• Wormtopia aproape de final

      0 comments

    Vă spuneam în câteva articole precedente că se desfăşoară o campanie de recrutare inedită pentru un job de designer la agenţia de publicitate Utopium. Spun inedită, pentru că oamenii de acolo au ales să iasă efectiv la “vânătoare”, prin amplasarea de “râmo-urne” în câteva baruri din urbe. Am şi făcut câteva aprecieri pe Facebook, iar cine m-a mai urmărit p’acolo ştie despre ce e vorba. Dacă vă plac desenele, daţi like-uri, nu vă sfiiţi, până mâine, 21 decembrie, pentru că acesta e modul în care se va face selecţia câştigătorul premiului de 2000 de lei (nu neapărat şi al jobului).

    În cele ce urmează, voi face o selecţie cu preferinţele mele, pentru fiecare locaţie în parte:

    1. PodZ

    Mai multe puteţi vedea (şi vota) aici.

    2. Lactobar Retro Bistro

    Mai multe desene de la Lactobar găsiţi aici.

    3. Lord’s

    Celelalte desene ce pot fi votate le găsiţi aici.

    4. Columbus Cafe

    Puteţi alege şi din cele de aici.

    5. Fabrica de Bere

    Dar puteţi şi altceva, dintre cele de aici.

    6. Lazy Corner

    Mai multe aici.

    7. Moszkva Cafe (de departe cel mai prolific şi cu cele mai bune desene!)

    De aici aveţi în ce alege!

    8. Queens

    Mai multe desene din Queens aveţi aici.

    9. Juice Cafe

    Desene din Juice mai găsiţi aici.

    10. Abyss Metal Pub

    Din Abyss mai găsiţi aici.

    11. Yellow Submarine

    Mai multe de la Yellow Submarine aveţi aici, dar nu prea multe…

    12. Chanson Cafe

    Teoretic aici ar trebui să aveţi în ce alege. Dar nu prea aveţi. Puteţi totuşi să vă uitaţi.

     

    Nu uitaţi că doar mâine mai contează voturile voastre!

  • Intră în Wormtopia

      0 comments

    Deci, cum spuneam, vin viermii! Mai bine spus, tu, orădeanule, eşti invitat să dai drumul monştrilor din tine, viermilor care îţi sfredelesc creierii şi care îţi chinuie talentul. Îi poţi desena pe papirusurile primite în locaţiile partenere ale campaniei, iar apoi eşti invitat să-ţi depui opera în râmo-urnele dedicate. Le vei găsi pe facebook, grupate frumos în funcţie de localul în care a fost lăsat desenul. Aici începe partea distractivă: trebuie să-ţi găseşti desenul, să te tăguieşti în el, iar apoi să îl arăţi prietenilor (mă rog, ăia de i-ai adăugat în lista de facebook) ca să-ţi dea like-uri. Câştigătorul ia statueta “Golden Worm” plus o sumă mai mult decât frumuşică de bani (fo’ 2000 de lei d’ăştia grei).

    Ce e şi mai incitant, e că poţi câştiga un premiu şi mai mare! Un job de designer la agenţia de publicitate Utopium (cool, huh?), deci şi mai mulţi bani (în timp, lojic)!

    Aşadar, lasă liberi viermii ce te chinuie şi câştigă odată jobul!

  • ATENŢIE! VIN VIERMII!!!

      0 comments

    N-am mai scris de ceva vreme, cred că v-aţi prins. Din motive tehnice. Blogul mai are puţin şi stă să cadă, atât de şubred este. Dar acum, când gravitatea situaţiei o impune, trebuie să vă avertizez: URMEAZĂ INVAZIA VIERMILOR!!!
    Nu contează că e iarnă, nu contează că-s sub zero grade, tot ce contează e că URMEAZĂ…

  • Get closer…

      0 comments

    Zilnic întâlnim oameni cu dizabilităţi şi zilnic vedem oameni cu probleme. Sau cel puţin aşa îi catalogăm, ca fiind EI cei ce au probleme. Nu ne uităm la “bârna” din ochiul nostru. Dar ce e mai grav este că îi catalogăm pe ei, nu pe noi. Noi suntem cei infirmi, noi suntem cei bolnavi, noi suntem cei cu dizabilităţi.

    Am ajuns la clipul următor citind un articol de-al lui Manafu, în care îşi explică dragostea faţă de advertising. Da, publicitatea pune într-un mod extrem de delicat multe probleme pe tapet. Probleme care sunt ale noastre şi care există zi de zi alături de noi, deşi ne prefacem că nu le vedem sau le atribuim altora. Vă rog doar să priviţi tot clipul.

  • Knorr ne face promisiuni

      0 comments

    Mai exact patru la număr: un gust mai bun, ingrediente mai bune, eficienţă mai mare şi grijă mai mare faţă de mediu. O să vă întrebaţi de ce “eficienţă” şi “grijă faţă de mediu”. Knorr va răspunde că se adresează specialiştilor HORECA, adică bucătarilor. Ei bine, aşa şi este sau mai bine zis aşa a şi fost ieri la restaurantul Palazzo din Oradea (mai spre Cihei), unde Knorr a făcut o scurtă demonstraţie în faţa a aproximativ 150 de persoane (bucătari, jurnalişti şi bloggeri). Evenimentul a fost organizat pentru a marca lansarea a 8 sosuri baze complet noi (Fond de pește, Sos de Smântână cu verdețuri, Sos de carne de pasăre, Sos de ciuperci, Sos Rântaș Alb, Sos fin de brânză, Bază pentru sos de friptură, Sos de roșii), dar şi reţete optimizate, din care 3 baze (Sos Chinezesc dulce acrișor, Bază pentru tocană, Bază pentru carne tocată), 4 sosuri de bază (Sos Demi Glace, Sos Brun Spaniol, Sos Olandez, Sos Alb Bechamel), 3 sosuri elaborate (Collezione Italiana Sos Napoli, Collezione Italiana Sos Carbonara, Collezione Italiana Sos Bolognese) şi 3 sosuri-gourmet elaborate (Sos Lemon Butter, Sos Piper Verde, Sos Cafe de Paris). Deci eficienţă pentru cei ce gătesc. Nu am înţeles nici eu partea cu grija faţă de mediu… Pe durata întregului eveniment, a fost prezent şi un sommelier pentru a face sugestii de asociere culinară cu vinuri.

    După cum spuneam, aceste produse sunt destinate specialiştilor HORECA, dar asta nu înseamnă că de acum încolo mâncărurile vor avea acelaşi gust în toate restaurantele. Dealtfel nici până acum nu aveau. Aceste sosuri au doar rolul de a uşura munca bucătarilor (şi de a scurta aşteptarea noastră, a clienţilor), dar nu înlocuiesc în totalitate talentul culinar: fiecare bucătar va da mâncărurilor gătite de el o aromă ce îl caracterizează (sau caracteristică localului), lăsând loc şi de “variaţiuni”.

    Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost degustarea de după demonstraţie: s-au pus în paralel sosuri identice, unul preparat din concentratele Knorr şi unul preparat tradiţional. Fiecare dintre cei prezenţi a fost liber să guste, iar apoi să indice care dintre cele două sosuri este “tradiţional” şi care “concentrat”, opiniile (sau criticile) fiind apoi notate într-o fişă a produsului, ce urma  a fi analizată ulterior de către specialiştii Knorr.

  • Explore the Carpathian garden!

      0 comments

    Chiar dacă nu mă încântă prea tare sloganul ăsta trebuie să recunosc că reflectă exact realitatea noastră românească, pentru că singurele lucruri vizitabile şi autentice din ţara noastră sunt minunile create de natură. Şi sunt multe!

    De multe ori stăteam de vorbă cu prietenii şi încercam să găsim modalităţi de a aduce turişti străini prin ţărişoara noastră. Pornind de la premisa că vesticii vin cu maşina (de cele mai multe ori închiriată) să-şi petreacă vacanţa pe cont propriu şi să descopere “things”, am ajuns la concluzia hilată că singurul turism rentabil şi de succes ar fi cel extrem. Şi aici începeam noi să râdem ca proştii şi să venim cu idei care de care mai trăznite: pescuitul la dinamită şi la curent electric; concurs de călcat găini pe uliţele satelor; cules de mure în apropierea bârlogurilor de urşi, etc, etc, etc. Dintre toate ieşea în evidenţă “a circula pe drumurile publice”. Trebuie să recunoaştem că e un sport extrem să circuli pe şoselele din România, aşa că sloganul turistic al ţării e cât se poate de potrivit: pe fundul craterelor din şosele poţi studia adevărate ecosisteme nederanjate de mâna omului!

    Lăsând gluma la o parte, locuri de vizitat sunt foarte multe. Pornind de la Oradea, un turist ce intră în ţară pe la Borş, ar putea vira la dreapta înspre Beiuş pentru a ajunge în Pietroasa, la Peştera Urşilor. Ar fi indicat ca respectivul turist să închirieze o maşină, date fiind drumurile de pe la noi, să nu şi-o rupă pe cea personală. De la intrarea în ţară ar parcurge cam 100 de kilometri ca să ajungă la destinaţie, pe care îi face în aproximativ 2 ore. Ce ar avea de văzut? În primul rând peisajele (la viteza cu care circuli în siguranţă prin România ai timp să vezi toate detaliile), iar apoi ar fi peştera în sine, una dintre puţinele din lume în care se păstrează scheletul întreg al unui urs de peşteră (Ursus Spelaeus).

    După un scurt popas prin localitatea Pietroasa, următorul punct de interes ar fi Padiş. Aici minunăţiile naturii sunt aproape la tot pasul, iar vizitarea lor ar cere mai mult de o zi, drept pentru care s-ar impune cazarea la o pensiune din zonă. Nu fac reclamă, dar recomand pensiunea Anett mai ales pentru bucătăria pe care o are. E fantastică! În fine, după ce laşi maşina în parcare şi bagajele în cameră faci o mică plimbare pe Valea Aleului, ca să te obişnuieşti cu aerul tare de munte. Seara, o masă copioasă la pensiune. Dimineaţa trebuie să fii pregătit pentru drumurile lungi care te aşteaptă: Cheile Galbenei, Cetăţile Ponorului, Gheţarul “Focul Viu”, Poiana Florilor, toate te aşteaptă cu privelişti minunate. Poţi alege oricare din traseele marcate. Pentru un turist cu puţin timp la dispoziţie, două zile sunt suficiente pentru a se îndrăgosti pe veci de zonă. Ultima oară am văzut grupuri de turişti cehi care spuneau că vin a doua oară şi mai vor să vină mulţi ani de aici încolo…

    După două zile de hălăduit prin Padiş, turistul nostru poate urca în a sa maşină închiriată cu direcţia Izbuc. Aici ar fi de vizitat atât mănăstirea cât şi izvorul de al cărui nume se leagă numele localităţii. Aici găsim cel mai reprezentativ izvor carstic intermitent din România. Aşezarea este justificată de prezenţa izbucului cu o deosebită reputaţie, pe care şi-a câştigat-o datorită unui sistem interesant de ieşire a apei: 15 – 20 minute este sec, apoi cu un zgomot puternic începe să iasă apa care umple un mic bazin de piatră, din care se scurge făcând o cascadă micuţă; după 2 minute apa încetează să curgă, pentru a reveni apoi după alte 15 – 20 minute. “Izbucul de la Călugări avea în trecut faima de a prezenta un ritm dublu (o erupţie de 2 minute urmată de o pauză de 15 – 20 minute, o nouă erupţie de 2 minute urmată de o a doua pauză de astă dată de 2 ore), care s-a pierdut acum, prin deschiderea unei fisuri carstice care scurtcircuitează sifonul intermediar. Dar chiar şi aşa el constituie un interesant şi rar fenomen carstic, fapt pentru care a fost daclarat monument al naturii pus sub ocrotire.

    Uite cum poţi face turism în România, fără să te depărtezi la mai mult de 150 de km de graniţă şi asta în doar 5 zile! Problema este lipsa infrastructurii care să pună în valoare toate aceste obiective şi lipsa de informaţii despre ele (sunt curios când va face Ministerul Turismului măcar un recensământ al pensiunilor, dacă nu a obiectivelor turistice). Pensiuni sunt, iar de maşină rezistentă poţi face rost uşor. Vacanţă plăcută!

     

    Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.

     

  • Hai pe “Forex” cu grăbire, să-l secăm dintr-o sorbire!

      2 comments

    Din ciclul “ca să avem o ocupaţie, cumpărăm mai scump şi vindem mai ieftin” a apărut şi reclama următoare:

    Un fel de “foaie verde băţ/n-ai de lucru fă-ţi” Adică Maria, din lipsă de clienţi şi de ocupaţie, s-a apucat de Forex (ştiţi voi, ăla pe care tranzacţionezi uşor “monede ale unor ţări de care nici nu ai auzit”, după cum spune o altă reclamă). Acum nu are decât să aducă 3500 de euroi de acasă. Logic, nu?

  • Tu salvezi vieţi?

      0 comments

    Zilele trecute lansa Cristi Manafu pe blog o întrebare, căreia i-am răspuns pozitiv fără nici un fel de rezervă. Pentru că era vorba de o campanie socială şi ştiu că nu lansează astfel de campanii fără un motiv foarte bine întemeiat. Ei bine, aşa a şi fost. Astăzi am primit mailul cu datele campaniei. Este vorba despre nişte cifre alarmante. Ca să fiu scurt, voi spune doar atât: 73%!

    E mult, e puţin… vă las pe voi să decideţi, dar haidem să vedem la ce se referă acest procent: 73% din totalul apelurilor înregistrate la 112 în perioada ianuarie-august 2011 sunt apeluri făcute în joacă sau accidental de către cei care sună şi doar 27% sunt apeluri reale! Uluitor! Adică 3 din 4!!!

    Acuma vă întreb: de câte ori aţi avut nevoie (voi sau cineva apropiat) de ajutor medical de urgenţă şi sunând la 112 aţi stat pe fir până v-a venit acru? Probabil aţi şi înjurat “bugetarii dreacu’ ” ce stau şi freacă ridichea şi nu-s în stare să ridice un telefon. Ei bine, iată de ce! 73%! Nici nu mă mir că nu răspund prompt la apelurile reale, când există atât de mulţi imbecili care se prostesc sunând absolut aiurea la 112. Dar vine şi reversul: ce naiba lucrează (sau ce nu lucrează) atât de multă lume, încât să se ajungă la un astfel de procent?

    Până găsiţi nişte răspunsuri citiţi şi restul cifrelor:

    • 3 din 4 apeluri la 112 sunt false urgenţe: 73% din totalul apelurilor înregistrate în perioada ianuarie-august 2011 sunt, practic, apeluri facute în joacă sau accidental de către cei care sună, doar 27% sunt apeluri reale;
    • La nivel naţional, judeţul Covasna este judeţul care a înregistrat cel mai mare număr de apeluri false (în aceeaşi perioadă monitorizată de către Serviciul de Telecomunicatii Speciale) – 86,86% apeluri abuzive. În Bucureşti, 1 din 2 apeluri sunt false (procentul apelurilor abuzive se ridică la 55,6%);
    • La serviciul de urgenţă 112, se înregistrează peste 2000 apeluri/ora; 60% din totalul apelurilor reale solicită intervenţia echipajelor medicale de urgenţă;
    • Orice apel fals înregistrat la 112 poate întârzia sau chiar determina moartea unei persoane care are nevoie reală de ajutor: în 2010, s-au înregistrat 8477 de victime grav rănite în accidente de maşină (23 de oameni raniţi grav/zi)
    • În ceea ce priveşte măsurile de prim ajutor, acestea “pot face diferenţa între viaţă şi moarte”: durează 3 minute ca o persoană aflată în stop respirator să moară, 5 minute până la sosirea ambulanţei şi mai puţin de 1 minut până la deschiderea căilor aeriene printr-o manevră de prim ajutor.

    Într-adevăr “O viata poate depinde de tine”:

  • Toamna se numără…?

      0 comments
    Ei bine, Toamna Orădeană a început, cum altfel, cu spectacole în aer liber. Cum spuneam şi în articolul precedent, pe lângă spectacole s-au deschis şi tarabele cu mici şi bere. Mă întreb acum cum se poate ca singura constantă, de peste 20 de ani de când se serbează zilele oraşului, să fie potolul şi băutura? Adică de ani buni au loc şi spectacole de toate felurile şi genurile, dar lumea se înghesuie doar la cele gratuite şi la păpică şi alcool. Faptul că “Scripcarul pe acoperiş” (piesă ce a deschis Festivalul de Teatru Scurt) a avut un succes fulminant îl pun (încă) pe seama redeschiderii clădirii teatrului după ani interminabili de reparaţii şi restaurări, dar altfel aştept cu nerăbdare celelalte evenimente ale Toamnei Orădene ca să-mi pot face o părere generală. M-ar întrista ca munca lui Bunoiu şi a blogosferei orădene să fie în zadar, iar lumea să aleagă tot cele mai facile programe…
    Nu mică mi-ar fi mirarea ca la Târgul Pălincarilor şi la Festivalul Vinului din 30 septembrie – 2 octombrie să fie iar puhoi de lume.
    Oare doar mititeii, berea, pălinca şi vinul fac legea? Aşteptăm să vedem ce ne răspunde Oradea!
  • WTF???

      2 comments

    Ce-o fi vrut să comunice? Cancer?

    image

  • Anunţ privind achiziţia de mobilier (la Universitatea din Oradea)

      0 comments

    De la Universitatea din Oradea cetire (aşadar ajutăm puţin şi sectorul privat):

    Universitatea din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Economice, a demarat, în data de 01 octombrie 2010, proiectul cu titlul: „Practica studenţilor economişti. Parteneriat inter-regional pe piaţa muncii între universităţi şi mediul de afaceri” (acronim: PRACTeam), Cod proiect (ID): 64150,cofinanţat din Fondul Social European (FSE) în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), Axa Prioritară 2 – „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”, Domeniul major de intervenţie 2.1 „Tranziţia de la scoală la viaţa activă”. Proiectul va fi implementat pe o perioadă de 36 de luni.

    Surse de finanţare: Proiectul beneficiază de o finanţare nerambursabilă de 98% din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU).

    Universitatea din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Economice, în calitate de solicitant în cadrul proiectului, responsabil pentru implementarea activităţilor de publicitate, informare şi diseminare în proiect, respectiv, pentru efectuarea achiziţiilor propuse în cadrul proiectului, conform bugetului aprobat în baza Contractului de finanţare cu nr. de identificare POSDRU/90/2.1/S/64150 din data de 14.07.2010, lansează procedura licitaţie deschisă pentru care a fost publicat la adresa www.e-licitatie.ro anunţul de participare nr. 128984/24.08.2011.

    Obiectul contractului îl constituie achiziţia de mobilier pentru proiectul cu titlul: „Practica studenţilor economişti. Parteneriat inter-regional pe piaţa muncii între universităţi şi mediul de afaceri” (acronim: PRACTeam), Cod proiect (ID): 64150.

    Descarcă şi citeşte anunţul complet - Anunţ privind achiziţia de mobilier

    Baftă doritorilor!

  • Caut laptop

      0 comments

    De ceva vreme am miiiici probleme cu accesul la calculator. Nu s-a mai stricat, dar a ajuns pe mâna Bulinei pe post de video-player sau, de cele mai multe ori, pentru jocuri online. Da, a descoperit jocurile online, iar acum se delectează cu cele de gătit, de colorat sau de machiat/îmbrăcat diverse păpuşi. La colorat se descurcă binişor, de multe ori surprinzându-mă cu imaginaţia pe care o are. Îmbrăcatul/machiatul păpuşilor e o chestiune delicată, ce necesită extrem de multă răbdare şi contemplare, drept pentru care nu mai pup laptop prea curând, decât atât cât să-i caut vre-un joc nou. Când pun mâna într-un final pe el d’abia reuşesc să citesc ce mai scriu alţii, da’ să mai şi scriu ceva…

    În vremea adolescenţei şi tinereţii mele computerul nu era atât de prezent în activităţile curente, deşi jocurile, ca şi acum, erau în principal făcute să ruleze pe PC-uri (asta pentru fericiţii care aveau aşa ceva) sau pe renumitele “calculatoare personale” Felix compuse din tastatură specială, un casetofon cât mai bun, care se conectau la un televizor (de preferinţă color şi în mod necesar cu circuite). Ehe! ce vremuri! Când jocurile Mario erau vârf de lance… cu Pac-man deschizător de drumuri…. cu Prince of Persia ca model de grafică…. Acum grafica face ravagii, iar acţiunea pare desprinsă de multe ori din viaţa reală.

    Cică şi amintirile astea sunt un semn de îmbătrânire…. Noroc cu Bulina, care mă mai aduce în lumea jocurilor online, care seamănă cât-de-cât cu ce jucam odată.

  • A murit sau nu PC-ul?

      3 comments

    Citeam zilele trecute cum că PC-ul ar fi pe drumul spre groapă. Cel puţin aşa susţine sus şi tare Mark Dean, actual vice la IBM şi unul dintre oamenii care au pus bazele a ceea ce numim azi computer personal. Argumentele lui sunt destul de convingătoare. Alături de asta, mai vine şi informaţia că Read the rest of this entry »

  • Vernisaj de pictură Antonio del Donno la Muzeul Ţării Crişurilor

      2 comments

    Tocmai când credeam că Lulu odată ajuns în Bali a uitat de Oradea şi de noi, iacătă că ne făcu bucata: ne-a informat (cu rugămintea de a da mai departe) că AICI, în Oradea, va avea loc miercuri, 23 februarie, vernisajul expoziţiei pictorului italian Antonio del Donno (detalii despre pictor aveţi AICI) la Muzeul Ţării Crişurilor, în Salonul Muzeul Ţării Crişurilor.

    Mulţumim Lulu, ai rămas acelaşi suflet mare alături de Oradea şi de orădeni! Bună să-ţi fie inima! Oriunde te-ai afla!

  • Ştiam că aşa nu …

      10 comments

    Ia uitaţi-vă la următoarele spoturi şi spuneţi la ce vă duce gândul (mă refer mai ales la generaţia 30+):

    Asemenea reclame apăruseră după 90′ pe la noi şi făceau comparaţie între produsele Coca-Cola şi Pepsi. Sau invers. Diferenţa e că atunci comparaţia era explicită, iar acum doar se sugerează că “e altceva” mai bun, mai bla-bla. Şi mai ştiam că după acel război publicitar (ăla din 90′) a fost interzisă reclama comparativă (de atunci toate mărcile sunt “cele mai cele”).

    Oare care o fi produsul “inferior” celui prezentat aici?

SEO monitor Ping :)