dupa primul gol al meciului (al lui Cadu in poarta celor de la Bayern) suna telefonul pe banca clujenilor. La celalalt capat, furios, patronul Paszkany urla din toti rarunchii: „Ma dobitocilor! V-am spus nu odata ca-s fan Bayern!!!”

Scurte (20.10.2010)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. Niciun comentariu la Scurte (20.10.2010)

Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant „Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe „harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: „eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.

Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

Opozitia independenta

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Opozitia independenta

Acuma ca tot au depus pesedistii motiunea de cenzura, ma gandesc cu oroare ca ar putea sa cada guvernul. Cu oroare, pentru ca daca ii vine lu’ baselu’ sa puna un prim-ministru din partidul lui Ponta, ne-am ras de evolutie pozitiva pentru inca 20 de ani. Partea mai nasoala e ca nici crinii liberali nu au un program clar de masuri de guvernare incepand cu ziua de maine. Ambele partide din opozitie au doar pareri si platforme-program absolut fanteziste si idioate. Si ce e mai rau e ca nu au oameni.

Propunerea mea ar fi sa lansam cate o idee, pe care sa o analizam/dezvoltam/promovam ca niste adevarati opozanti ce suntem. Pentru ca doar noi suntem in opozitie, nu si parlamentarii partidelor romanesti.

Asa mi-a venit in minte o idee (de incalzire) cu care s-ar impusca doi iepuri dintr-un foc: golirea puscariilor si prezenta militara romaneasca pe teatrele de razboi. Mai exact, reducerea pedepselor unor detinuti (atent verificati in prealabil, ca doar le dai o pusca pe mana si cine stie incotro o indreapta) in schimbul satisfacerii unui stagiu militar sub contract ferm. Daca scapa, sunt reabilitati, daca nu… Ideea nu e noua, au pus-o in practica francezii cu a lor Legiune Straina si pare sa mearga bine.

Astept si alte „initiative legislative populare”, dar mai intai comentariile voastre si completari, daca le considerati necesare.

Vreau si eu o lamurire

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 3 comentarii la Vreau si eu o lamurire

Cica „stimulentele” se vor acorda la functionarii de la finante pe baza de pertformanta! Ce e aia, cum se stabileste si de catre cine??? Cica un criteriu de pertformanta ar fi realizarea planului!?! Asta ce mai e??? Cumva functionarii publici lucreaza in fabrici, la norma??? In ce consta norma lor??? Amenzi? Pai atunci ne-am dus dracu’!!! Vor veni peste sectorul privat ca niste vulturi hamesiti si vor distruge ce a mai ramas in viata.

E vre-o diferenta?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, politice, să mai şi râdem.... 1 comentariu la E vre-o diferenta?

Umoristul si caricaturistul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publica cu tema <<Care este diferenta dintre „politician” si „hot”?>>
Un raspuns i-a atras in mod special atentia: „Diferenta dintre un politician si un hot este ca pe primul il aleg eu, in timp ce al doilea ma alege el pe mine. Am nimerit-o?”.
In replica, Millor a spus doar: „Stimate domn, sunteti un geniu. Sunteti singurul care a reusit sa gaseasca o diferenta intre cei doi”!!!

Concert „Marius Pop & The M Theory”

Scris de Andrei în . Publicat în cultura, Din Oradea, vacanta si timp liber. 1 comentariu la Concert „Marius Pop & The M Theory”

Mai tineti minte experimentul ACS (arta compozitionala spontana) desfasurat in PodZ? Ei bine, acum va avea loc si un turneu de lansare a albului „First Step” al lui Marius Pop si a formatiei The M Theory. Turneu care incepe la Oradea. Unde? La ARLUS (Casa de Cultura a Municipiului). ATENTIE! Locuri limitate! Spectacolul incepe la ora 18:00, asa ca incercati sa ajungeti din timp ca sa nu va treziti cu usa in nas!

Nu ratati! Pur si simplu merita vazut!

De ce nu merge tara asta? Oare?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, scrieri. 13 comentarii la De ce nu merge tara asta? Oare?

Pentru ca nu muncim. Sau pentru ca atunci cand muncim ne doare capul, mana, piciorul sau pur si simpl in p**a. Sau nici macar acolo ci la cativa metri in fata. Pentru ca avem un aparat birocratic cat China, care stie sa te puna pe drumuri ca nimeni altul. Pentru ca avem servicii publice care numai gratuite nu sunt (sa nu-mi spuna mie cineva ca n-a dat niciodata o spaguta, ca nu-l cred).

Citeam articolul lui Sebi Bargau, legat de aventurile sale cu inmatricularea motorului. De fapt aventurile erau cu functionarii RAR care s-au ocupat de

Continuă lectura

Cine e de vina?

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, reclame. 2 comentarii la Cine e de vina?

Ma uit de ceva vreme la televizor cu o detasare pe care ma mir ca nu am deprins-o mai demult. Ultima „valva” este, evident, despartirea si apoi reimpacarea dintre Adelina Pestritu si Liviu Varciu. Doua personaje relativ anoste, care au intrat in lumina reflectoarelor (in ultima vreme, pentru ca Liviu mai fusese cu ceva vreme inainte in calitate de cantaret) cu scandalul divortului. Scandalul cu pricina s-a desfasurat in mare parte in studio, la ore si emisiuni ce aveau darul sa-i aduca in gura lumii cu viteza fulgerului. Buuuun! S-au despartit. Asta nu mai importa. Cand valul a trecut, vine si tsunami-ul: Liviu Varciu o cere de sotie pe Adelina Pestritu, tot la o emisiune de maxim angajament. In direct.

Inca nu s-au racit tastele redactorilor de tabloide, ca vine si un ziarist care „a inregistrat o convorbire” in care se intelege cu „diva” (ce mult si-a pierdut sensul acest cuvant!), contra unei modice sume de 1500 de oiro sa regizeze o sedinta foto pentru paparazzi, in care ea si Liviu sa fie „surprinsi” la starea civila, cu verighetele pe deget, iar ca bonus paparazzo sa „surprinda” si un sarut intre cei doi porumbei. POC! Uite cum se fac stiri! Cu numai 1500 de euro!

Ce ma face pe mine sa rad e altceva: daca tot i-a propus „vedetei” sedinta foto cu pricina, de ce a mai dat-o in vileag (fata avea oricum o varianta de back-up sau blufa)? Nu i-a convenit pretul? Sunt convins ca Adelina a inaintat suma conform mercurialului din acest moment, dupa o atenta cercetare a pietei. Sunt convins ca astea sunt practicile in presa mondena. Atunci la ce folos sa-ti dezvalui „modus operandi„? De ce ti-ai taia singur craca de sub picioare (si a intregii industrii de scandal din Romania)?

Cu dezvaluirea inregistrarii respective nu s-a facut altceva decat putina lumina (pentru cine nu vroia sa creada) ca atunci cand nu au stiri, ziarele de scandal si le creeaza. Nu e vorba de o vedeta cazuta in uitare, ci de un „scandal” cat se poate de actual. Deci nu femeia e de vina ca a cerut cat a cerut, ci a celor care au creeat piata si implicit preturile. Nu de ea trebuie sa radem, ci de presa care plateste ca sa aiba ce vinde. Parerea mea.

Cum ne formam caracterul

Scris de Andrei în . Publicat în cultura, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 7 comentarii la Cum ne formam caracterul

Cum se formeaza caracterul la romani?

1. Prima poezioara pe care o invatam este… „Catelus cu parul cret”…care ne invata: „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”

2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este… „Miorita”, care ne spune ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…

3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este… „Luceafarul”…care ne arata ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…

Sa ne mai miram ca subiectul din propozitia „Venea o moara pe Siret” este Venea? Pentru ca el il omoara pe Siret…. 😀

Trafic oradean (II)

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, din trafic, opinii. 2 comentarii la Trafic oradean (II)

Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?

Vorbe memorabile (spuse de altii)

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, să mai şi râdem.... 1 comentariu la Vorbe memorabile (spuse de altii)

1. Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

2. Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain – 1866)

3. Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

4. Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

5. Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

6. In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)

Trafic oradean

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea. 4 comentarii la Trafic oradean

Nu ma deranjeaza ca se asfalteaza sau ca se reabiliteaza mai multe artere sau puncte principale, dar ma deranjeaza totala dezorganizare a santierelor pe care au loc lucrari. Cine merge prin zona centrului civic stie ce vorbesc: sensul giratoriu nou blocheaza traficul pe cateva artere mari, ceea ce duce la cozi de cate 15-30 de minute (in functie de momentul zilei).

Din cauza lucrarilor de pe Iuliu Maniu, circulatia din centrul vechi e data de asemeni peste cap in asemenea hal, ca la ora de varf nu prea poti iesi din fata palatului episcopal greco-catolic (fosta Biblioteca Judeteana), decat daca – undeva in zare – trebuie sa treaca si tramvaiul, fapt care „sugruma” conducta cu masini ce vin dinspre Independentei si dinspre Teatru.

Intersectia Decebal – Tudor Vladimirescu este dintre toate cea mai groaznica: aici nu au loc lucrari, dar traficul este blocat de la orele 9 pana la orele 17, pe motiv ca idiotii ce vin dinspre biserica Emanuel intra in intersectie (ca doar au verde) chiar daca nu se misca in fata lor coloana. In consecinta, pe Vladimirescu se face coloana pana la Primarie. Aici nu inteleg de ce drumarii nu deseneaza un raster in mijlocul intersectiei (ala care inseamna „nu bloca boule intersectia!!”) si de ce nu sta si cate un echipaj de „ghiocei” pe fiecare sens de mers ca sa opreasca imbecilii care forteaza intersectia (eventual niste camere de filmat autorizate). Practic totul se reduce in acest caz la DISCIPLINA IN TRAFIC, dar asa ceva romanul nu a invatat de cand e el. Oricum, podul Decebal este de departe cel mai solicitat pod din oras si nu prea inteleg de ce nu se fac inca doua poduri – in aval si in amonte – pentru descongestionare.

Ei bine, acum urmeaza cireasa de pe tort: in toate ambuteiajele astea se gasesc destepti care sa ocoleasca coloana, sa intre pe contrasens, sa forteze intersectiile si semafoarele, sa dubleze, in general sa faca orice numai sa nu stea la coada. Din cauza unor astfel de imbecili, azi, pe Decebal, am vazut o salvare cu girofarurile pornite, stand in mijlocul traficului fara sa poata inainta. Pentru ca niste imbecili blocasera intersectia cu totul, iar drumarii, cu ani in urma, au pus bordura pe mijlocul drumului ca sa separe sensurile de mers. Fooooooarte inteligent, nu-i asa?

Vacanta 2010 (II)

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, foto, Romania, vacanta si timp liber. 1 comentariu la Vacanta 2010 (II)

Daca pana acum nu ati fost la Praid, va rog sa incercati sa mergeti. Minim o saptamana. Cuvintele nu sunt destule sa descrie senzatia si impresiile. Dupa ce treci de forfota din jurul intrarii in salina, e chiar relaxant sa vizitezi zona. Daca nimeresti o cabana undeva mai sus de Casa Piratilor (ei bine, da, exista si acolo un restaurant cu acest nume, inrudit cu cele din Oradea si Cluj), linistea te invaluie, iar dupa 2-3 zile

Continuă lectura

Vacanta 2010 (I)

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, foto, Romania, vacanta si timp liber. 5 comentarii la Vacanta 2010 (I)

Pornind la drum, am zis initial ca nu ma opresc pana la Praid, dar totusi am facut-o. La Cluj. La Polus. Si ce mi-au vazut ochii? Ditai scena in mijlocul drumului! Si atunci mi-a picat fisa ca am nimerit in ziua concertului Iron Maiden de la Cluj. Mi-am amintit ca nu mi-am luat bilet (desi o doamna/domnisoara din partea organizatorilor m-a sunat si m-a intrebat acu’ cateva luni daca vreau saparticip la „cel mai mare eveniment muzical din Romania” pentru numai …x… lei), tocmai pentru ca in perioada concertului eram plecat in Praid. Bun, zic, l-am ratat si pe asta ca si pe Def Leppard. Atunci aveam scuza ca eram dupa nunta, acum… Nu mai conteaza, sanatatea Bulinei e mai importanta, asa ca am plecat voiosi spre salina din inima Transilvaniei. Asa se vedea scena din parcarea de la Polus, de langa intrarea de la Pizza Hut:

Odata ajunsi la destinatie, obositi dar fericiti, ne-am odihnit instant doar privind imagini de genul:

Asa-i ca avem o tara frumoasa? Eu cred ca da!

A mai trecut o vacanta…

Scris de Andrei în . Publicat în eterna si fascinanta Romanie, Romania, vacanta si timp liber. 3 comentarii la A mai trecut o vacanta…

Dupa cum ati putut observa, am absentat ceva vreme. Dintr-un motiv bine intemeiat si binevenit: vacanta! Mi-am luat trei saptamani de vacanta ocazie cu care am luat si o pauza de bloggerit.

Bineinteles ca in vacanta am fost plecat. Si bineinteles ca voi povesti de-a fir a par cum mi-am petrecut la Praid impreuna cu Bulina Atomica, cu mamica ei si cu familia unei colege de gradinita a Bulinei. Pana atunci va arat doar o poza ca sa va deschid apetitul.

V-a placut? O sa mai aveti!

Experiment reusit aseara in PodZ

Scris de Andrei în . Publicat în cultura, Din Oradea, foto. 4 comentarii la Experiment reusit aseara in PodZ

Joi seara am fost invitat la o iesire in oras mai speciala (in ultimele luni cam toate iesirile mele in oras cu prietenii sunt speciale si cu totul extraordinare). Desi locul de intalnire a fost cam micut, am avut parte de un spectacol mai mult decat urias. Mi-a placut pana si in momentele in care nu mi-a placut. Am asistat la un experiment de „arta compozitionala spontana”. Imaginati-va repetitiile unei trupe rock sau jazz, unde fiecare instrumentist improvizeaza asa cum crede de cuviinta, fie pornind de la o bucata cunoscuta, fie pur si simplu de la un ritm. Partea frumoasa incepe cand „se incalzesc” interpretii si poarta un „dialog” instrumental de toata frumusetea, uneori incununat de cate un solo. Scriu doar acum despre asta pentru ca mi-a trebuit ceva vreme sa rumeg spectacolul pe care l-am urmarit. Si stiu ca daca ar mai apare odata ocazia sa vad ceva asemanator…. desi, din spusele organizatorilor, acest gen de evenimente sunt pur artistice si „se intampla” daca ai norocul sa dai simultan in acelasi loc de mai multi instrumentisti buni.

Evenimentul acesta a beneficiat de participare lui Marius Pop, considerat de unii ca fiind unul dintre chitaristii de top 3 din Romania. Ascultandu-l am inteles si de ce. Lumea ce trecea pe strada se oprea pret de cateva momente (in ciuda orei tarzii) ca sa asculte muzica pura. Unii char intrau sa auda mai bine.

A fost o noapte de vis, pe care as dori-o de cat mai multe ori in Oradea. Poate putin mai multa promovare a evenimentului nu ar fi stricat. Sau un local putin mai mare. Sau poate se extinde PodZ. Mai stii. Daca ar fi pe bani, ar face toti banii pana la ultimul banut. Iata cateva instantanee de la fata locului:

Rezultatele sunt….

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. 1 comentariu la Rezultatele sunt….

Acum ceva vreme am lansat un sondaj legat de pedepsele aplicabile managerilor institutiilor publice (centrale si locale) care gestioneaza banul public (a se citi „devalizeaza bugetul institutiei conduse”). Putini au raspuns la sondaj, cei mai multi mi-au raspuns pe mail si messenger fara sa voteze, iar unii chiar mi-au spus ca masurile enumerate sunt cam restrictive si ar mai trebui adaugate si altele. Pentru aceasta din urma categorie am facut chiar si un post separat pentru propuneri de pedepse, dar nu multi s-au inghesuit sa si scrie. Anyway. Rezultatul sondajului este urmatorul:

30 de votanti (fiecare avea posibilitatea sa voteze maxim 3 variante din cele propuse)

Locul I – Să li se confişte averile dobândite ilicit. (77%, 23 Votes)

Locul II – Muncă în minele şi la şoselele patriei. (43%, 13 Votes)

Locul III – Muncă silnică. (37%, 11 Votes)

Locul IV – Închisoare pe viaţă. (17%, 5 Votes)

Locul V – Să li se pună fierul înroşit pe frunte, la vedere. (13%, 4 Votes)

Locul VI – Dulce ca mierea e glonţul patriei. (10%, 3 Votes)

Celelalte propuneri nu au obtinut nici un vot. In schimb s-a mai propus de catre „public”:

1. „I-as pune sa traiasca cu un salar de absolvent de facultate angajat la stat vreme de 10 ani… si i-as mai pune sa-si scrie impresiile zilnice pe un blog…. daca ar mai avea energia necesara… Angajat la stat ma refer la un medic stagiar, profesor sau orice alt post pe care l-ar putea ocupa un proaspat absolvent.”

2. „Ar fi o idee sa defileze astia goi cu declaratile de avere pe post de izmene…. dar capsate cu niste capsatoare de birou… ruginite….” (ambele apartin lui Theo, cel cu theoriile)

3. ”

Eu le-as injecta 2-3 virusi, alesi aleator si apoi le-as restrictiona aproape toate drepturile si i-as obliga sa munceasca tot restul vietii ca si operatori in orice fabrica din Ro, cu un salar de 600 lei + bonuri si sa locuiasca numai in apartamente tip Z , R, L sau X. Si sa-i amenintam tot la cateva luni ca li se reduc salariile si ca li se scumpeste intretinerea la bloc…

… sau daca nu as putea avea o asa mare autoritate, macar cate o palma peste fatza, asa ca sa le prind si urechea! Da’din aia data cu rotire de trunchi!

… sau lobotomie? Aia nu ca nu se schimba nimic! Tot pe banii nostri o sa traiasca …

… sau la prima varianta sa le dam posibilitatea unui secondjob? sparing partener?”

Alta propunere suna mai degraba a „urare” si e vorba despre „sa le dea Dumnezeu 25%! Sanatate! Si aia numai ziua! Noaptea nu, ca sa nu poata dormi si sa aiba nevoie de doctori care sa fie fix atunci aia in greva!”

Macar ne-am mai racorit. Acum pot scoate sondajul si in curand voi pune un altul.

Prostul nu e prost destul…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 3 comentarii la Prostul nu e prost destul…

… daca nu e si roman! Anul acesta, la lansarea televizoarelor 3D, romanii s-au calcat in picioare si au epuizat stocul de aparate aduse de importator. Toti vanzatorii au fost oarecum socati de succesul (in plina criza) televizoarelor 3D, cu atat mai mult cu cat pe teritoriul Romaniei nu emite nimeni 3D. Nici macar in Europa. Pana acum nu am identificat in oferta vreunui operator de cablu emisia 3D a vreunui post TV. Dar romanii e destepti si ai dracu’ de fuduli. Dau de 5 ori cat face pe ceva ce nu pot folosi. Dar au!

Ca sa pun motul la locul lui, aflu azi ca primul canal de televiziune din Europa vare VA emite in format 3D VA fi in ANGLIA, si VA emite doar incepand cu 1 octombrie.

Intrebarea mea e: cat se devalorizeaza in juma’ de an o scula electronica?

O idee pentru cresterea veniturilor statului

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii, politice. 8 comentarii la O idee pentru cresterea veniturilor statului

Ca tot sunt eu impotriva noilor impozite sau a impozitelor marite, vin cu o idee geniala: introducerea in nomenclatorul de meserii a ocupatiei de … dama de companie (ca sa nu zic curva), drept pentru care curvele fetitele ar plati legal impozite. Macar ala de 16%.

Stiu ca o sa ma luati la suturi ca biserica ortodoxa e impotriva ideii, dar ea, biserica, poate fi impotriva oricarei idei de taxare (si a oricarei idei de progres in general) numai si numai dupa ce isi plateste toate impozitele pe terenuri, cladiri si afaceri, dupa ce ajuta toti batranii si nevoiasii, dupa ce ofera educatie gratuita si neconditionata tuturor copiilor orfani. Pana atunci se afla in situatia damelor de mai sus: presteaza si nu plateste.

Deci, se poate!

Scris de Andrei în . Publicat în Din Oradea, foto. 9 comentarii la Deci, se poate!

Articolul de vineri legat de placutele bilingve si dorinta de AUTONOMIE dupa modelul Kosovo (adica INDEPENDENTA), a reusit sa nasca destule polemici pro si contra autonomiei pe criterii etnice, desi nu asta imi statea in intentie. Totusi iata ca la capitolul „asa da”, vreau sa arat ca se poate ca placutele bilingve sa respecte numele proprii, asa cum ar fi si normal:

Idiotii lasa intotdeauna urme

Scris de Andrei în . Publicat în auto & moto, critici, Din Oradea, din trafic, eterna si fascinanta Romanie, foto, opinii. 1 comentariu la Idiotii lasa intotdeauna urme

Unele se sterg altele nu. Unele pot face victime, altele doar neplaceri. Unele dor, altele doar ne enerveaza.

Cea pe care am vazut-o eu de cateva zile (si de care primaria nu s-a ocupat, ca de! ei stau la birou nu circula) e lasata de vre-un chefliu (poate mai multi) care nu a incaput de oglinda de trafic de la intersectia strazii Mihai Viteazul cu Independentei, langa parcul 1 Decembrie. Partea proasta e ca nu ai cum sa vezi tramvaiele care vin din stanga (dinspre centru) decat daca iesi bine pe linii, caz in care risti sa fii si lovit de respectivele mijloace de transport.

Atentie la neatentie!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, foto, opinii, politice. 48 de comentarii la Atentie la neatentie!

Dupa ce s-a recunoscut de catre Curtea Internationala de Justitie legalitatea autonomiei Kosovo-ului, unii de pe la noi se intreaba de ce nu ar proceda intocmai. Ca urmare reactiile nu intarzie sa apara, dar raul e deja facut.

Oricum politicienii care mor de grija revizionismului au mai facut un pas mic la Oradea. Dupa schimbarea numelui strazii din „Craiovei” in „Jean Calvin”, a urmat si „personalizarea” pe intelesul alegatorilor lor, dupa cum se vede si in imaginea de mai jos.

Tin sa le atrag atentia ca dl. Jean Calvin e francez, iar numele lui este (destul de logic de altfel) frantuzesc. Deci il cheama Jean Calvin si nu Kalvin Janos! S-a inteles, da? Inteleg (pana la un punct) bilingvismul in inscriptiile publice, dar parca s-a mers prea departe.

Cui i-e frica de ingeri?

Scris de Andrei în . Publicat în arta, cultura, Din Oradea, foto. 1 comentariu la Cui i-e frica de ingeri?

Nu ma prea pricep la pictura, dar aseara la Centrul Cultural Posticum, in Aula Magna, am vazut cateva dintre panzele artistului timisorean (dar oradean de origine) Marc Kopil reunite sub numele „Who’s afraid of angels?” Picturile expuse nu sunt multe, dar unele m-au impresionat prin detaliu, care spunea mult mai mult decat desenul in sine (este cazul unei picturi numite sugestiv „Counterstrike”). Conform parerii generale a celor prezenti, am avut in fata un artist interesant, cu un viitor stralucit pe simeze.

Expozitia se intinde pe durata unei luni intregi, mai precis intre 22 Iulie – 22 August 2010, la Centrul Cultural Posticum
Oradea, Strada Teiului 26.

Iata si cateva fotografii de la evenimet:

Artistul impreuna cu panza „Becoming an Angel”

Marc Kopil – cuvant de deschidere la expozitia din Oradea

Mai multe detalii despre autor vor apare pe situl sau personal.

A fuma sau a nu fuma? Aceasta-i intrebarea!

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. 13 comentarii la A fuma sau a nu fuma? Aceasta-i intrebarea!

Inca ma intreb daca am facut bine ca m-am lasat de fumat. Bine, faptul ca am lasat deoparte tigara e o chestie sanatoasa prin simplul fapt ca nu mai inhalez direct gudron, nicotina si alte substante nocive. Dar… de la momentul T0 = 15 martie, m-am ingrasat cu nici mai m ult nici mai putin de 6 kilograme. And still counting…

Asa ca intrebarea ramane: e bine sau nu ca m-am lasat de fumat?

S-a deschis Oradea Plaza

Scris de Andrei în . Publicat în Din Oradea, economice, foto, reclame. 4 comentarii la S-a deschis Oradea Plaza

E un fel de-a spune ca s-a deschis. S-a deschis magazinul Billa de la parter plus cateva chioscuri de incinta (telefonie mobila, RCA, gablonturi, etc.). Oricum a avut doua runde de deschidere in ziua de ieri. Una la ora 12:00 pentru presa si una la ora 19:00 pentru mediul de afaceri si politic al orasului. Inutil sa spun, ca intocmai ca la toate deschiderile de pana acum, in timpul „manifestarilor de deschidere” se lucra la greu la finisaje (cladirea nefiind nici 80% terminata in opinia mea). Din prezentarea investitorilor, pe langa zona comerciala, complexul va mai avea si o zona de conferinte, dar si un hotel business (nu am reusit sa-mi dau seama din declaratii cand vor fi gata respectivele facilitati). Sa fie intr-un ceas bun!

Ce e bine, este ca amplasarea centrului comercial langa piata agroalimentara „Cetate” va usura putin munca de cautare a cumparatorilor oradeni. Un alt avantaj este ca se ascute concurenta in domeniul retailului alimentar. Oradenii au acces incepand de azi, 15.07.2010, de la ora 8:00 in incinta complexului. Iata si cateva imagini din interior:

„Fata cu parul de foc” nu mai este printre noi….

Scris de Andrei în . Publicat în Uncategorized. 1 comentariu la „Fata cu parul de foc” nu mai este printre noi….

Dimineata, pornind spre birou in masina, ascult radioul. Primul lucru pe care il aud in dimineata asta are darul sa ma zdruncine: Madalina Manole a murit! Mi-au trebuit cateva minute sa reusesc cu adevarat sa inteleg. Nu intelegeam de ce se vorbeste la timpul trecut. Nu intelegeam de ce spunea gazda emisiunii ca „azi AR FI IMPLINIT 43 de ani”. Nu inteleg pe de-antregul nici acum. Nu inteleg de ce a murit.

Acum uitandu-ma pe net, gasesc o multime de articole care mai de care mai elogioase, dupa ce in urma cu doar doua luni, cand isi lansa ultimul album, nimeni nu o baga in seama. Dar asta pare a fi  „boala” noastra nationala: pretuim valorile atunci cand nu mai sunt printre noi.

Ingerii fie cu tine, fata cu parul de foc….

Liber la pedepse!

Scris de Andrei în . Publicat în concurs. 4 comentarii la Liber la pedepse!

După cum aţi putut observa de ceva vreme, în dreapta blogului apare un sondaj legat de pedepse aplicabile managerilor instituţiilor publice, care cheltuie bănuţii din impozitele noastre. În urma sesizărilor (vezi comentariul lui Teo) şi a reclamaţiilor primite pe mail şi messenger, declar deschis sezonul la stabilire de pedepse pentru aceşti manageri care cheltuie bujetul în mod defectuos. Las imaginaţia fiecăruia să zburde liber şi promit să nu şterg absolut nici un comentariu (poate aşa vor comenta şi cei deprinşi până acum să trimită mailuri).

P.S. Cu cele mai crâncene pedepse vom face împreună un top ce va fi publicat ulterior. Mă gândesc să şi fac rost de un sponsor care să ofere un premiu celui mai creativ „judecător”.

Adevărata criză…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, economice, opinii. 9 comentarii la Adevărata criză…

Mai în glumă, mai în serios, catalogăm România ca fiind o ţară bananieră. Departe de adevăr. România e o ţară pruniferă sau corcoduşieră. Mai bine spus ERA! Am ajuns de râsul curcilor! Ia uite aici, prune uscate import Argentina.

În curând vom importa şi pălinca, salamul de Sibiu, puii de Crevedia. Iar ca moţ, costumele populare maramureşene şi articolele de artizanat din Corund vor fi „made in China”.

Ideal ar fi să importăm o clasă politică. Din Germania.

Amintiri din epoca de piatră

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 8 comentarii la Amintiri din epoca de piatră

Îmi cer mii de scuze celor ce îmi citesc blogul (da, ăia 2 sau 3 😀 ) pentru că nu am mai scris. Motive am cu ghiotura, dar să încep cu începutul.

În primul rând mulţumesc celor ce m-au sunat să mă îndrume să fac rost de Flixotide (până la urmă am călcat-o pe Melinda de o vizită ca să o uşurez de cele două fiole pe care le avea). Tot ea a fost cea care a reuşit să dea de o urmă pentru medicamentul „minune” care lipseşte din farmaciile de pretutindeni (în disperare de cauză am fost şi în Ungaria, dar nici acolo nu este). Mulţumesc şi lui Teo (cel cu THEOriile), care a dat şfoară prin ţară, d’aici şi până în Italia. Nu mai vorbesc de colegii care stăteau călare pe telefoane să prindă un fir sau o fiolă de Flixotide. Le mulţumesc şi lor călduros prin mediul virtual, dacă prin viu grai nu am apucat de fiecare dată. Oricum am învăţat cu toţii ceva util: dacă te pui să cauţi pe paginile web ale lanţurilor de farmacii, ai şanse să găseşti unitatea la care se află medicamentul ce-ţi lipseşte şi să suni după el, fie să ţi-l trimită, fie să îl expedieze către cea mai apropiată de tine farmacie din lanţ.

Acuma urmează să-mi cer scuze faţe de cei care au citit articolul în care spuneam de întoarcerea la Evul Mediu: dintr-o eroare de judecată, aveam senzaţia că me îndreptăm spre evul mediu, dar din nefericire am ajuns şi chiar am depăşit de ceva vreme acea perioadă, îndreptându-ne cu paşi repezi spre Epoca Pietrei. Să mă explic: după alergia Andreei, cum sistemul ei imunitar e dat peste cap, a mai făcut şi o enterocolită (zice-se că ar fi virală…) ceea ce a însemnat joi încă o excursie-fulger la urgenţă, la spitalul de copii

Continuă lectura

Povestea apei calde este doar o poveste

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, eterna si fascinanta Romanie, opinii, Romania. 1 comentariu la Povestea apei calde este doar o poveste

Si asta in plin mileniu 3. Intr-o tara ce se pretinde europeana, intr-un oras ce se pretinde putin mai burghez decat restu’ lumii. Probabil retraim momentele de glorie ale burgheziei evului mediu, cand spalatul mai des de odata pe an era o jignire si un motiv intemeiat de a lipsi din societate.
Dupa atata amar de vreme plus inca 20 de ani de la caderea regimului de trista si foarte economicoasa amintire, Oradea nu are, intr-unul din cartierele sale, elementara apa calda. E vorba despre Iosia. Si asta se intampla

Continuă lectura

Eterna şi halucinanta Românie!!!

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 6 comentarii la Eterna şi halucinanta Românie!!!

Îmi este dat să trăiesc în ultimele zile să aud fie aberaţii, fie declaraţii care într-un stat democratic, civilizat sau oricum, mai dezvoltat decât republica bananieră România, ar fi generat demisii, demiteri şi mişcări sociale demne a fi numite revoluţii.

La capitolul aberaţii, aflu aseară (link) că formaţia AC/DC a trebuit să plătească şpagă pentru a putea ieşi din România. Aproximativ 1500-2000 de euro. Halucinant. Şefa jmecherilor care au luat taxa de fraier zice că „eu de unde să ştiu ce fac angajaţii de acolo?” (link)!!! În alte ştiri aflu că au scăpat ieftin (link) cu 1500-2000 de euro, pentru că au negociat şoferii la sânge. Că deh, şoferii sunt peste tot la fel… descurcăreţi.

La capitolul declaraţii aiuritoare, urmează onor ministrul de finanţe Vlădescu (ăla care a recunoscut public după numire că nu ştie nici cum se deschide un computer), cu o declaraţie (link) care poate lăsa siderată o naţie întreagă sau poate aduce sub nivelul mării ratingurile de ţară ale României. Declaraţia în sine e şocantă prin prezenţa adverbului „MAI” din propoziţia „am putea să mai minţim…”, care indică o acţiune continuată sau oricum desfăşurată până la momentul vorbirii. Adică până acum am minţit, dar nu mai putem, nu se mai pot umfla cifrele că ne-a luat FMI-ul pompa. După aşa o declaraţie, un nod înghiţit şi un atac de panică, citesc continuarea spectacolului grotesc oferit de guvernanţi, prin declaraţia altui pitecantrop politic (link), ministru al transporturilor (da, aţi ghicit, e vorba de injinerul de aeronave Berceanu, care, rămas fără industrie de profil, se desfăşoară pe scena politică), ce mă duce în pragul infarctului (parcă aşa se cheamă când rămâi fără aer şi vezi un oblon opac negru în faţa ochilor, nu?). Astea sunt genul de declaraţii pentru care în Ungaria (care fizic e vecina României, dar ca civilizaţie e la 100 de ani distanţă) s-a declanşat aproape spontan o mişcare de stradă de proporţii care a dus la căderea guvernului. Şi nu orice fel de mişcare spontană, ci una extrem de violentă, ce s-a întins pe parcursul a câteva săptămâni.

După ceea ce citesc şi văd că fac politicienii noştri şi directorii politici numiţi de aceştia, mă mir că românii nu se revoltă. Sau m ai bine zis nu mă mai mir de nimic. Am ajuns cu toţii o imensă masă amorfă, carne de tun şi poligon de încercare pentru toţi neaveniţii cu pretenţii de „lideri” sau de „menegeri”. Iar noi înghiţim ca idioţii fără să crâcnim! Eu zic că ne merităm soarta! Bine zicea cineva că „mămăliga nu explodează”! Suntem o mare mămăligă…

Politică şi artă. 2 în 1

Scris de Andrei în . Publicat în opinii, Romania, scrieri. 4 comentarii la Politică şi artă. 2 în 1

Nu sunt un mare fan al Eurovisionului, după ce, cu mult timp în urmă, constatam că jocurile de culise au conotaţii politice şi/sau economice. Anul ăsta nu a fost o excepţie din acest punct de vedere.

Hai să rememorăm participările României la finalele Eurovisionului:

1. 1994 – Dincolo de nori – Dan Bittman, la final locul 21;

2. 1998 – Eu cred – Mălina Olinescu, locul 22;

3. 2000 – The Moon – Taxi, locul 17;

4. 2002 – Tell me why – Monica Anghel & Marcel Pavel, locul 9;

5. 2003 – Don’t Break My Heart – Nicola, locul 10;

6. 2004 – I Admit – Sanda Ladosi, locul 18;

7. 2005 – Let Me Try – Luminita Anghel & Sistem, locul 3;

8. 2006 – Tornero – Mihai Traistariu, locul 4;

9. 2007 – Liubi, Liubi, I Love You – Todomondo, locul 13;

10. 2008 – Pe-o Margine De Lume – Nico & Vlad, locul 20;

11. 2009 – The Balkan Girls – Elena, locul 19;

12. 2010 – Playing With Fire – Paula Seling & Ovi, locul 3.

DE AICI

După cum se vede, nu întotdeauna când am avut şi voci şi melodii bune, am fost printre primii, şi abia în ultimii ani am început să ne obişnuim cu „fruncea”. Dar hai să analizăm acest an. Melodia a fost bună, nu strălucită (nu cred că peste 10 ani îşi mai aminteşte cineva de ea), dar într-o interpretare de excepţie şi …. inspirată, ca să nu spun tactică. Pentru cine nu ştie, Ovi e norvegian, drept pentru care după concurs a rămas acasă la Oslo… Aşadar din nordul Europei au venit puncte preţioase şi datorită prezenţei lui Ovi, nu neeapărat datorită interpretării (deşi interpretarea Paulei Seling a fost excepţională). Că interpretarea sau melodia nu au fost criterii primiordiale o reflectă şi clasarea sub aşteptări (ale mele) a Albaniei, care a beneficiat de o voce cu un timbru oarecum asemănător Patriciei Kaas şi de o melodie excepţională. Oricum peste cea a Turciei (care a eşuat pe locul 2). M-a surprins total (în sens negativ) prezenţa Marii Britanii, care deţine industria muzicală No.1 din Europa! În rest am văzut o împărţeală frăţească şi tovărăşească a punctelor în funcţie de alianţe politice, naţionale şi interese economice. Spun asta pentru că mie personal nici melodia câştigătoare, a Germaniei, nu mi-a lăsat o impresie de „WOW!”. Poate pur şi simplu nu e genul meu de muzică, dar nu m-a impresionat cu nimic.  Dezamăgit am fost de dansul Franţei, ce se dorea probabil o capoiera… Probabil că Charles Aznavour şi Patricia Kaas au făcut infarct la vedera reprezentanţilor Hexagonului.

Revenind la concurenţii României, nu am ce să le reproşez, dimpotrivă, îi felicit şi le mulţumesc în calitatea mea de român că m-au reprezentat la un asemenea nivel şi cu un asemenea rezultat. Nu de alta, dar dacă mai observă şi altcineva, singurele domenii în care românii şi România mai au un nume bun sunt cele ştiinţifice şi artistice. Poate că brandul de ţară al României ar trebui construit şi în jurul acestui aspect: muzică şi film. E doar o părere…

Bancuri aproape reale

Scris de Andrei în . Publicat în să mai şi râdem.... Niciun comentariu la Bancuri aproape reale

Putin,  într-o vizită la Dumnezeu, îl întreabă:
– Doamne, când o să trăiasca şi poporul rus bine?
– Păi … la cum merg lucrurile la voi în ţară, cred că abia peste 50 de ani.
Putin începe să plângă precum un copil şi printre lacrimi spune:
– Of, Doamne, eu nu o să mai apuc să văd, dar măcar copii mei vor ajunge până atunci.
Viktor Ianukovici, preşedintele Ucrainei, pune şi el aceeaşi întrebare la vizita pe care o face în Rai:
– Doamne, dar ucrainenii când vor trăi şi ei bine?
– La voi … e mare deranj şi cred că abia peste vreo 100 de ani se va trăi bine.
Ianukovici începe şi el să plângă şi printre sughiţuri supune:
– Doamne, nici eu şi nici copii mei nu vom apuca, dar poate măcar nepoţii mei vor trăi bine.
Merge si Băselu’ la Dumnezeu şi-l întreabă în stilul caracteristic:
– Salut bătrâne! Să trăieşti bine! Da’ românaşii aştia ai mei, când vor trăi bine?
La care Dumnezeu izbucneşte în plâns şi spune printre lacrimi:
– Mă tem că nici eu nu am să trăiesc pâna atunci !…..

Efectul de domino (3)

Scris de Andrei în . Publicat în scrieri. 2 comentarii la Efectul de domino (3)

Un şoricel îşi făcea veacul la casa unor gospodari. Oamenii, fiind harnici, aveau o gospodărie frumoasă şi plină cu de toate. Atât de plină încât şi şoricelul o ducea bine de tot. Dar faptul că el o ducea bine nu era pe plac oamenilor. Într-o zi, şoricelul trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi i-a văzut pe gospodari deschizând un pachet. „Oare ce-o fi în pachet!”, s-a gândit şoricelul, dar s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o cursă de şoareci. Soricelul panicat a ieşit în curte şi a început să strige şi să ceară ajutor în dreapta şi în stânga, dar nimeni nu părea prea impresionat de drama lui. Găina şi-a ridicat capul şi i-a zis:

– Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are absolut nici o importanţă!
Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care părea să-i arate mai multă simpatie, dar şi acesta îi spuse:
−  Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu pot decât să mă rog pentru tine.
Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit bovin şi i-a spus:
−  Ţi se pare că pentru mine este un pericol acea cursă de şoareci? HA, HA!!!
Trist şi speriat de moarte, s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de soareci ce-i ameninţa viaţa.
Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci. Nevasta gospodarului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. Spera să fie şoarecele care îi mânca zilnic din cămară. În întuneric nu a văzut că în capcană se prinsese un şarpe extrem de veninos. Şarpele a muşcat-o, iar femeia a fost transportată la spital. A fost tratată şi apoi lăsată acasă cu temperatură mare. Ştiind că cel mai bun tratament în caz de temperatură e supa proaspătă de găină. A luat gospodarul găina şi a tăiat-o ca să facă supa. Vecini şi prieteni au venit de departe să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească, gospodarul s-a văzut nevoit să taie porcul. Femeia se simţea tot mai rău, iar nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit, iar pentru masa de după înmormântare a trebuit gospodarul să taie şi vaca.

MORALA: Dacă veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!

Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

Scris de Andrei în . Publicat în critici, eterna si fascinanta Romanie, opinii. 4 comentarii la Un Prut, doua maluri, aceleasi obiceiuri

Azi, la o discutie amicala pe mess (intrerupta de reprize de munca), imi trimite Trotineta un link. Cum nu stiti care Trotineta? Aia mirobolanta, care mai raspunde la numele conspirativ de Dan. Reactia mea a fost „Ce aveti ba, v-ati facut rozul mai putin roz?”. Trotinetus imi zice doct „Ia mai uita-te putin”. Ma mai uit putin. Putin mai mult (am zis ca lucram). „Ejti cu capu’? Zi ce ai ca nu pricep”. Troti ma ia la penalty „Pai bine ma, tu nu vezi ca e copiat 1 la 1 aproape? Nu vezi ca e .md?” Ba vedeam, dar nu mi se parea nimic ciudat si-i zic „Bravo tata! ati intrat pe piata Moldovei?”. Urmatorul dialog al lui Troti nu pot sa-l reproduc exact pentru ca … afara ploua. Ii zic: „V-au facut sefu’! Nu numa’ chinezii copiaza, doar ca astia vorbesc si romaneste si is din alta tara si nici nu-i poti da in judecata.”

Dupa ce ma uit pe saitu’-clona-de-Moldova-de-peste-Prut, vad ca responsabil cu designu’ pe malul celalalt e o firma intitulata Pixmania. Iata cum se descrie colectivul (subliniez cu verde aspectele care mi se par importante):

„ISTORIE

Pixmania a fost infiintata in anul 2009, in Chisinau, sub forma unui atelier de creatie si dezvoltare web.
Avand sustinere din partea membrilor echipei noastre si incredere din partea clientilor, am cladit cu implicare ceea ce suntem astazi: o companie care ofera servicii complete web. In prezent realizam de la web site-uri, SEO si promovare online, pana la aplicatii web complexe, aplicatii de managementul flotelor, managementul stocurilor, integrarea cu alte aplicatii web sau desktop.

ECHIPA

Suntem diferiti intre noi (nota mea – fii serios, furtul e caracteristic romanesc). Unii creatori, ingeniosi, visatori altii obiectivi, tehnici si cu picioarele pe pamant (n.m. – pur si simplu realisti si cinici, ca orice hot). Astfel, formam echipa perfecta (n.m. – chiar asta vroiam sa spun), fiecare dintre noi ocupand un loc important pentru buna functionare a sistemului (n.m. – normal, furt cu metoda si ierarhii, ca altfel e debandada). Ne uneste strans scopul comun pe care il avem si valorile de care suntem ghidati in cadrul companie Pixmania (n.m. – fraza asta e geniala, sa fie vorba despre furt?).

SCOPUL

Sa oferim clientilor nostri servicii web de inalta calitate (n.m. – facute de altii?), necesare promovarii website-ului in mediul online, astfel incat sa aducem acestora un avantaj fata de concurenta (n.m. – avantajul obtinut prin furt nu e concurenta).

VALORILE

Succesul in domeniul web design-ului, vine din pasiune, talent si implicare (n.m. – v-ati implicat in furt pana peste cap). Design-ul unui site trebuie sa comunice, sa atraga, sa vanda (n.m. – se vede clar cum v-a atras si cum stiti sa vindeti).
In drumul spre reusita suntem manati de ambitie si perseverenta (n.m. – se vede). Webdesign-ul este un domeniu in continua expansiune, iar noi trebuie sa fim mereu in pas cu noile tehnologii (n.m. – sunteti).” De aici (link).

Asadar, de azi stiu ca VinSiEu.ro are o copie-clona dincolo de Prut, ce a fost creeata de un colectiv inimos si ingenios de la Chisinau. BRAVA!

Later Edit: detalii AICI (link)

Lecţie de ecologie – partea a doua

Scris de Andrei în . Publicat în opinii. Niciun comentariu la Lecţie de ecologie – partea a doua

Când credeam că apele s-au mai liniştit după povestea de data trecută, o păţesc din nou. Sau mai bine zis nu m-am învăţat minte de atunci. Iată aşadar faptele.

Vineri, aflând că vine pe la noi potopul, îmi trece prin minte să tai toată iarba prin curte (idei puţine şi fixe) ca să nu mă trezesc „la retragerea apelor” cu bălării din care nu mai vezi călăreţul de pe cal. Zis şi făcut. Iau trimmerul şi-i dau bătaie. Se repetă în scurt timp scena de la Giriş: Andreea, ţinându-se de urechi urlă la mine să nu fac „aşa”, adică gălăgie. Remarcaţi că nu a zis nimic de iarbă sau flori? Dar planul era făcut şi răzbunarea avea să vină. M-a surprins cu o mişcare tactică interesantă: a făcut prozeliţi în timp atât de scurt, încât nu am apucat să mă dezmeticesc. Mai exact este vorba de convertirea fiarei supranumite Blacky la mişcarea ecologistă. Dacă aţi văzut prin filme cum şarjează cavaleria, încercaţi să vă imaginaţi că Blacky şarja la trimmer, după care se replia, ca apoi să lanseze o nouă şarjă…. şi tot aşa! Şi totul a început la semnalul Andreei. Vă daţi seama că a „montat” câinele împotriva mea? În timp atât de scurt! Înseamnă că asta a plănuit-o când am tăiat florile la Giriş.

MORALA: vai de părinţii care n-ascultă de copii!

Relativitatea revolutiilor…

Scris de Andrei în . Publicat în critici, opinii, politice. 2 comentarii la Relativitatea revolutiilor…

Circula in anii ’90 un banc:

Se intalnesc doua delegatii, una chineza si una franceza, pentru a stabili relatiile comerciale, dar si pentru a stabili noi legaturi diplomatice intre Franta si Hong Kong-ul integrat Chinei. Intr-un moment in care discutiile lancezeau si nici una dintre parti nu parea in stare sa deschida un subiect, unul dintre membrii delegatiei franceze, incercand sa faca un spirit de gluma, intreaba: „Ce parere aveti despre Revolutia franceza de la 1789?” Seful delegatiei chineze, personaj cu vechi state de plata in diplomatie, raspunde oarecum incurcat: „Este un eveniment mult prea recent pentru a putea sa analizam noi implicatiile asupra civilizatiei contemporane…”

De aici se nasc doua intrebari:

1. Cand se termina o revolutie, raportat la momentul inceperii ei?

2. Cand se poate face o analiza a efectelor unei revolutii?

Sfatul meu pentru TOTI politicienii romani este sa fie foarte atenti, deoarece, probabil, revolutia romana de la 1989 nu s-a incheiat inca. Pana atunci inca odata dedicatia speciala pentru toata clasa politica romaneasca (link).

Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Scris de Andrei în . Publicat în critici, Din Oradea, economice, eterna si fascinanta Romanie, opinii, politice, Romania. 8 comentarii la Coltul cu zvonuri – 12.05.2010

Am auzit azi un zvon care ma pune destul de serios pe ganduri. Ar trebui sa-l puna si pe mister Bolojan. Si nu doar pe el. Zice asa: de la 1 iunie, educatoarele din Oradea (deocamdata e vorba de cateva gradinite), isi vor da demisia in bloc. Asta pentru ca deja primaria le-a redus salariile de anul trecut, iar acum cu 25% in minus ar ajunge sa ia cam 300 de lei salariu. Acuma vine intrebarea: ce facem cu copiii? Noi astia, care lucram sa tinem restul bugetarilor? Stam si noi acasa? Ne dam si noi demisia ca sa stam cu copiii? Sau iesim in strada ca sa sustinem drepturile mult prea mult incalcate ale invatamantului?

Urmeaza sanatatea. Daca si ei isi dau demisiile, poate vor intelege si guvernantii ca reducerile trebuie facute in alte parti. Propunerea mea pentru angajatii din sanatate e sa ii trateze pe toti demnitarii exact ca pe oricare muritor de rand: sa stea la cozi la urgenta; sa isi ia programare la medicul de familie, cu cateva zile inainte, pentru orice problema de sanatate; sa astepte pe coridoarele si prin salile de asteptare insalubre ale spitalelor romanesti; sa fie plimbati intre spitale cu ambulante din vremea lui Decebal, fara oxigen si alte dotari, decat o targa din sarma impletita; sa fie operati in exclusivitate in salile de operatie ale spitalului CFR 2 din Bucuresti, poate-poate se imbilnavesc si ei si ne parasesc prematur (promit sa plang pana mi se va rupe camasa de pe mine).

SA TRAITI CU BINE!!!