Daca aveati impresia ca de la articolul anterior (pe aceasta tema) si pana acum s-a imbunatatit ceva, va inselati amarnic. Dimpotriva: s-a stricat vremea si din ce in ce mai multi oradeni pornesc cu masinile in treburile lor. Nu pot sa spun decat ca haosul e total, oarecum asemanator cu cel din Bucuresti, cu fortari de intrari in intersectii, fortari de semafoare, intersectii paralizate etc, etc, etc. Semafoarele (acolo unde functioneaza) au un rol pur orientativ, pentru ca daca stai la rosu esti claxonat copios. Dar de lucrat, se lucreaza. Mai haotic decat traficul. Cand treci pe langa un santier d’asta cu viteza melcului sau mai rau, stai cate 10 minute pe loc, vezi ca toti gigeii care „lucreaza” acolo au altceva de facut, iar faptul ca sunt prezenti pe un santier le dauneaza grav intereselor. Unii se misca precum ochiu’ mortului, ba dupa cate o scula (care se afla, culmea, in celalalt capat de santier), iar dupa ce o aduc mai iau si o pauza de tigara, dupa care constata ca nu e scula potrivita, asa ca hai inapoi dupa scula cea buna. Daca nu o gasesc rapid, incepe o adevarata ancheta printre ceilalti muncitori: „nu e la tine cumva scula X?”. Daca raspunsul e negativ, se ia la intrebari urmatorul coleg, si tot asa pana se gaseste obiectul cu pricina. Uneori cred ca se poate ajunge la cate o zi de munca pierduta astfel. Si uite asa, vorba lui Toma Caragiu „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Pe ce punem pariu ca lucrarile ce se vor face de acum incolo vor trebui refacute in cel mult doi ani?