Daca pana acum nu ati fost la Praid, va rog sa incercati sa mergeti. Minim o saptamana. Cuvintele nu sunt destule sa descrie senzatia si impresiile. Dupa ce treci de forfota din jurul intrarii in salina, e chiar relaxant sa vizitezi zona. Daca nimeresti o cabana undeva mai sus de Casa Piratilor (ei bine, da, exista si acolo un restaurant cu acest nume, inrudit cu cele din Oradea si Cluj), linistea te invaluie, iar dupa 2-3 zile devii de-a dreptul pasnic si linistit, chiar si dupa standardele satesti. E o adevarata incantare.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Mai putin relaxanta e forfota care incepe din jurul intrarii in salina (cam de pe la 100 de metri in orice directie) si continua in autobusul ce te duce pana la punctul de intrare, iar mai apoi continua in salina, unde dupa ora 11 e un furnicar de nedescris. Probabil principalul vinovat era caldura de afara. Odata intrat in salina, esti in alta lume.
Locurile de joaca si de odihna in interior se gasesc pretutindeni, iar pe alocuri sunt televizoare la care ruleaza desene animate sau Discovery Channel. De jur-imprejur, in salina, sunt mese si banci de lemn (de altfel lemnul este elementul central al intregii localitati), incat la un moment-dat tot iti vei gasi un locsor in care sa iti odihnesti fizicul. Exista si o capela intr-una din galeriile salinei, foarte simpla dar si foarte vizitata. De interes este si muzeul salinei, aflat chiar langa platoul pe care se desfasoara programul de sport (daca pot sa spun asa) pentru cei sositi la tratament. mai e si un atelier de creatie (in general pictura) pentru copiii aflati la tratament. Mesele de ping-pong exista, dar e extrem de greu sa ajungi sa le folosesti, datorita partidelor-maraton pe care le au cei care le-au ocupat deja, plus ca trebuie sa vii cu palete, minge si fileu de acasa.
Va continua….