Seara de ieri, parea sa incepa ca orice seara linistita in familie, cu atat mai linistita cu cat obosit fiind dupa expozitia din week-end, m-am intins in pat cu speranta ca voi dormi. Cum altfel sa poti dormi decat la televizor? Si cum altfel decat la Discovery? Butonand asadar in cautarea unui program interesant pe Discovery, aud pe strada niste urlete de te treceau transpiratiile. Cum vecinii mei mai au obiceiuri d’astea, am iesit la geam sa le spun, la acelasi nivel sonor, ca la ora 21:00 nu prea e decent sa trezesti cartierul. Prima imagine era cam stearsa din pricina unui nor dens de fum, asa ca am iesit pe balcon, de unde dezastrul se vedea in toata splendoarea lui: locul din care iesea fum nu era altul decat acoperisul unui vecin, iar in secunda urmatoare am vazut o limba de flacari plina de scantei ce s-a ridicat cam 10 metri deasupra casei. Lumea care stiga era mai multa, iar cei de la balcoanele din jur ii ghidau pe cei de la poarta casei in flacari pe cei de jos. Adica gazda nu era afara, dar salvatorii de ocazie (dupa ce au escaladat poarta) nu-l vedeau nici in curte, de unde s-a dedus automat ca omul e in casa. Spre norocul lui, dormea in camerele din fata casei, iar ceea ce ardea nu era decat o anexa ce cuprindea printre altele o bucatarie si o baie. Am ramas mut, dar primul urlet care s-a auzit a fost „sunati pompierii”, m-a trezit, si aproape mecanic am sunat la numarul de urgenta, desi nu mi se adresase nimeni mie. La 112, o tanti amabila ma intreaba care e urgenta, iar de aici incolo parca m-am trezit: i-am comunicat ca pe strada cutare a luat foc o casa si solicit interventia pompierilor. Mi-a spus ca se stie si au fost alertati si sa stau sa astept sosirea echipei de interventie. Dar cum nu am obiceiul de a sta si privi, m-am aruncat rapid in pantofi si dus am fost sa vad cu ce pot ajuta pana vin ajutoarele de specialitate. Pe cand am ajuns in fata casei, gazda era scoasa pe propriile picioare, iar acum impreuna cu alti cativa vecini incerca, cu galeti sau cu ligheane, sa stinga focul, dar… parca turnau benzina! Urmatorul lucru a fost sa caute un furtun prin curte ca sa incerce sa ude mai consistent. Degeaba, pe strada Fagurelui, in cartierul Iosia, in anul de gratie 2010, nu este presiune la apa nici sa cureti mizeria de pe trotuar, dar sa mai ajunga apa pana pe casa. Focul intre timp crestea si incepea sa vajaie din ce in ce mai tare si ameninta sa se extinda la casa lipita de cea care luase foc. Deja si vecinii de acolo erau in pragul isteriei, vazand viteza si marimea flacarilor, fiul gazdelor, in disperare de cauza luand un stingator si, cocotat pe gard, incerca sa stinga macar flacara ce inainta spre casa sa. Degeaba, un stingator nu facea la incendiul ala nici cat un cub de gheata intr-o garafa de vin cald, dar baiatul a incercat. Intre timp, dupa ce le-am sugerat celor de pe acolo sa scoata butelia din casa in flacari, am fugit la celalalt vecin in curte, de unde se auzeau alte urlete de groaza. In momentul urmator cautam si acolo un furtun, pe care nu stiu cum l-am descalcit, dar cred ca am descoperit secretul nodului gordian cu aceasta ocazie. Inutil sa spun ca nici aici apa nu avea presiune, ca doar e pe aceeasi strada uitata de lume si de primarie. Aveam impresia ca a trecut o ora de cand am sunat la pompieri pana cand am auzit sirenele. Am avut sentimentul ca iau o gura de aer curat in marea aia de fum din curte, numai la auzul sirenelor. Am iesit sa-i intampin, dar am dat nas in nas cu jandarmii! Ce naiba mai cauta si astia? Erau destul de flexati indivizii, ca si cum ar fi o cearta minora in piata. Oricum, am asteptat autospecialele, care pareau ca se misca precum niste balene pe uscat. Le-am facut semn ca trebuie doua furtune, cate unul pentru fiecare dintre cele doua curti, dar nu cred ca au inteles din prima, pentru ca s-au repezit la incendiul initial impreuna cu o echipa de la ambulanta SMURD. Abia cei de la masina a doua au inteles ca e ceva si la casa lipita, dar au luat decizia de a intinde furtunul abia dupa ce le-am spus ca au front de atac spre spatele casei in flacari. Am strigat la gazda sa opreasca urgent curentul de la panoul general (asta la sugestia pompierului, care sosise deja cu furtunul in spatele casei, pana sa apuc sa ii mai spun ceva).
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Operatiunea s-a desfasurat fara cusur, doar cu un incident minor: furtunul de la una dintre autospeciale s-a spart chiar langa racordul de la pompa. Bietul pompier s-a udat pana in chiloti pe frigul ala, dar s-a miscat extrem de rapid, incat nu multa lume a sesizat incidentul. Dupa aproximativ o jumatate de ora (acum timpul parca se scurgea mai normal si pentru mine).
Dupa ce si-au intrat in rol pomierii militari, m-am dus pe margine sa ii las sa-si vada de treaba, dar abia acolo am tras o portie de nervi. In general nu-mi plac comentariile celor de pe margine, care stau la o tigara si isi dau cu parerea. Tot asa si acolo, in multimea de gura-casca erau care mai de care mai destepti si presupuneau de la ce o fi pornit incendiul, cine e vinovat si alte d’astea. Ce mi-a pus capac si am rabufnit, a fost cand un alt destept d’asta, vazand ca e stins incendiul si echipa de interventie isi strange sculele in liniste si cu calm, decreteaza istet: „astia au viata faina! stau toata ziua si iau niste baaaani!!!” Nu m-am putut abtine si i-am zis ca daca vrea sa ia si el banii aia sa se faca pompier (desi, sincer, nu cred ca trecea de testul psihologic), dupa care am inceput sa ma contrez cu el legat de activitatea asta de stingere a incendiilor si cam ce parere are el despre asta. Cum eram furios, l-am cam repezit, iar desteptul lumii a inceput sa bata in retragere. Macar atunci a inceput sa se destepte putin, dar nu si sa taca.
Si uite asa s-a dus naibii seara tihnita. In schimb am aflat ca am vecini simpatici. La „evaluarea pagubelor”, fiul gazdei a observat ca era in tricou si papuci de casa, ca mirosim cu totii a fum de parca am fi sunci afumate. Concluzia generala a ramas „bine ca nu a patit nimeni nimic”.
Tin pe calea asta sa le multumesc pompierilor de la brigada „Crisana”, atat in numele meu cat si al tuturor vecinilor. Baieti, stiu ca va e greu, stiu ca nu sunteti dotati chiar cu cele mai pertformante echipamente, uneori chiar trebuie sa interveniti cu utilaje ce trebuiau casate acum 20 de ani, dar v-ati descurcat admirabil. Sincere multumiri!
De asemeni tin sa amintesc primariei, ca in zona exista un singur hidrant stradal, pe calea Aradului, vis-a-vis de statia Rompetrol. E destul de important, mai ales ca s-a pus la un moment-dat problema ca s-ar putea termina apa din cisterne, iar hidrantul era cam la 150 de metri, dupa un bloc. Ideea ar fi sa se mai instaleze niste hidranti si pe strada Vladeasa, dar nu numai.
Fotografii nu am apucat sa fac, ca eram cam grabit sa ajung la fata locului, astfel ca nici telefonul nu l-am mai luat dupa ce am sunat la 112.