Gata cu „pax olimpica”

După cum aţi observat, mi-am luat o vacanţă olimpică din blogosferă. Am vrut să las armele să tacă pe perioada desfăşurării Olimpiadei din acest an. Din nefericire au tăcut doar armele mele, pentru că în rest România s-a rupt în două: pro-Băsescu şi anti-Băsescu. Mă aşteptam la o luptă cu cuţitele pe masă, dar mi-a depăşit cu mult aşteptările şi nu în bine. Adică pe lângă pumnalele afişate, au avut loc extrem de multe schimburi dure de lovituri, fără menajamente, cu boxul peste figură şi la părţile moi. Am asistat la un carnagiu care nu s-a încheiat pe deplin şi care a lăsat urme adânci. Am văzut prietenii spulberate de idealurile politice mai ceva ca la începutul anilor 90′, oameni în toată firea care se cunosc de decenii, din copilărie, au ajuns să nu îşi mai vorbească sau să se înjure printre dinţi când se văd de pe cealaltă parte a străzii, fraţi ce nu mai au nimic în comun în afară de filiaţie, părinţi şi copii ce au ajuns să se duşmănească… E o rană urâtă şi  mare în societatea românescă, ce se va vindeca greu şi cu cicatrici urâte. E semnul că încă nu suntem maturi pe de-antregul din punct de vedere politic…

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

Trecând la motivul acestei vacanţe, Olimpiada, pot spune doar atât: DEZASTRU! Începând cu ce vreţi voi – transmisie, comentatori, rezultate, etc. Rar mi-a fost dat să văd o transmisie mai dezlânată şi un comentariu mai cretin. Cât despre trecerile de la o probă la alta în mijlocul desfăşurării ei cred că a fost „miezul” şi a făcut „deliciul” tuturor telespectatorilor români. Numai pentru aceste „pertformanţe” ale televiziunii române publice şi tot merită făcută o restructurare integrală a instituţiei. Şi aş începe cu departamentul Sport, de la tehnic până la crainici. Cât despre rezultatele sportului românesc… pot spune că au fost bune comparativ cu condiţiile de antrenament şi cu finanţările din România, doar că au arătat că la următoarea Olimpiadă abia de vom reuşi să mai calificăm câţiva sportivi. Gândiţi-vă că am avut locul 3 la gimnastică feminină pe echipe, cu 5 gimnaste din 8 selecţionabile, la un număr de aproximativ 300 de sportive legitimate, iar China a fost locul 4 tot cu 5 gimnaste selecţionate dintr-un număr de aproximativ 1.000.000 (un milion!!!) de sportive legitimate. Acum ca să vă faceţi o idee, calculaţi câte echipe de fotbal avem în România, câte şcoli de fotbal fiinţează pe plaiurile mioritice, cîţi spectatori/meci sau /etapă sunt şi cam care sunt rezultatele notabile pe care le-am avut în fotbal. Sau să stăm puţin să ne gândim că naţionala României de handbal masculin are în palmares 3 titluri de campioană mondială, iar acum nu s-a mai calificat la Olimpiadă, în condiţiile în care şi acest sport are cât de cât parte de investiţii private. Despre continuitate nici nu se poate pune problema atâta timp cât ne prăbuşim an de an şi la acest capitol. Asta înseamnă că viitorul este înnegurat rău de tot de tonuri căcănii.

De la clasa politică nu mai am nici o aşteptare, dar de la sportivi mai am. Din păcate cred că nu va mai fi posibil pentru cei din urmă să obţină ceva. Probabil vor fi şi excepţii, dar acelea vor fi sporadice şi datorate doar talentului nativ şi muncii asidue a câtorva sportivi, din ce în ce mai rari. Gimnastica feminină va ieşi probabil din peisaj, iar la Rio va fi prima Olimpiadă la care România nu va fi pe podium din 1972 încoace. Trist.

 

Ca să ne destindem după atâta încrâncenare şi să uităm de necazuri vă invit cu toată căldura la Oradea în octombrie la festivalul Toamna Orădeană 2012. Să ne vedem cu bine!