Din ciclul „iata ce pot face de trei luni incoace”, as vrea sa va prezint niste poze cu lucrasii de pe strada noastra. E vorba de Simion Barnutiu, o strada in mijlocul buricului targului Varadiei. Cand m-am angajat aici aveam senzatia ca abia au inceput lucrarile de reabilitare. Asta se intampla prin februarie 2007. Dupa sapaturi indelungate si repetate, se pare ca in cele din urma reparatiile au ajuns spre final. Lupta cu transeele inca se mai da, atat ca acum e o transee intreaga strada. De parcat nici nu se pune problema sa mai parchezi langa birou si asta de 2 luni, de cand iubitii muncitori ai urbei au luat cu asalt la pickhammer orice trotuar sau margine de drum care nu a vrut sa se predea de bunavoie in anii de dinainte. Problema este ca de sapat au sapat baietii, au mai pus si niste borduri (cu o minutiozitate care intrece orice rabdare de chinez batran), iar in acest moment, bineinteles odata cu sosirea primilor fulgi de zapada, s-au reapucat de turnat betonul si, de ce nu, de turnat asfaltul. Probabil ca tehnologia moderna face ca ploaia sa fie un liant ideal pentru stratul de asfalt, iar zapada si inghetul sa ajute si mai bine asfaltul sa faca priza.
Daca i-ati fi vazut acum cateva saptamani, cand inca era nefavorabila lucrarilor, adica era soare si foarte cald, ziceati ca-s pitigoi insirati si mancand seminte. Acum s-au transformat intr-un musuroi de furnici, care mai de care mai ocupat sa faca ceva sau cel putin sa se faca.
Expresia din titlu a fost facuta celebra la vremea ei (acu’ 2 ani) de un mare clasic in viata si anume de Mircea Dinescu si face referire la si mai celebrul „Hai, SICTIR”.
Fotografie obtinuta prin bunavointa si IPhone-ul Claudiei, cu lucratura lui Bogdan:
Explicatii: ala unu’ de cara borduri e singurul care lucreaza, in dreapta grupul sta, iar ceilalti nu-s nicicum de gasit intre 10:00 si 15:00. Masinile pe care le vedeti in poza sunt singurele care mai stateau la acea data parcate pe strada asta, restul fiind pe alte strazi sau, vorba lui Bogdan, „aproape de casa”.