Am vrut sa mai astept pana dupa ziua de cupa UEFA, dar nu rabd. Dupa un meci fantastic al CFR-ului din Cluj, a urmat un meci asa si asa al Stelei. Una calda, una rece. Multa lume zice ca Steaua a jucat bine. Eu zic ca doar binisor. Mijlocul a fost ceva intre varza si prastie. A lipsit viziunea de ansamblu a jocului, dar desi unii spun ca Steaua a avut ghinion, eu spun ca a avut noroc. Dupa meciul bun al stranierilor ce joaca sub culorile Clujului, Bayern si-a luat masuri de siguranta si nu a fortat nimic, decat atat cat a fost necesar. Stelistii au ajuns aproape de poarta lor mai mult din noroc decat din stiinta. Clujul a dominat in schimb exact la mijloc, acolo unde se face jocul si diferenta.
Astazi astept cu mare interes jocurile din UEFA, nu de alta dar sunt extrem de curios daca nu cumva jocul CFR-ului a fost un simplu foc de paie, un accident ce se petrece odata la o suta de ani. Pana atunci HAI ROMANIA!
Ma gandeam acum cativa ani, cand echipa nationala juca in calificarile pentru europeanul din 2000, cam care ar fi diferentele dintre noi si portughezi. Ei il aveau pe Figo, iar noi pe Hagi. Ei aveau o generatie irosita, iar noi o generatie de aur (inca). Totusi si atunci ca si acum in jocurile noastre se simtea TEAMA. Teama de esec sau de victorie? Asta nu am stiut niciodata de ce ne temem. Am facut atunci o paralela sintetica intre miorita noastra si conchistadorii lor. Cum sa lupte mioritele cu temutii si sangerosii razboinici? Cu ce? Si imi mai amintesc de o finala a Ligii Campionilor, Manchester vs. Bayern. Un meci de nota 300 si cu o atmosfera asisderea. De angajament nu mai vorbesc. Tin minte ca acum, in minutul 80 si ceva, Bayern conducea cu 1-0 si se indrepta spre o victorie muncita si frumoasa. Manchester risca totul, absolut totul, dupa ideea de totul sau nimic. Oricum nu mai conta daca pierd, cu ce scor pierd. La o lovitura libera diferenta in atac o face …… portarul Oliver Kahn, care a urcat in atac SA MOARA FRUMOS SAU CEL PUTIN SA INCERCE. Si a reusit. Un gol de toata frumusetea care a relansat jocul englezilor. Dupa egalare, vine halucinant un nou atac dupa care Manchester inscrie si castiga. In timpul regulamentar de 90 de minute. Fara prelungiri, fara gol de aur, argint, diamant sau ce o mai fi, fara lovituri de departajare de la 11 m. Pe cand vor fi si ai nostri capabili sa riste pentru a primi totul sau chiar nimic, dar macar sa moara frumos? Ei bine, pot. Clujenii nostrii de import pot! Au adus cu ei si mentalitatea de conchistador si au zdrobit pe Olimpico din Roma o echipa care asemenea Bayernului de acum cativa ani s-a multumit cu 1-0 si credea ca meciul e castigat. Alta echipa romaneasca ar fi cazut fizic si psihic daca era condusa in deplasare de un colos ca AS Roma si nu ar mai fi incercat nimic in atac, eventual ar fi incercat sa limiteze scorul. Nu si CFR! Zilele acestea se vorbeste de naturalizarea lui Culio, autorul golurilor clujene de la Roma. Eu propun naturalizarea spiritului de conchistador si repudierea celui mioritic.
Asadar „HAI ROMANIA”!!