Oare de ce or fi asa de importanti batranii, de ni se sugereaza din vechime (ca sa nu zic din batrani) ca daca nu-i avem sa-i cumparam? Asta este intrebarea care ma macina de ani buni, fara sa gasesc un raspuns care sa ma satisfaca intelectual (ca dupa ultimul recensamant am constatat ca nu sunt telectual).
Daca ai un batran, trebuie sa ai grija de el (uneori ca de un copil), dar spre deosebire de acesta mai si primesti critici. Instantaneu. Unul din instantaneele de care vorbesc este afirmatia destul de dura la vremea respectiva a lui Silviu Brucan, ca suntem „stupid people”, care va avea nevoie de 20 de ani ca sa inteleaga ce e democratia. „Ete na! – a fost reactia de atunci – Vine mosu’ bolsevic si ne invata pe noi ce si cum !?!” Acum …. majoritatea ne intrebam daca nu cumva o fi gresit omu’ …. in minus. Oricum, stia batranul ceva.
Un alt episod, alt batran, alta furie. Ion Ratiu. La primele alegeri libere ale Romaniei de dupa „revolutie”, omul nostru, proaspat sosit din Anglia, pune pe masa o poza plina de intelesuri pentru romani: ALIMENTARE PLINE !!!; totul cu promisiunea ca asa va fi si la noi daca il vom alege, etc, etc, etc. Lumea explodeaza: „Cat de prosti ne crede asta? Ce suntem noi? Flamanzi? Ne cumpara cu poze?” si pe urma sloganul „nu ne vindeeeeem taaaaraaaaaa!!” (au dat-o altii gratis de atunci) Azi ne intrebam „oare cum era cu Ratiu presedinte?” Batran, dar stia el ceva.
Cel de-al treilea si ultimul episod care imi vine in minte acum este cu un alt batran, din nefericire si el trecut la cele vesnice. Octavian Paler. In mijlocul evenimentelor din Piata Universitatii (zona libera de comunism; golaniada; etc.), domnia sa, pe atunci ambasador al Romaniei la Paris, face o afirmatie care avea sa il coste mai mult decat postul: locul din inima romanilor. „Eu sunt ambasadorul golanilor din Piata Universitatii!”. Ei bine, DA! Aceia erau oamenii care trebuiau reprezentati: oamenii de rand, intelectualii adevarati, aceia care au simtit ca o noua forma de comunism este pe cale de a se instaura. Stia batranul ca revolutiile nu se termina subit. Miscarile pe care le provoaca dureaza ani si ani.
Probabil ca acum stiu de ce avem nevoie de batrani. Probabil. Sper sa nu fie prea tarziu, dar in orice caz, am invatat sa ascult si parerea celui mai in varsta. O fi stiind batranul ce zice. Poate ca fiind mai putin exaltat de varsta, sta sa puna raul inainte. Poate e doar prudenta celui care s-a ars cu supa, poate e intelepciune veritabila.
Orice ar fi, ar fi bine sa cascam putin ochii si urechile, poate o vom duce si noi mai bine. Poate.