• Vom avea ceea ce merităm

      19 comments

    După o campanie mizerabilă, a venit momentul să facem bilanţul: oricare ar fi rezultatul, se prefigurează un dezastru pentru România.

    Nu pot înţelege imbecilitatea celor care spun că au votat cu Băsescu pentru a scăpa de comunişti. Bine aţi făcut băieţi, l-aţi votat ca să scăpaţi de comunişti, dar daţi de securiştii Read the rest of this entry »

  • Electoralia 2009 – o mizerie numită campanie

      2 comments

    În istorie, toate luptele au purtat un nume. Lupta dusă în ultima lună de campanie mi-a depăşit aşteptările privind jegurile mizeriile de tot felul aruncate Read the rest of this entry »

  • O autostradă, doo autostradă

      7 comments

    De bucurie că s-a deschis autostrada Transilvania (mă rog, o parte infimă din ea), şoferii s-au emoţionat peste măsură. Este cazul unui şofer profesionist, care din cauza trăirilor intense a ratat intrarea de la nodul rutier din Gilău, luînd-o pe contrases (citiţi şi aici).

    Vă daţi seama ce se va întâmpla când din greşeală vom avea şi un guvern competent? Vor leşina directorii de bănci, iar de emoţie, cursul leu-euro va ajunge la 2 euro/leu.

  • Cum să câştigi o grămadă de bani

      16 comments

    Vrei să devii milionar peste noapte? Ce spun eu milionar, miliardar! Plin de bani! Arhi-super-mega-bogat. Fără mari eforturi. Fără bătăi de cap. Fără Read the rest of this entry »

  • 1 Decembrie – o altă zi…

      3 comments

    stemaDeşi toată lumea ştie că azi e ziua naţională a României, nimeni nu pare a băga de seamă. E zi liberă, deci ne odihnim. Mai un mic, o bere, un vin sau mai ştiu eu ce. Românii sunt atât de obosiţi încât cu greu îşi găsesc timp pentru a sărbători ziua ţării lor. Mai repede ar sărbători 4 sau 14 iulie, că e la modă să te dai internaţional. Asta este ziua care ne arată ce suntem cu adevărat: o populaţie, nu un popor.

    Tristă zi, tristă ţară!

  • Electoralia 2009 – partea a doua

      5 comments

    Sau prelungirea primei părţi. Dacă până acum nu eram foarte convins de oferta de pe piaţa electorală, acum sunt din ce în ce mai convins că nu am ce să caut la vot. Nu am ce alege. Geoană nu, pentru că nu. Băsescu nu, pentru că a făcut destul rău.

    Deci nici măcar varianta alegerii răului mai mic nu există. Amândouă opţiunile ar reprezenta un rău la fel de mare. Iar acum nu ne mai permitem nici măcar o greşeală, chiar dacă toate organismele internaţionale fac tot posibilul să ne ajute. Dacă iese Geoană, ne întoarcem cu 20 de ani înapoi. Dacă iese Băsescu, ne întoarcem în epoca de piatră.

    Oricum va fi să fie, o naţiune îşi alege întotdeauna reprezentantul pe care-l merită. Eu unul nu cred că mă mai duc la vot, chiar dacă asta ar însemna să mi se aplice ceea ce am propus. Oricum acolo vom ajunge indiferent de cine va fi preşedinte.

  • Electoralia 2009 (da’ io cu cine votez?)

      9 comments

    Cine ne sunt prezidenţiabilii? Asta e prima întrebare a oricărui român, când îi spui că urmază alegeri sau când aude că a început campania. Asta în cazul în care nu trage un ” ‘tu-le muma lor de oţi”, caz în care îi poţi intui opţiunea politică.

    Intenţia mea era să fac o analiză a programelor propuse de candidaţii la alegerile prezidenţiale din acest an. Dar am aşteptat şi căutat mult şi bine după o frântură de idee inteligibilă din corul de fluierături şi zgomot de fond. Nu am Read the rest of this entry »

  • Azi am fost judecător…

      7 comments

    Nu e vorba despre profesia mea de bază, ci de faptul că am fost prezent la Colegiul Tehnic “Traian Vuia” din Oradea, la Săptămâna Antreprenoriatului Global, în calitate de membru al juriului ce trebuia să analizeze prestaţia elevilor în cadrul concursului de idei de afaceri “Lumea ta, afacerea ta”. Din juriu au făcut parte prof. Florin Negruţiu, inspector şcolar; directorul Colegiului Tehnic “Traian Vuia”, prof. Dorel Şaitoş şi din partea agenţilor economici, subsemnatul. Desfăşurarea concursului a avut loc sub egida Junior Achievement, ca rezultat al parteneriatului dintre Junior Achivement România şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Read the rest of this entry »

  • Mic tratat de eficienţă românească

      7 comments

    Acum câţiva ani, unul din prietenii mei avea o problemă. Strada pe care stătea, în urma modernizării (a se citi “asfaltării”), a fost uşooor modificată. Mai precis, sistemul de canalizare de sub ea, a fost înălţat. Nu mult, dar suficient să se trezească omu’ cu canalul plin până la capac în permanenţă şi cu pericolul unei inundaţii prin casă în urma unei ploi. Ca orice om gospodar, ia legătura cu firma care a făcut lucrarea de pe stradă, ca să facă o chestie unitară care să se “pupe” cu lucrarea deja încheiată.

    Partea halucinantă abia acum începe. Vine un nenea injineru’ care să facă neşte schiţe, calcule şi antecalcule. Rezultă o Read the rest of this entry »

  • Nu fă nimic? Oare?!?

      2 comments

    Odată cu protestul bloggerilor români, numit “Nu fă nimic” mi-am aminti de un pasaj al lui Traian Ungureanu. E drept că s-ar potrivi mai degrabă la campania “Noi vrem respect”, dar … nu mă alătur grupurilor media, prefer o iniţiativă puţin mai independentă.

    “Dacă nimic nu va opri alunecarea statului sub control oligarhic şi dacă nimic nu va pune capăt degenerării sociale ce va urma, ciclul istoric început în 1989 se va încheia cu un eşec greu de depăşit. Tentative de desprindere din posteritatea comunistă se va încheia cu o prelungire mascată a viciilor structurale ale vieţii în servitute. România va fi renovată comercial, dar nu se va moderniza şi nu va fi animată de un suflu colectiv solidar. Aşa cum s-au obişnuit, românii vor distila, în continuare, pesimismul în sub-produsele sale etilice tradiţionale: suspiciune, refuz de colaborare, vânătoare de privilegii rapide. Această deplasare spre dezangajare şi anarhie obştească e o ameninţare reală, dar nu inevitabilă. Important e ca lumea românească să se împlinească în interiorul graniţelor şi nu în afara lor, acolo unde câteva milioane de emigranţi se pliază şi se manifestă productiv sub tutela unor modele de viaţă incomparabil mai corecte. Dar asta depinde într-o măsură covârşitoare de o iluminare a clasei politice pe care, cel puţin astăzi, o putem presupune greu. Dacă breşa creată de experimentul Băsescu nu va fi astupată, fereastra spre dezvoltare va rămâne deschisă pentru un timp. Nu mult, dar suficient pentru o mutaţie. Dacă nu, fereastra va da direct spre grădinile demult ofilite ale regresiei.”

    Traian Ungureanu – “Încotro duce istoria României” (Seriile de autor HUMANITAS – 2008)

    Analize that!

  • Retorice – Joaca de-a puterea (II)

      4 comments

    Deci Băselu’ nu se lasă: nu-l vrea pe primarul Sibiului. Tind să cred că nu vrea nici un candidat al opoziţiei. Favorit pare a fi Lucian Croitoru (propus de PDL, evident), dar mai vedem… PNL zice deocamdată că nu-l vrea. Până acum sunt oarecum în grafic cu predicţia, adică varianta Boc a picat între timp. Dar mai avem timp de joacă, doar criza nu e aşa de mare la noi. Nu?

    LE: După cum spuneam, Băselu’ se pişă pe ea de majoritate, deci avem şanse să ajungem la finalitatea pe care o prevedeam alaltăieri.

  • Retorice – joaca de-a puterea

      8 comments

    Punem un pariu? Io zic aşa: Băselu’ numeşte ca prim-ministru pe acelaşi domn cioc-Boc. Parlamentul refuză. Băselu’ insistă. Parlamentul, la fel. Rezultă ALEGERI ANTICIPATE.

    Am senzaţia că Băselu’ merge la jocul de totul sau nimic. Pariu?

  • Revolutii si Reforme

      2 comments

    De fiecare dată când “nu se mai poate aşa”, “cineva” începe să cârtească. Dacă nivelul lui “nu se mai poate aşa” devine insuportabil, numarul de “cineva” începe să crească exponential. Şi atunci cârtirile sunt tot mai multe, mai zgomotoase, devin un zgomot de fond insuportabil, pe care ”organele abilitate” se simt datoare să îl atenueze. Metoda se numeşte de obicei ”pumnul în gură”. Se aplică pe scară largă în ROMÂNIA noastră cea de toate zilele.
    De ce au dreptul autorităţile să înăbuşe cârtelile? Pentru că pot şi pentru că e mult mai simplu decât să dea explicaţii. În plus, puterea obişnuinţei e prea mare ca să opereze modificări comportamentale. Ca să nu mai spunem că autorităţile sunt în esenţă cam aceleaşi.

    P.S. Ăsta e un articol scos de la naftalină, scris prin iunie 2008. Dacă tot fac curăţenie, trebuie să intru serios în “draft”, poate găsesc ceva de actualitate. Şi iată că acum am găsit.

  • Q. E. D.

      4 comments

    Dacă până acum mai erau contestatari ai latinităţii noastre (mai ales unii aşa-zişi istorici maghiari) care afirmau că românii sunt un popor venit, o insulă de latinitate într-o mare slavă, care ar fi în fapt un popor slav ce a adoptat o limbă latină (asta ca să poată susţine mai departe teoria “spaţiului vid”), acum au primit un răspuns ferm şi foarte tranşant. Cine le-a dat cu tifla iredentiştilor? Nimeni alţii decât vajnicii noştri tricolori, mândrii jucători ai echipei naţionale de fotbal. Cum altfel poate fi categorisit rezultatul din meciul direct cu sârbii, decât o delăsare mioritică, ce nu are absolut nimic de a face cu spiritul de luptă până la sacrificiu al slavilor? Deci, clar, nu suntem slavi!!!

    Vă mulţumim iubiţi tricolori că ne-aţi reamintit din ce stirpe ne tragem, dar mai ales vă mulţumim pentru că aţi pus capăt unor teorii iredentiste, vechi de sute de ani. Din suflet vă mulţumim!

    Şi acuma marş la munca de jos şi învăţaţi naibii fotbal sau apucaţi-vă de sportul naţional numit oină. Poate aşa nu o să ne mai bată nimeni în următorii 15 ani (până se prind care e regulamentul). Dup’aia inventăm noi un sport la care să nu ne bată nimeni câţiva ani… şi tot aşa.

  • Retorice – Cartea de alegător

      2 comments

    Mai știe cineva despre cartea de alegător? Dar că ea este prevăzută expres de Legea electorală? Oare mai știe cineva unde și-a pus cartea de alegător, prin ce sertar? Dar mai ales știe cineva la ce se folosește? Sau de ce nu se folosește?

SEO monitor Ping :)