Că tot vorbeam de laptopuri într-un articol anterior, tocmai ce-am găsit unul cu specificaţii de rachetă: ASUS Automobili-Lamborghini VX7. Numele duce destul de clar către producătorul italian de supercar-uri, mai ales că e vorba despre un parteneriat între cele două mărci, ce a început prin 2006 cu ASUS Automobili-Lamborghini VX1. Ziceam că are specificaţii de rachetă, pentru că are multe dotări demne de o cauză mai bună, unele fiind doar excese fără o utilitate clară. De exemplu, nu reuşesc să văd utilitatea palmrestului din piele, decât dacă e făcut să epateze. Are procesor Intel Core i7 quad-core fiind primul notebook din lume cu grafică NVIDIA GeForce GTX 460M cu 3GB de memorie video dedicată, unitate Blu-ray combo, două harduri hibride a câte 500GB. Monstruos de-a dreptul! Bănuiesc că are o viteză de procesare de-a dreptul fantastică fără a face prea mult efort.

Dacă te uiţi şi la felul în care arată, numele Lamborghini se justifică:

Cine cumpără aşa ceva cred că o face strict pentru gaming sau pentru a-şi satisface orgoliul.

Un Lamborghini (supercarul, nu laptopul) mi-aş cumpăra (dacă aş avea posibilitatea). Şi tot ca să-mi satisfac un orgoliu. Am eu aşa o plăcere să mai calc puţintel pedala. Asta dacă şi drumul permite (ceea ce înseamnă că prin ţară se întâmplă destul de rar, spre deloc). Am păţit ultima oară, în Ungaria, prin primăvară, când am dus-o pe fiică-mea la grădina zoologică din Budapesta: pe drumul de întoarcere, am călcat puţintel ( ) pedala, fără să mă uit la vitezometru. Am avut noroc să nu prind nici un radar pe drum, iar ca să-mi atragă atenţia că merg poate puţin prea repede, soacră-mea o întreabă finuţ pe nevastă-mea “auzi? nu ţi se pare că până acum nu ne-a depăşit nici o maşină?” Abia atunci mi-am aruncat ochii pe ceas şi am văzut că aveam peste 150km/h. Mult chiar şi pentru autostrăzile din Ungaria. Poate că asta e şi o reminiscenţă a anilor de karting sau poate a anilor petrecuţi printre maşini la competiţii de profil, ca oficial (arbitru) auto. Sau poate e un microb, nu de alta, dar bulina începe să chibiţeze în trafic “de ce nu depăşim maşina aia?” sau “de ce l-ai lăsat să ne depăşească?”, iar când depăşesc chirăie de fericire. Partea mai interesantă e că de obicei conduc destul de potolit, iar când e şi ea în maşină nu fac acte de bravură.

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.

Dacă tot a zis poliţia română că principala cauză a accidentelor de pe plaiurile noastre e viteza, UE s-a gândit să o reducă, mai ales pe străzile cu sens unic nedotate cu pistă de biciclete. Încerc să îmi imaginez cum ar fi traficul cu 30 km/h în aproape toată Oradea. Hmmm… practic e de neînchipuit!

În aşteptarea verdictului că utilizarea telefonului mobil în timpul condusului este următoarea cauză de producere a accidentelor, Nokia a decis să fie cu un pas înaintea UE: mută producţia de la Jucu în Asia, înainte de a apărea recomandarea interzicerii telefoanelor mobile în maşină.

Doar zic.

Că tot vine sfârşitul de săptămână, scot de la naftalină un articol pe care îl scrisesem luni (la nervi), cu modificările şi cenzurile cuvenite după ce am numărat de câteva ori până la 1000 şi înapoi.

Sfârşitul de săptămână ar trebui să fie relaxant şi liniştit, ca o recompensă după o săptămână de alergături şi agitaţie. Week-end-ul trecut, până la un punct, a fost. Punctul acela s-a întâmplat să fie duminică diiiiis de dimineaţă. Mai exact pe la ora 5:30, când un taximetrist imbecil opreşte în faţa geamului de la dormitor, care din motive de căldură excesivă era laaaaarg deschis. Drept pentru care am auzit de câteva ori toată gama de cărnuri şi acţiuni erotice pe care le scotea individul pe post de interjecţii, împreună cu tovarăşul său de discuţie. Logic, totul se făcea la un nivel sonor demn de o conversaţie într-un mediu înalt poluat fonic, gen circuit de Formula1.

Rezist eu cît rezist, dar într-un final mă trezesc şi fac ce orice om normal ar face: scot capul pe geam şi ÎI ROG pe vorbăreţi să se mute o idee mai încolo, unde nu am geam şi implicit nu sunt deranjat de nivelul sonor al discuţiilor, mai ales că e ora 5. “E şase!” mi-a replicat imberbul vizitiu motorizat, aruncându-mi cuvintele ca un fel de ocară peste umăr, fără măcar să se uite înspre mine. “Poate vrei să dau la maxim staţia” a continuat în acelaşi stil. După ce rezistasem eroic aproape 45 de minute (abia atunci am văzut că într-adevăr trecuse ora 6), replica boului m-a făcut să-mi ies instant din fire şi să-i răspund şi eu obraznic: “Al cui eşti tu, că şmecher te-a făcut?”

Din acel moment, birjarul din el s-a dezlănţuit, fără să mi se adreseze direct, dar ridicând tonul discuţiei şi mai tare, ca să “îmi arate el” că nu am ce să-i fac. Printre altele auzeam cum sunt un nesimţit că nu las oamenii în pace să discute în voie, că e libertate şi face ce vrea şi multe alte chestii minunate augumentate din plin cu epitete şi organe lesne de ghicit, dovedind încă odată (dacă mai era cazul) că astea erau cuvintele de bază ale vocabularului său.

După încă 5 minute de parlamentări cu interlocutorul său, se urcă în maşină şi urlă să-l aud din partea cealaltă a oraşului: “Sunaţi la 112 şi spuneţi că City 138 cu numărul BH 49 BGM!” Toate astea se întâmplau în timp ce îşi “încălzea” motorul turându-l la maxim. Am ieşit pe balcon şi l-am anunţat că mi-am notat, iar ca bonus am reţinut şi bulina – 404 – aşa, ca fapt divers, ca să fiu sigur pe cine reclam, iar dacă se va trezi fără ea să nu se minuneze prea tare. A plecat în trombă, cu scârţâit de roţi şi motor turat (bietu’ motor cred că mai avea puţin şi scuipa pistoanele prin capotă), că deh! el are ultimul cuvânt.

De ce am scris despre incident? Păi… dacă veţi auzi la ştiri zilele astea că “în Oradea, pe strada Fagurelui, un taximetrist a fost nenorocit în bătaie de un dement” să ştiţi că eu am fost. Pe de altă parte, poate cineva de la Poliţie sau Primărie citeşte, poate îi face un pustiu de bine imbecilului şi îl lasă pieton şi fără bulina de taxi.

Deci atenţie la mine: City 138, cu bulina 404!

Aud tot mai des în ultima vreme că MAI doreşte să reducă numărul rablelor cu numere de Bulgaria (p’aci prin vestul ţării mai avem şi numere de Austria sau de Ungaria) de pe şoselele româneşti, iar singura soluţie “intelijentă” pe care le-a dat-o neuronu’ singuratic din tot ministerul a fost să limiteze la 90 de zile accesul maşinilor înmatriculate în altă ţară pe şoselele României (impropriu numite şosele, dar mă rog… de dragul conversaţiei hai să le numim aşa în continuare). Normal că nu puteau spune că limitează doar cele înmatriculate în Bulgaria, că se trezea România cu o clauză de infrigment pentru discriminare, dar nici aşa nu va scăpa. De ce? Păi: una dintre raţiunile Uniunii Europene este dreptul la liberă circulaţie, care nu e limitat în spaţiu şi timp. Deci… Dar cum titanicul boc, profesor de drept constituţional, e specialist în legi şi ordonanţe neconstituţionale, (ca şi tăticu’ băse dealtfel) e ceva nou sub soare? De ce ar fi subalternii mai buni?

Potrivit unui proiect înaintat de Poliţia Rutieră Ministerului de Interne, şoferii romani care îşi înmatriculează maşinile în Bulgaria sau în orice altă ţară a Uniunii Europene nu vor mai putea să circule cu autovehiculele în România mai mult de trei luni. Practic, la prima oprire in trafic, masina va fi introdusă într-o bază de date a poliţiei, iar după 90 de zile aceasta va trebui fie înmatriculată în Romania, fie scoasa din tară.

Sursa

Dacă nu se puteau până acum verifica actele maşinii, asigurarea sau impozitul, cum se va putea face asta dacă limitezi la 90 de zile circulaţia pe hârtoapele străzile din România? Tot ce obţii e o limitare a dreptului de liberă circulaţie şi nimic mai mult.

Eu mă mai gândesc şi la o altă posibilitate: se deschide calea unor “licitaţii” pentru implementarea de urgenţă a unui sistem de monitorizare a traficului la intrările/ieşirile din România. Asta după ce vom fi amendaţi la Bruxelles, ca să avem şi motivul perfect. Părerea mea…

Ar mai putea fi incadrat si la categoria “cheap tuning”: un Opel Kadett din 1900-toamna cu fata de …. cine stie ce Read the rest of this entry »

Nesimţirea e mare pe plaiurile mioritice. Şcoala de şoferi dă enorm de multe rebuturi…. Cel puţin direct proporţional cu nesimţirea românească. Aveţi alăturat un exemplu de Read the rest of this entry »

Auzisem ca masina este pentru femei cabina de telefon privata. Pentru tipa asta ce o fi? Un fel de poseta autopropulsata sau un sertar ambulant?

Am primit pe mail (merci Rudy) nişte fotografii cu (posibile) noi radare ascunse ale poliţiei maghiare. Partea mişto e că pot supraveghea traficul într-un unghi de 180 de grade. Iată-le:

Câteva întrebări care se ridică:

1. E legal să fie încorporate astfel încât să depăşească limita exterioară din construcţie a maşinii?

2. Care sunt zonele în care operează? (după cum se vede în imagini, sunt postate în zonele rezidenţiale, posibil în cele cu limitări de viteză sub 50 km/h)

3. Oare chiar sunt în Ungaria? (numerele maşinilor din preajmă par a fi de Elveţia)

Sper să nu le vină idei şi alor noştri….

Traim vremuri grele. Vremuri de restriste. Toata lumea taie pe toata lumea de unde poate, altii o taie prin alte tari. Primii au fost banii negri care au taiat-o prin coturi elvetiene sau paradisiace. In vara s-au taiat banii de salarii la stat dar si banii de pensii “nesimtite”. Nu s-au taiat in schimb nesimtitii, dar iarna inca nu a trecut, iar 22 decembrie se apropie la fel de repede ca facturile de utilitati a primelor luni de iarna.

Daca banii au plecat, imaginea lor de pe aici a ramas. Ca ne place, sa afisam imagini de bunastare. Drept pentru care Read the rest of this entry »

Acum ca lucrarile in oras se incheie incet-incet (mult prea incet zic eu), se redeschid circulatiei drumurile care pana mai ieri ne faceau viata un calvar. Trecem peste faptul ca se raceste vremea dar asfaltarile continua. Acolo unde asfaltarile s-au terminat s-a instalat un alt fel de haos. Astfel, strada Primariei a redevenit sens unic incepand de azi dimineata, pe sensul Piata Independentei – bd. Decebal. Luni s-a revenit la sensul unic pe Jean Calvin (prin fata liceului Pedagogic) pe directia Iuliu Maniu -> Primariei. Atat eu cat si alti participanti la trafic nu stiam si am mers foarte hotarati ca pana acum cateva zile, de pe Primariei, pana am vazut semnul de acces interzis. A urmat un stanga-mprejur militaresc.

Maxima idiotenie se gaseste in centru, unde odata cu redeschiderea strazii Iuliu Maniu (sens unic dinspre Decebal pana la biserica Sf. Nicolae, ca si pana inainte de lucrari) s-a modificat sensul de circulatie pe Cuza Voda, devenind sens unic dinspre Mihai Viteazul spre Decebal. De ce? Nu inteleg si nici macar nu are logica. Deci avem acum un sens unic spre centru, Decebal -> Iuliu Maniu -> Piata Independentei si doua sensuri unice dinspre Mihai Viteazul spre Decebal, unul dupa altul: Cuza Voda si Mihail Kogalniceanu. Nici macar nu conteaza ca ultimele doua strazi sunt la distanta de nici 100 de metri. Asta in conditiile in care si strada Sucevei este tot sens unic pana la bd.Decebal in portiunea ce trece pe langa parcul Balcescu, la fel ca si strada Primariei (pe intreaga ei lungime). In total patru sensuri unice de iesire din centrul orasului si doar unul de intrare.

Sa fie asta o invitatie sa plecam naibii din Oradea?
Vizualizare hartă mărită

Bonus:

Ca sa puna capac nervilor de dimineata, gasesc in parcare un cretinoid. Sunt curios daca il vedeti (calitatea pozei lasa de dorit ca e facuta rapid cu telefonul) si daca ghiciti cate locuri de parcare bloca.

Citesc azi in Capital ca mai avem rezerve de titei pentru 30 de ani. Partea mai naspa e ca dupa aia vor mai trebui 100 de ani sa acoperim necesarul prin energie reconversibila. Pai si acum am cam avea nevoie de surse alternative la cat a ajuns pretul benzinei. Cu mai multa vreme in urma citeam si pe Riscograma 3 variante in cazul in care ni se termina titeiul. Ce ma mira este ca nu se incearca introducerea pe scara larga a masinilor hibride, ca apoi sa avem un punct pentru trecerea la cele electrice (asa sau asa). Sau pe hidrogen (desi am inteles ca varianta asta nu e fezabila din pricina cantitatii de platina existente pe Terra). Sau poate descoperim un Perpetuum Mobile. Ce dracu’, doar n-au murit toti inginerii!

Oare? Pentru montat la masini. Ca sa circulam cu ele iarna. Ca sa nu derapam ca si cum am fi cu saniuta. Ministerul Transporturilor zice ca vor fi obligatorii. Senatul zice ca nu se accepta amendamentul. Publicul (cititor sau votant, in functie de dispozitie) zice ca “huuooooo!!!” Adevarul e undeva pe la mijloc.

In ultimele zile are loc pe bloguri o disputa aprinsa pro si contra gumelor de iarna pe care vor alesii neamului sa le faca obligatorii intre 1 noiembrie si 31 martie. Departe de mine gandul de a fi impotriva lor. Ce ma nemultumeste este ca din nou (pentru a cata oara?) se face o modificare de azi pe maine. Daca se incearca introducerea obligativitatii anvelopelor de iarna din 1 noiembrie, tin sa le comunic factorilor de decizie ca termenul a trecut (cel putin in anul asta) si asta numai pentru ca globul pamantesc nu prea are rabdare sa astepte dezbaterile din legislativul Romaniei.

Sanctiunile sunt mari, incepand de pe la 540 de lei, adica aproape cat un set de 4 roti de iarna (150 lei/bucata, la oferta), ceea ce te cam face sa alegi rotile. Bine… probabil cu “o mica atentie” de 100 de lei scapi de amenda si esti pasuit pana data viitoare, dar macar ai timp sa ti le iei si sa le montezi.

Mie imi este frica de altceva. De fapt sunt mai multe lucruri de care mi-e frica. Unul din ele ar fi ca Gigelu’ care nu are bani de o guma noua sau macar una SH buna, va cumpara o gioarsa cu profil de mai putin de 4 mm, iar masina se va comporta chiar mai rau decat cu gume de vara. A doua ar fi ca toti copilasii cu masinute de peste 150 de cai isi vor lua anvelope de iarna, poate chiar de marca (poate chiar si cu Swarowsky, mai stii?) si vor avea impresia ca e suficient pentru a conduce ca vara, fara sa se uite ca in fapt castiga doar 5% din distanta de franare. Nu mai vorbesc de pustanii cu masini cu tractiune spate, la care chiar nu conteaza nici daca isi iau gume cu crampoane (alea speciale de rally, dotate cu niste cuie de 5mm). Ideea e in felul urmator: ai bani de masina? intretine-o! nu ai? trage-o pe dreapta sau vinde-o! Ideal ar fi sa nu platim RCA pe lunile in care nu ne putem folosi masinile, dar…

Una peste alta, daca vrei gume de iarna mai ieftine, le gasesti prin piete, aduse din Jermanika, la preturi relativ rezonabile (a luat o cunostinta cu 150 de lei / 2 bucati, chiar exceptionale), la un grad de uzura ce permite folosirea inca una sau doua ierni. Depinde de rabdarea fiecaruia de a scotoci. Oricum, sfinte raman lanturile, ca daca ajungi in nameti nu mai iesi nici cu gumele lu’ peste, nici chiar insotite de traditionala lopatica. Ca doar la noi intotdeauna vin iernile pe neasteptate, in special prin decembrie.

Ca marca romaneasca DACIA a facut un salt calitativ, nu se mai indoieste nimeni. Ma rog… poate cei care prefera marcile straine doar pentru ca nu sunt “Made in Romania”. Dar si pentru ei am o veste: DACIA nu mai este de multa vreme o masina fabricata strict in Romania. Multe componente sunt fabricate prin alte tari, poate chiar de pe alte continente. Nu sunt Daciile cele mai frumoase masini, dar in mod clar sunt practice si fiabile.

Citim in Capital: “Faptul că Toyota se claseaza pe primul loc intr-un top care vizeaza calitatea masinilor din punctul de vedere al concesionarilor nu este o surpriza pentru nimeni, asa cum nu este o surpriza nici ca urmatorii doi clasati sunt producatori germani precum Opel sau BMW.” Ca sa vezi!

Cititi tot articolul AICI.

Nu-i asa ca e inca un motiv de a CUMPARA ROMANESTE?

Ma enerveaza la culme sa ma urc in taxi, iar cand ii spun adresa lu’ bou’, sa-mi spuna nonsalant “Stiti… sunt nou! Nu-mi spuneti pe unde e strada asta?” De fiecare data imi amintesc de testele date de soferii de taxi londonezi, care sunt obligati sa stie minim 2000 de strazi ale capitalei britanice. A fost chiar si un test al celor de la Top Gear, pentru a vedea cine ajunge primul la o anumita destinatie, taximetristul cu GPS sau cel care se bazeaza pe “harta” din cap. De fiecare data cand GPS-ul ii dadea o ruta, taximetristul ce trebuia sa foloseasca tehnologia de navigare avea de comentat: “eu nu as fi ales ruta asta, e prea aglomerata la ora asta, pierdem prea mult timp”. Intr-adevar, de castigat a castigat cel care se folosea de simtul propriu de orientare.

Daca intr-un oras ca Oradea, tu, taximetrist, nu cunosti strazile, de ce te mai apuci de jobul asta? Pentru ca e si el un job? Oare ce teste se dau pentru licenta? Cum se schimba o roata? Nu cred ca intereseaza pe cineva asta, ci sa ajunga in cel mai scurt timp la destinatie.

Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care “lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: “nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu “timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?