După articolul dedicat reclamelor şi copiilor ce a fost pomenit şi de Cotidianul, a sosit şi rândul ştiriştilor de televiziune să o încaseze. Dar în cazul lor sunt dispus să fac mai mult decât să-i iau la mişto. Să mă explic:
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Dacă ai un copil de numai 3 ani, care se trezeşte noaptea plângând, şi spune în somn de câteva ori la rând „nu s-a sinucis”, te întrebi imediat de unde putea învăţa sau auzi aşa ceva. Iniţial te gândeşti la documentarele Discovery, dar alea-s în engleză, iar la trei ani, oricât de precoce ar fi fiică-mea, nu citeşte subtitrarea (fapt probat dealtfel şi cu desene animate subtitrate vs. desene animate sincronizate în limba română). La grădiniţă nu se pune problema, pentru că acolo se joacă cu alţi copii sub supravegherea educatoarelor. Mai rămâne varianta televizorului, unde singurele programe în limba română unde se prezintă sinucideri (şi alte atrocităţi) sunt cele de ştiri. Şi e şi singurul gen de program pe care are posibilitatea să-l vadă un copil de mai multe ori pe zi. Culmea e că ştirile de la ora 17:00 sunt cele mai violente ştiri, dar care au şi audienţa cea mai largă. Deci şi influenţa cea mai mare.
Nu înţeleg de ce nu se mută ora ştirilor sângeroase după 12:00 noaptea. Oare ştiriştii nu au copii? Oare copii lor nu sunt afectaţi? Sau sunt ei, ştiriştii, primii afectaţi şi nu mai sesizează că li se îmbolnăvesc copiii? Ce ar face ei în cazul în care copilul lor de numai trei ani le-ar spune prin somn „nu s-a sinucis”. Nevastă-mea e cu nervii întinşi din cauza asta, iar mie parcă mi-a picat cerul în cap. Ce înţelege un copil din sinucidere? Nimic. Dar ia uitaţi-vă la ştiri să vedeţi câţi copii se sinucid.
Orele de maximă audienţă ar trebui foarte atent supravegheate, iar ştirile violente nu ar avea voie să intre în aceste intervale orare. Oricum de acum încolo vom fi mai atenţi cu programele, şi foarte sincer, sunt dispus să semnez orice moţiune, petiţie sau document, care să interzică crimele la programele de ştiri diurne. Vă mai miraţi că rata violenţelor creşte? Vă mai miraţi că se sinucid liceeni pe bandă rulantă? Nu vă mai miraţi, e efectul minunat al informării prost înţelese.
Acesta nu e un pamflet! E o constatare dureroasă, cu atât mai dureroasă cu cât a fost făcută pe propria piele.