… zise deunazi Bogdan, al meu coleg.
Primul motiv ar fi ca nu ma mai duce capu’. Il duc eu pe el de colo-colo ca un bezmetic. Am un program cel putin aiuritor de simplu. Dimineata ma trezesc, imi beau cafeaua, astept pana se trezeste Andreea, fac un dus, ma imbrac si pornesc spre birou. Odata ajuns, incep „ziua de munca” cu o tigare (chiar doua) si cu inca o cafea, dupa care ma pun sa mananc. Dupa aia urmeaza incepand cu ora 11 „stresu'”: stau cu ochii pe ceas pana la ora 5 (17:00) ca sa fiu sigur ca mai trece o zi pana la binemeritatul concediu, care va veni pe 1 septembrie.
E greu, nu? Voi ce ati face sa fiti in locul meu? v-ar mai arde de scris?
O alta intrebare a susnumitului coleg era: „Da’ despre excursia la Paris nu scrii nimic?”
Sincer, inca nu mi s-au decantat evenimentele si nu vreu sa confuzez publicul (ala unu’) cititor cu ceva greseli geograficale; mai exact nu vreu sa bat campii si sa spun prapastii. Da’ despre excursie tot scriu io ceva, nu va las nepovestiti drajilor!