Se dă o zi cu semnificaţie internaţională, ce musai trebuie sărbătorită în linişte şi departe de muncă (în mod ironic este vorba chiar despre „Ziua Muncii”), dar care e despărţită de sfârşitul de săptămână de o zi perfect lucrătoare. Pentru o mai (sau 1 Mai) bună subminare a economiei, se dă liber şi ziua aceea despărţitoare-lucrătoare, dar numai pentru bugetari. Rezultatul? O bună parte a privaţilor vor fi nevoiţi să dea sau să îşi ia şi ei liber. Motivele? Păi… cam în fiecare familie poate fi cam aşa:
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!– un copil la creşă/grădiniţă ce nu poate rămâne singur acasă;
– un copil de şcoală primară;
– un membru de familie bugetar.
Unde mai pui că dacă nu lucrează bugetarii, nu mai funcţionează economia statului la cozi pe la diverse autorităţi…
Simplu, nu?