Bănuiesc că acum toată lumea de întreabă care va fi viitorul calculatorului personal, după ce Marele Dirijor a plecat dintre noi. Pentru că oricine şi oricât l-ar fi detestat, nu poate nega aportul său la ceea ce azi cunoaştem ca fiind PC. Începând de la formă, care cuprinde unitatea centrală, monitorul şi tastatura, şi terminând cu mouse-ul, pe care l-a perfecţionat, cam toate sunt prezente în mintea noastră AŞA cum ni le-a dat Steve Jobs! Tot ce ştim poartă mai mult sau mai puţin amprenta sa. Să nu uităm că mouse-ul exista şi înainte de Apple, dar Apple l-a făcut celebru şi tot Apple l-a adus până la nivelul de mouse senzitiv, fără butoane, ca mai apoi să-l trimită în istorie odată cu apariţia iPhone-ului şi iPad-ului.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Şi totuşi cum va arăta calculatorul personal în viitor? Pornind din prezent, unde avem PC-ul clasic, cu unitate centrală, monitor, tastatură şi mouse sau laptopurile ce au „unitatea centrală” portabilă cu un monitor, tastatură şi mouse (pad) ataşate, pad-urile care au dus portabilitatea la un alt nivel, integrând „unitatea centrală”, monitorul şi „tastatura-mouse”, putem doar specula în ce priveşte viitorul calculatoarelor personale. Haideţi aşadar să facem un exerciţiu de imaginaţie!
În primul rând, unitatea centrală tinde să se mute „online”, iar sistemele „cloud computing” să prindă aripi. Aici totul este permis fiind … online. Puterea de procesare va fi dată de tipul de abonament plătit. Eu îmi închipui un calculator personal ce va fi un alter-ego sau mai bine spus, o versiune „digitalizată” a fiecăruia dintre noi, care va şti absolut totul şi chiar mai mult despre propriile noastre persoane („Siri” este încă la început). Va fi cea de-a doua noastră identitate, ce va veni aproape simultan cu codul numeric personal. De aici încolo doar imaginaţia (de fapt doar necesităţile) va determina ce, cum şi cât avem nevoie. Un microdispozitiv (implantat sau purtat ca un accesoriu) va fi legătura noastră cu ceea ce azi numim calculator personal, restul fiind online, accesat prin near field communication (NFC). Astfel şi problema monitorului ar putea fi rezolvată uşor, putând fi absolut orice dispozitiv video aflat în apropiere, care să detecteze prezenţa dispozitivului amintit anterior (hai să-l numim Individual Computer sau IC) sau chiar prin proiecţie. Tastatura ar putea fi pe orice suprafaţă, prin proiecţie din acelaşi IC, mouse-ul la fel. Practic ceea ce folosim acum pe un ecran tactil al unui gadget, va fi în viitor proiectat pe orice suprafaţă dorim.
În viitor, providerii de internet vor furniza pachete de funcţii ale IC-ului amintit: spaţiu de stocare mai mare pentru muzică şi film împreună cu playerele de rigoare, programe office (gen word, excel, power-point, etc), antiviruşi, comunicaţii, roaming pentru deplasări în afara ţării, mailuri (astea deja există, dar contează şi protecţia oferită) capacitate mai mare pentru grafică, etc. Toate vor fi sub formă de pachet sau sub formă de opţionale, ce se vor negocia direct. Nimic nu va mai depinde de o unitate fizică mare, ci doar de acel IC care va putea fi folosit doar de titularul său, pe baza amprentei sau a codului ADN (posibil de identificat doar din particule mici de transpiraţia de pe mână – de exemplu).
Un singur dezavantaj văd momentan la dezvoltarea acestui IC: vulnerabilitatea în faţa unui atac informatic ce ar avea ca scop furtul de identitate.
Nu sunt un vizionar, dar toate aceste tehnologii sunt deja. Iar ca să pun cireaşa pe tort, alimentarea IC se va face, cum altfel, tot prin NFC (deja există în fază de testare alimentarea wirless).
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.