Când credeam că apele s-au mai liniştit după povestea de data trecută, o păţesc din nou. Sau mai bine zis nu m-am învăţat minte de atunci. Iată aşadar faptele.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Vineri, aflând că vine pe la noi potopul, îmi trece prin minte să tai toată iarba prin curte (idei puţine şi fixe) ca să nu mă trezesc „la retragerea apelor” cu bălării din care nu mai vezi călăreţul de pe cal. Zis şi făcut. Iau trimmerul şi-i dau bătaie. Se repetă în scurt timp scena de la Giriş: Andreea, ţinându-se de urechi urlă la mine să nu fac „aşa”, adică gălăgie. Remarcaţi că nu a zis nimic de iarbă sau flori? Dar planul era făcut şi răzbunarea avea să vină. M-a surprins cu o mişcare tactică interesantă: a făcut prozeliţi în timp atât de scurt, încât nu am apucat să mă dezmeticesc. Mai exact este vorba de convertirea fiarei supranumite Blacky la mişcarea ecologistă. Dacă aţi văzut prin filme cum şarjează cavaleria, încercaţi să vă imaginaţi că Blacky şarja la trimmer, după care se replia, ca apoi să lanseze o nouă şarjă…. şi tot aşa! Şi totul a început la semnalul Andreei. Vă daţi seama că a „montat” câinele împotriva mea? În timp atât de scurt! Înseamnă că asta a plănuit-o când am tăiat florile la Giriş.
MORALA: vai de părinţii care n-ascultă de copii!