A murit Adrian Paunescu. Asta apare pe toate canalele media. Toate blogurile, twitterul si facebook-ul au luat foc si doar asta vezi la tot pasul. Da, a murit un om, dar cel mai rau e ca a murit UN POET. Unii il numeau versificator pentru abilitatea lui de a-si crea discursul direct in versuri. Cu alte cuvinte compunea cum vorbea. Unii l-au urat pentru omagiile aduse dictatorului Ceausescu. Altii l-au iubit pentru poeziile revolutionare. Intotdeauna echilibrul dintre cele doua tabere a stat intr-un fir de par, dand cateodata castig de cauza detractorilor sau, dupa caz, adulatorilor. A facut lucruri bune in viata? In mod cert DA! Asta o spun atat cei ce l-au iubit cat si cei ce l-au urat. Cenaclul Flacara a fost la timpul lui un incubator de talente a muzicii folk romanesti, dar si o reduta aparata cu multe sacrificii. Multi dintre artistii lansati de POET l-au scuipat, injurat si pupat pe rand. A fost detestabil de multe ori si detestat pana dincolo de limite. Dar a fost si iubit enorm.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Tin minte din perioada copilariei, cand locuiam prin Bucuresti. Parintii mei erau tineri si neavand cu cine sa ma lase acasa, ma luau la concertele Cenaclului. Era o atmosfera cam ca cea pe care o vedem azi la concertele marilor trupe care vin in Romania. Era o oaza de libertate in desertul comunismului romanesc. Da, se spuneau si poezii patriotarde, se spuneau si ode, dar de fiecare data era o liniste mormantala in sala. Dupa care incepea concertul. Si se intindea mult dupa miezul noptii. Cine spunea dupa revolutia din ’89 ca Paunescu avea o putere enorma asupra tineretului, are enorma dreptate. A doua zi se intalneau prin birouri colegii care fusesera la spectacol sa povesteasca celor CE NU PUTUSERA INTRA. In soapta. Pe ascuns. Tot ce cu o zi inainte spuneau, strigau chiar, acum povesteau soptit de frica turnatorilor (cam prin fiecare firma se stia cine e). Daca atunci Adrian Paunescu ar fi vrut sa scoata lumea in strada, nu ar fi avut nici o dificultate. Poate pentru ca nu a facut-o a fost urat si injurat. Dar hei! era si el un om! Personal m-am bucurat la fiecare dintre spectacolele Cenaclului Flacara la care am fost. Ce atmosfera! Stiu ca difuzarile radio erau cenzurate, fiind de fapt doar inregistrari din spectacol. Stiu asta pentru ca dupa revenirea la Oradea (in 1984), urmaream la radio Romania Tineret, dar nu simteam aceeasi emotie.
Dormi in pace Maestre! Timpul le lamureste pe toate. Pacat ca te-ai grabit.