Mă tot întrebam care ar fi motivul îngrijorării întregii clase politice române pentru starea lui Adrian Năstase (poate nu ştiaţi, dar şi Băsescu a sunat la serviciul de ambulanţă pentru a se interesa de starea de sănătate a condamnatului). Ei bine, glonţul a trecut pe la urechile tuturor, iar şuieratul le-a cam luat piuitul: nu sunt intangibili. În afară de asta toţi au câte o tinichea, poate mai mare decât „Trofeul Calităţii” care l-a înfundat pe Năstase: o flotă, o numărătoare din doi în trei, o devalizare a unei întreprinderi de stat, o deturnare de fonduri, o favorizare de infractor… enumerarea ar putea continua la nesfârşit şi ar putea atinge absolut toate faptele incriminate de Codul Penal şi de legile speciale.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Dar să revenim la „cartuşul” Trofeului Calităţii. Prima grijă a lui Ponta devenit prim-ministru a fost să treacă Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) în subordinea sa şi să schimbe directorul. Prima grijă a noului director a fost să retragă ISC ca parte civilă din dosarul „Trofeul Calităţii” afirmând că în fapt nu există prejudiciu (că doar lăsa de la el, din banii lăsaţi de tat’su moştenire). Pe lângă faptul că ar fi uşurat apărarea inculpatului Năstase, prejudiciul respectiv mai are un rol (şi sper că îl va avea în continuare): face legătura dintre inculpat şi PSD, partidul al cărui prezidenţiabil era la momentul săvârşirii infracţiunii (doar nu v-aţi fi aşteptat ca Năstase să plătească din buzunar campania eletorală?). În momentul imediat următor ancheta trebuia extinsă asupra celor ce au cheltuit banii ştiind felul în care au fost ei obţinuţi (cum s-au obţinut şi de către cine e deja demonstrat), deci asupra PSD, partid ce tocmai a preluat puterea alături de PNL şi PC cu sloganul „cel mai cinstit guvern”. Mişto, nu-i aşa? Ca piesa să fie completă, ar mai lipsi graţierea din partea lui Băsescu, pentru că se gândeşte şi omu’ la un serviciu similar când va fi cazul cu dosarul „Flota”, că doar o mână o spală pe cealaltă…
Derulând în minte filmul evenimentelor aveam mereu impresia că ceva lipseşte din peisaj, vorba americanilor „something is missing in this picture”. Nu reuşeam să îmi imaginez scena sinuciderii. Fisa mi-a picat pe urmă: niciuna dintre televiziunile prezente la faţa locului nu a surprins împuşcătura. Nimeni nu a auzit nimic şi nu a înregistrat nimic? Ar fi fost un sunet care s-ar fi redat obsesiv în „heavy-rotation” pe toate posturile! Cu sunetul ăsta lipsă şi cu fisa încă la locul ei, citesc pe blogul lui Mihai Giurgea de ce crede el că nu s-a pus nici un moment problema unei sinucideri şi ce să vezi … BINGO! Unul din motive este exact piesa lipsă la puzle-ul meu! Chiar primul. Apoi alt blog, cel al lui George Damian, unde se demontează bucată cu bucată dramoleta sinuciderii. Dintr-o dată totul capătă sens!
Era să uit. LA MULŢI ANI Adrian Năstase! Multă sănătate să poţi să te bucuri de toţi acei ani! La Jilava, Rahova sau unde te vor mâna paşii destinului.