Altă haltă în drumul intercity-ului redacţiei Mireasa prin Luvru, a fost prin sălile dedicate Mesopotamiei. Ce mă interesa pe mine, ca absolvent de ştiinţe juridice, era mult pomenitul prim cod scris al omenirii – Codul lui Hammurabi. Şi am zis bine haltă, deoarece am stat ceva mai putin de 2 minute în faţa bolovanului negru sculptat. Sala era aproape de tot goală, şi nu datorită cerberilor negrii în uniforme care ne spuneau amabil un „poftiţi dracului afară!”. Cred că o explicaţie mai simplă ar fi aversiunea oamenilor, fie orientali, fie occidentali, faţă de legile de orice fel.
Mă aşteptam ca întâlnirea cu monolitul legislativ să mă impresioneze şi să-mi ridice părul pe mâini. Ei bine, n-a fost aşa. Poate din cauza vitezei, poate din cauza celorlalţi care erau de negăsit, poate…. Oricum nu mai contează. Codul lui Hammurabi mi s-a părut poate singurul exponat nedorit de vizitatori. Temut. Să fi fost din cauza dimensiunii? A culorii? A scrierii cuneiforme? Mai degrabă din cauza semnificaţiei.
