Îmi spuneam într-un articol anterior părerea despre cum va arăta computerul viitorului. După cum ştim, puterea de calcul este dată de procesoare. Astfel, pe măsură ca aceste procesoare devin tot mai puternice, creşte puterea de calcul a maşinii (să nu uităm că de curând a intrat in Cartea Recordurilor cel mai puternic procesor, cu o frecventa de 8,4 GHz). Mulţi prevăd un viitor al omului dotat cu procesor, dat fiind faptul că numărul de operaţiuni pe care le poate face acesta din urmă este net superior celor făcute de către creierul uman dotat cu neuroni. Până la un punct previziunea pare corectă, dar personal mă îndoiesc, mai ales pentru că procesorul are un mod de lucru pe care l-aş numi „rece”, adică lipsit de voinţă proprie şi de conştiinţă, ceea ce îl va pune pentru multă vreme în urma neuronului uman.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!În prezent putem vedea câteva exemple de organe umane artificiale, echipate cu procesoare, dar care nu reuşesc să controleze mai mult decât funcţiile organului deservit, fără a face şi legătura cu alte funcţii ale organismului şi fără prea mari posibilităţi de a se adapta. În cazul neuronilor însă, adaptabilitatea la situaţii noi este mai mare, ajungându-se ca organul artificial să fie acceptat de către organism şi „integrat” ca funcţie.
O altă mare diferenţă, insurmontabilă pentru moment, este aceea a alimentării cu energie. Dacă neuronii îşi iau energia din alimentele consumate, procesorul are nevoie de energie electrică ce poate fi furnizată prin intermediul acumulatorilor. Problema este că un procesor mai puternic, ce ar avea (teoretic) controlul întregului organism uman, ar necesita o asemenea cantitate de energie, încât persoana beneficiară şi-ar pierde drastic autonomia fie datorită masei acumulatorilor necesari, fie datorită firelor care ar trebui să-l alimenteze permanent.
Vor înlocui vreodată procesoarele creierul uman? Posibil, totuşi într-un viitor mai puţin apropiat. Eu cred că vor completa neuronii (de exemplu în ce priveşte imaginile, vor putea compensa lipsa de vedere pe timp de noapte sau în condiţii meteo vitrege, prin procesarea automată a imaginii). Acum depindem de procesoare doar în alte activităţi ce presupun calcule de mare precizie şi viteză, dar care nu au legătură cu organismul uman, ci cu alte activităţi (de exemplu sisteme de pază şi supraveghere a proceselor desfăşurate în centrale electrice) exacte. Arta va rămâne de asemeni un teritoriu mai greu de cucerit pentru maşini, dat fiind subiectivismul în ce priveşte aprecierea lucrărilor artistice.
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.