A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit…. desi nu e o poveste in adevaratul sens al cuvantului, e totusi demn de povestit. Am dat acum mai bine de un an de un blog tinut de Lulu Cremeneanu. La vremea respectiva nu mi-a atras atentia decat prin faptul ca rememora cate ceva din vremurile cand in Oradea emitea un post de radio numit SONVEST. Zilele trecute am cautat din nou blogul defunctului radio oradean. L-am regasit cu articole noi, cu imagini, cu povestiri. De data aceasta erau mult mai multe articole si interviuri cu fosti realizatori. Pe multi dintre ei ii regasim si azi in peisajul jurnalistic, dar unii nu mai aduc aminte de euforia acelor ani. Si au fost cativa ani. Au fost ani in care eu mi-am trait adolescenta si prima tinerete, primele iubiri si primele despartiri, ani in care am trait vise si deziluzii. Poate singurul care nu m-a tradat in toti acei ani a fost SONVEST, prietenul de pe deal al oradenilor. Doamne, ce ani frumosi!
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Astazi singura legatura cu acei ani a ramas Lulu si al sau blog de amintiri sonvestiste. I-am spus cat de mult am fost impresionat de scrierile lui. Nu i-am vazut fata cand mi-a raspuns (se intampla tot mai des in secolul asta internetizat), dar am simtit si la el o unda de regret, mai ales cand mi-a zis ca incet-incet va abandona acest proiect. „Pacat…” i-am zis, iar gandurile mi s-au intors la acei ani … Doamne, ce ani frumosi!
Aici radio SONVEST Oradea! 71,81 megaherzi! (link)
Din pacate povestea nu s-a mai incheiat cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”…
