Iată că scot de la naftalină un articol mai vechi, de vacanţă, că mi-am amintit de vară şi soare. Scriam de drumul cu Săndelu’ la mare. Aici aveţi continuarea.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!
Pornirea către Costinești a avut loc la data de 01.09.2009 orele 20:00 din fața casei. Pentru că cei 850 de km (pe GPS) care ne despărțeau de destinație nu se fac fără combustibil, am alimentat (plinul până la refuz) la PetromV pe Calea Clujului, unde am și resetat computerul de bord. Aici am avut parte de un mini-șoc: prețul litrului de benzină CO95 era de „numai” 4,03 lei/litru! Deja simțeam un gol în stomac și unul și mai mare (de 140,04 lei) în buzunar. Drumul până la Cluj a decurs normal, având în vedere că Piatra Craiului e un urcuș destul de greu, ca să nu mai pun la socoteală calitatea (pe alocuri) a drumului. Atunci am început să simt și limitele mașinii: fiind înaltă, la virajele mai strânse ai uneori senzația că se răstoarnă. Dar e numai senzație. Datorită ampartamentului mic, ocupanții locurilor din spate se cam „plimbă” dintr-o parte a banchetei în cealaltă.
Cu mici pauze de dezmorțire, am ajuns la Pitești (via Cluj-Napoca – Alba-Iulia – Sibiu – Râmnicu Vâlcea) cu speranța că autostrada va fi încă un „poligon” bun. Și a fost: peste 110 km/h, Săndelu’ nostru papă de rupe pământul. (Dacă la intrarea pe autostradă consumul mediu era de 6,5 l/100 de km, la destinație media ajunsese la 7,2 l/100 km.) La București am realimentat de la stația MOL de lângă intrarea pe „autostrada” Soarelui. Preț/litru: 4,04 lei. Total: 121,44 lei. Până la Fetești (unde am mai plătit și „podăritul” 10 lei) am continuat în același ritm de 130-140 km/h. Asta e! Am vrut să ajung până nu se trezea Andreea (oricum s-a trezit de câteva ori, poate din cauza denivelărilor, poate din cauza zgomotului de motor turat…). Singurul inconvenient major a fost ploaia de pe ultima parte de drum: mocănească, atât de măruntă de parcă era ceață.
Din Fetești până în Costinești am mers aproape bară la bară, cu 70-80 km/h. Groaznic drum. Și mai ales foarte îngust. Sau doar groaznic(?)
A treia alimentare: Rompetrol la ieșirea din Lazu, 3,99 lei/l, total 171,57 lei. Asta în timpul sejurului, în timp ce ne plimbam între Costinești și Constanța. Oricum începea să fie mai bine: scăzuse prețul combustibilului.
Întoarcerea spre casă am împărțit-o în două, ca să nu mai experimentez oboseala de la dus. Cel mai mult m-a enervat centura Bucureștiului: porțiuni terminate care alternează cu porțiuni în construcție, de-ți vine să te iei la pumni că nu ai mers prin oraș. Dacă până mai an centura Ploieștiului era dezastru, acum nu mai poate fi vorba de așa ceva: drum ca-n palmă! (sunt curios cât rezistă).
Valea Prahovei este o altă distrcție pentru amatorii de drumeții cu automobilul pe șoselele României. Distracție și aventură. La Bușteni, până să ies din șoseaua principală spre drumul care duce spre pârtia Kalinderu, am făcut o coloană după mine, formată exclusiv din oameni nervoși și dotați cu claxoane. În schimb, cei care veneau din față nu aveau frâne și nici bun-simț. M-a lăsat să trec un neamț, că poate altfel stăteam și acum să ne cazăm. Oricum, pentru tupeul ăsta, și-a luat și el porția de claxoane, de unde rezultă că deși nu aveau frâne, cei de pe contra-sens aveau și ei claxoane în bună stare de funcționare.
A patra alimentare o făcusem deja la Petrom în Sinaia, 3,85 lei/l, total 157,85 lei. Din ce-în-ce mai bine: pe măsură ce ne apropiam de casă și de sfârșitul concediului (și implicit a banilor) benzina ne costa din ce în ce mai puțin. Cel puțin ultima alimentare a fost suficientă până acasă.
Ultima oprire în drumul spre casă am făcut-o la Cluj. După o vizită fulger la Grădina Botanică (fulger, pentru că altfel Andreea ar fi rupt toate florile să i le ofere lu’ MAMY), am oprit la Polus să mâncăm. Asta a şi fost ultima oprire până acasă, unde am ajuns pe la ora 22:30, cu încă trei linii la rezerva de benzină. Deci se poate şi consum mic, dar… sub 110 km/h.