Desenele animate erau, în vremea copilăriei mele, mai mult decât un premiu. Ţin minte cum aşteptam cu înfrigurare sfârşitul de săptămână, când imediat după ore începea emisiunea „La sfârşit de săptămână”. Efectiv fugeam până acasă, alături de alţi copii de vârste apropiate, pentru a prinde „Gala Desenului Animat”, o emisiune de aproximativ 5 minute. Dacă se întâmpla să fiu mai aproape de casa unui prieten sau coleg, iar şansele să ajung acasă să văd emisiunea erau mici, mergeam să ne uităm împreună la el. Cinci minute, atât dura fericirea noastră de a vedea desene animate ce încântă şi azi copiii: Tom şi Jerry, Mickey Mouse, Popeye marinarul şi câte şi mai câte. Genericul acela îmi trezeşte şi acum vii amintiri. Iată-l:
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Şi acum când aud sunetul acela al ghearelor ieşind pregătite să prindă şoricelul resemnat, mă amuz şi redevin copilul de acum 25 de ani. De altfel, de câte ori aud un sunet asemănător, ca un arc metalic de mari dimensiuni, mă pomenesc visând la acele momente din copilărie.
Astăzi, copiii primesc desenele animate pe câteva posturi TV dedicate, iar atunci când nu ajung acestea, le cumpărăm noi, părinţii, CD-uri şi DVD-uri cu filme de animaţie. Nu mai este „ceva” să vezi desenele de sâmbătă-amiază, pentru că poţi vedea zilnic ce desene doreşti, oricând doreşti. Nici nu ştiu ca prichindeii de azi să se bucure de vreun personaj animat mai mult de un sezon.
Dar dacă pe vremea noastră totul depindea de apropierea de televizor, acum acesta nu mai este necesar: au apărut atât de multe dispozitive care redau imaginea şi/sau sunetul, încât poţi spune de multe ori că ai „cinematograf în sufragerie”. Însă acum povestea merge şi mai departe, de când Asus a lansat noua generaţie de laptopuri N55 şi N75: poţi avea cinematograful alături de tine oriunde te-ai afla! Şi asta mai ales datorită tehnologiei Sonic Master (realizată în asociere cu Bang & Olufsen ICE Power).
Trebuie să recunosc că de multe ori stau să văd desene animate alături de fiică-mea şi mă bucur de bucuria ei. Dar de şi mai multe ori savurez alături de ea păţaniile lui Tom, Jerry, Mickey şi ale altor poznaşi. Iar datorită invenţiei numite „laptop” putem să ne distrăm de minune cu personajele amintite oriunde ne-am afla. Şi ce mult contează sunetul! Să vă dau un exemplu: în salina de la Praid sunt câteva televizoare, puse fiecare pe alt post tv, unul fiind pe un post de desene animate, dar copiii nu stau prea conectaţi la ce se derulează pe ecran, din cauza lipsei sunetului. Ei bine, anul acesta am dus laptopul în salină, ca să se uite şi bulinuţa la câteva desene după ce oboseşte îndeajuns: în câteva minute se umplea băncuţa de copii care doreau să se uite şi ei! Explicaţia? Avea sunet! Încerc să-mi imaginez ce ar fi fost dacă aveam un Asus N55 sau N75. Pariez că puteam să vând bilete la filme de animaţie! Sau puteam să fac discotecă… 😀
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2011.