Dând să coboare şi ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selenar nişte urme ciudate. De opinci…parcă. Îngândurat, se depărtează niţel de modul
şi dă să se apropie de un crater. Din crater apare un tip neverosimil în context: cu pălăriuţă mică şi neagră şi cu chimir. Creatura întinde hotărât mâna către Armstrong:
– No servus, io mi-s Ion!
Astronautul, siderat, îl întreabă:
– Da’ tu de unde eşti?!?
– Apăi din Sibiu dară!
– Şi cu ce ai venit aici?! continuă americanul uluit.
– No, cu brânză dară!