aNDRIIpOPA's blog

Din cauza reducerilor bugetare recente şi a creşterii preţului electricităţii, gazului şi uleiului, luminiţa de la capătul tunelului a fost stinsă.
Ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate.






Semnat: biroul de presă al guvernului României

Îmi este dat să trăiesc în ultimele zile să aud fie aberaţii, fie declaraţii care într-un stat democratic, civilizat sau oricum, mai dezvoltat decât republica bananieră România, ar fi generat demisii, demiteri şi mişcări sociale demne a fi numite revoluţii.

La capitolul aberaţii, aflu aseară (link) că formaţia AC/DC a trebuit să plătească şpagă pentru a putea ieşi din România. Aproximativ 1500-2000 de euro. Halucinant. Şefa jmecherilor care au luat taxa de fraier zice că “eu de unde să ştiu ce fac angajaţii de acolo?” (link)!!! În alte ştiri aflu că au scăpat ieftin (link) cu 1500-2000 de euro, pentru că au negociat şoferii la sânge. Că deh, şoferii sunt peste tot la fel… descurcăreţi.

La capitolul declaraţii aiuritoare, urmează onor ministrul de finanţe Vlădescu (ăla care a recunoscut public după numire că nu ştie nici cum se deschide un computer), cu o declaraţie (link) care poate lăsa siderată o naţie întreagă sau poate aduce sub nivelul mării ratingurile de ţară ale României. Declaraţia în sine e şocantă prin prezenţa adverbului “MAI” din propoziţia “am putea să mai minţim…”, care indică o acţiune continuată sau oricum desfăşurată până la momentul vorbirii. Adică până acum am minţit, dar nu mai putem, nu se mai pot umfla cifrele că ne-a luat FMI-ul pompa. După aşa o declaraţie, un nod înghiţit şi un atac de panică, citesc continuarea spectacolului grotesc oferit de guvernanţi, prin declaraţia altui pitecantrop politic (link), ministru al transporturilor (da, aţi ghicit, e vorba de injinerul de aeronave Berceanu, care, rămas fără industrie de profil, se desfăşoară pe scena politică), ce mă duce în pragul infarctului (parcă aşa se cheamă când rămâi fără aer şi vezi un oblon opac negru în faţa ochilor, nu?). Astea sunt genul de declaraţii pentru care în Ungaria (care fizic e vecina României, dar ca civilizaţie e la 100 de ani distanţă) s-a declanşat aproape spontan o mişcare de stradă de proporţii care a dus la căderea guvernului. Şi nu orice fel de mişcare spontană, ci una extrem de violentă, ce s-a întins pe parcursul a câteva săptămâni.

După ceea ce citesc şi văd că fac politicienii noştri şi directorii politici numiţi de aceştia, mă mir că românii nu se revoltă. Sau m ai bine zis nu mă mai mir de nimic. Am ajuns cu toţii o imensă masă amorfă, carne de tun şi poligon de încercare pentru toţi neaveniţii cu pretenţii de “lideri” sau de “menegeri”. Iar noi înghiţim ca idioţii fără să crâcnim! Eu zic că ne merităm soarta! Bine zicea cineva că “mămăliga nu explodează”! Suntem o mare mămăligă…

Putin,  într-o vizită la Dumnezeu, îl întreabă:
- Doamne, când o să trăiasca şi poporul rus bine?
- Păi … la cum merg lucrurile la voi în ţară, cred că abia peste 50 de ani.
Putin începe să plângă precum un copil şi printre lacrimi spune:
- Of, Doamne, eu nu o să mai apuc să văd, dar măcar copii mei vor ajunge până atunci.
Viktor Ianukovici, preşedintele Ucrainei, pune şi el aceeaşi întrebare la vizita pe care o face în Rai:
- Doamne, dar ucrainenii când vor trăi şi ei bine?
- La voi … e mare deranj şi cred că abia peste vreo 100 de ani se va trăi bine.
Ianukovici începe şi el să plângă şi printre sughiţuri supune:
- Doamne, nici eu şi nici copii mei nu vom apuca, dar poate măcar nepoţii mei vor trăi bine.
Merge si Băselu’ la Dumnezeu şi-l întreabă în stilul caracteristic:
- Salut bătrâne! Să trăieşti bine! Da’ românaşii aştia ai mei, când vor trăi bine?
La care Dumnezeu izbucneşte în plâns şi spune printre lacrimi:
- Mă tem că nici eu nu am să trăiesc pâna atunci !…..

Un şoricel îşi făcea veacul la casa unor gospodari. Oamenii, fiind harnici, aveau o gospodărie frumoasă şi plină cu de toate. Atât de plină încât şi şoricelul o ducea bine de tot. Dar faptul că el o ducea bine nu era pe plac oamenilor. Într-o zi, şoricelul trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi i-a văzut pe gospodari deschizând un pachet. “Oare ce-o fi în pachet!”, s-a gândit şoricelul, dar s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o cursă de şoareci. Soricelul panicat a ieşit în curte şi a început să strige şi să ceară ajutor în dreapta şi în stânga, dar nimeni nu părea prea impresionat de drama lui. Găina şi-a ridicat capul şi i-a zis:

- Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are absolut nici o importanţă!
Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care părea să-i arate mai multă simpatie, dar şi acesta îi spuse:
−  Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu pot decât să mă rog pentru tine.
Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit bovin şi i-a spus:
−  Ţi se pare că pentru mine este un pericol acea cursă de şoareci? HA, HA!!!
Trist şi speriat de moarte, s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de soareci ce-i ameninţa viaţa.
Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci. Nevasta gospodarului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. Spera să fie şoarecele care îi mânca zilnic din cămară. În întuneric nu a văzut că în capcană se prinsese un şarpe extrem de veninos. Şarpele a muşcat-o, iar femeia a fost transportată la spital. A fost tratată şi apoi lăsată acasă cu temperatură mare. Ştiind că cel mai bun tratament în caz de temperatură e supa proaspătă de găină. A luat gospodarul găina şi a tăiat-o ca să facă supa. Vecini şi prieteni au venit de departe să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească, gospodarul s-a văzut nevoit să taie porcul. Femeia se simţea tot mai rău, iar nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit, iar pentru masa de după înmormântare a trebuit gospodarul să taie şi vaca.

MORALA: Dacă veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!

Circula in anii ’90 un banc:

Se intalnesc doua delegatii, una chineza si una franceza, pentru a stabili relatiile comerciale, dar si pentru a stabili noi legaturi diplomatice intre Franta si Hong Kong-ul integrat Chinei. Intr-un moment in care discutiile lancezeau si nici una dintre parti nu parea in stare sa deschida un subiect, unul dintre membrii delegatiei franceze, incercand sa faca un spirit de gluma, intreaba: “Ce parere aveti despre Revolutia franceza de la 1789?” Seful delegatiei chineze, personaj cu vechi state de plata in diplomatie, raspunde oarecum incurcat: “Este un eveniment mult prea recent pentru a putea sa analizam noi implicatiile asupra civilizatiei contemporane…”

De aici se nasc doua intrebari:

1. Cand se termina o revolutie, raportat la momentul inceperii ei?

2. Cand se poate face o analiza a efectelor unei revolutii?

Sfatul meu pentru TOTI politicienii romani este sa fie foarte atenti, deoarece, probabil, revolutia romana de la 1989 nu s-a incheiat inca. Pana atunci inca odata dedicatia speciala pentru toata clasa politica romaneasca (link).

Am auzit azi un zvon care ma pune destul de serios pe ganduri. Ar trebui sa-l puna si pe mister Bolojan. Si nu doar pe el. Zice asa: de la 1 iunie, educatoarele din Oradea (deocamdata e vorba de cateva gradinite), isi vor da demisia in bloc. Asta pentru ca deja primaria le-a redus salariile de anul trecut, iar acum cu 25% in minus ar ajunge sa ia cam 300 de lei salariu. Acuma vine intrebarea: ce facem cu copiii? Noi astia, care lucram sa tinem restul bugetarilor? Stam si noi acasa? Ne dam si noi demisia ca sa stam cu copiii? Sau iesim in strada ca sa sustinem drepturile mult prea mult incalcate ale invatamantului?

Urmeaza sanatatea. Daca si ei isi dau demisiile, poate vor intelege si guvernantii ca reducerile trebuie facute in alte parti. Propunerea mea pentru angajatii din sanatate e sa ii trateze pe toti demnitarii exact ca pe oricare muritor de rand: sa stea la cozi la urgenta; sa isi ia programare la medicul de familie, cu cateva zile inainte, pentru orice problema de sanatate; sa astepte pe coridoarele si prin salile de asteptare insalubre ale spitalelor romanesti; sa fie plimbati intre spitale cu ambulante din vremea lui Decebal, fara oxigen si alte dotari, decat o targa din sarma impletita; sa fie operati in exclusivitate in salile de operatie ale spitalului CFR 2 din Bucuresti, poate-poate se imbilnavesc si ei si ne parasesc prematur (promit sa plang pana mi se va rupe camasa de pe mine).

SA TRAITI CU BINE!!!

Cand credeam ca “politicienii” PD-ului au primit cam toate palmele pe care le meritau pana la momentul alegerilor, iata ca a sosit momentul suturilor pe care le primesc si le vor primi de acum incolo pentru “meritele deosebite in propasirea si dezvoltarea economica durabila a Romaniei”. Slava tie conducator iubit! Sa urmarim discursul!

De la Bomboana de Cox.

P.S. Asta ca tot spuneam anterior de interesul alesilor pentru Parlamentul European.

Suntem tari de tot! Suntem mareti! Suntem cei mai cei! Nimeni nu mai e ca noi!  Am depasit Italia, Franta, Grecia, Portugalia si alte tari campioane ale lenei parlamentare. Suntem PE PRIMUL LOC!!!! URAAAAAAAAA!!! Nu credeti? Priviti aici statistica oficiala a Parlamentului European sa vedeti care sunt campionii absenteismului. NOI SUNTEM! Si cum sa nu fim, cand EBA e la shopping, iar Berbecali pe la DNA?

Rusine sa va fie euro-parlamentari romani! Nu meritati sa fiti nici macar sefi de scara!

Cel putin luand in calcul apetitul finantelor pentru stabilirea de noi taxe si impozite (vezi impozitarea pensiilor sau stabilirea alocatiei copiilor in functie de veniturile parintilor), as putea spune ca Read the rest of this entry »

Ce te faci dacă la un moment dat ai avut firmă, ai pus-o pe linie moartă, iar în anul ce a trecut te-ai trezit că trebuie să plăteşti impozitul forfetar? Păi simplu: o suspenzi sau o lichidezi! Dar ce te faci dacă tu ca asociat unic Read the rest of this entry »