După deschiderea cu surle şi trâmbiţe a Fabricii de Bere de la Lotus, mi-am făcut şi eu timp sâmbătă de o vizită „de lucru” în localul cu pricina. Ştiind că e fratele mai tânăr al Lactobarului Retro Bistro, nu mi-am făcut mari probleme legate de decor. Aşa a şi fost, designul fiind acelaşi: cât mai multe obiecte vechi înghesuite în spaţiu puţin, inclusiv pe pereţi şi tavan. Faţă de Lactobarul de pe centru, la Fabrica De Bere am mai găsit şi preparate din carne, absolut delicioase (încercaţi numai o porţie de ciolan beerbecue). După cum îi spune numele, berea e la ea acasă, atât în decoraţiuni cât şi în meniu. Nefiltrata e la loc de cinste.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Problema e că nu cred că se aşteptau la invazia de clienţi ce a urmat deschiderii. Astfel că duminică, în dorinţa de a reedita experienţa de sâmbătă, am reuşit doar să mă aleg cu o bere şi cu un gust amar: bucătăria nu funcţiona din cauza unei defecţiuni la circuitul electric, ce risca să dea un shutdown întregului food-court din Lotus. N-am înţeles de ce am mai primit meniul dacă oricum nu puteam comanda nimic de la bucătărie… Aşa că ne-am trezit în puterea nopţii că riscăm să nu mai mâncăm nimic din cauză că se închideau toate restaurantele din oraş. Salvarea a venit de la mai vechiul restaurant Casa Piraţilor: bere rece şi bucătărie non-stop. Ştiam că au avut iniţial o bucătărie ultra-bună, dar mai ştiam şi că începusem să-l evit din cauză că scăzuse calitativ. Ei bine, duminică am avut o revelaţie: bucătăria a revenit la standardele de odinioară, poate chiar le-a depăşit! Am luat o Pizza Piratului absolut bestială! Şi relativ ieftină. Alte feluri de mâncare ce s-au consumat cu multă poftă la masa noastră au fost micii la metru, ciorbă de fasole, bob-gulas, mămăliguţă cu brânză şi smântână, papanaşi (d-ăia adevăraţi, nu gomboţi). Recomandări: micii la metru (sunt „doar” 8 mici, dar au cam 15 cm fiecare, plus o porţie triplă de cartofi pai) sunt de consumat în doi, poate chiar în trei; ciorba de fasole e imensă, iar dacă mai comanzi şi felul doi, garantat nu mai reuşeşti să-l termini; papanaşii sunt criminali (cu smântână şi sirop de coacăze negre).
O mică problemă am observat, dar nu m-a deranjat foarte tare (atunci): decorul este acelaşi de când s-a deschis localul, iar pereţii au adunat cam tot fumul de ţigară de atunci încoace, ceea ce îţi împute hainele la maxim. Aerisirea cam lasă de dorit (poţi deschide geamul la etaj dacă nu eşti friguros). Atmosfera însă creează fidel impresia de speluncă piraterească, datorită patinei de fum şi a timpului.
Cu ocazia asta am ajuns (din nou) la concluzia că multe localuri nu sunt ceea ce par a fi. O altă concluzie a fost că mai merg şi altă dată pe la „piraţi”! Merită încercat cam tot ce e pe meniu…