Viaţa ca un joc…

Cică norocul e cum ţi-l faci. Drept pentru care ai posibilitatea să-ţi alegi numerele la loto. Sau 1 x 2 la pronosport. Poţi să mergi chiar mai departe şi să ghiceşti scorul, minutul sau marcatorii jocului. E drept că sumele câştigate cresc proporţional cu riscul asumat, dar rezultatul final depinde în întregime de hazard. Şi atunci mă întreb cum anume îţi poţi face norocul, pentru că nu faci nimic altceva decât să cumperi un pariu şi cam atât. E drept că principala condiţie pentru orice este participarea: nu rişti, nu câştigi. Ca în viaţă.

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

Mai onest mi se pare un joc de poker. Începi cu cărţile pe masă, banii la vedere, şi câteva cărţi în mână. Cărţile alea din mână sunt ceva palpabil, iar pe baza lor poţi construi cât-de-cât mental ceva pe parcursul jocului, pe principiul „ce-i în mână nu-i minciună”. Dacă la un anumit moment crezi că nu mai ai şanse de câştig, renunţi la mână. La loterie mai întâi dai banii iar apoi aştepţi să vezi dacă ai câştigat sau pierdut. Tot. La pronosport, aidoma, pui jos banu’ şi aştepţi rezultatele. Care vor fi cum vrea ăl de sus sau cum vrea unul de mai jos, chiar de la firul ierbii… Şi totuşi preferăm loto sau pronosport, pentru că odată pariul făcut nu mai trebuie să ţii minte o grămadă de reguli, tot ce ai de făcut este să aştepţi, iar dacă ai câştigat să mulţumeşti celui de sus (sau celui de jos, din iarbă, după cum spuneam). Dacă ai pierdut, nu-i nimic, joci şi data viitoare, poate că ăla din iarbă nu mai vinde meciul…

Acuma spuneţi şi voi, cum dracu’ să pierzi la poker prin neprezentare când ai chintă roială? Erai singur la masă? Nu, au mai fost câţiva… Vă daţi seama cum se simte USL-ul după invalidare?

Comments are closed.