Cine ne sunt prezidenţiabilii? Asta e prima întrebare a oricărui român, când îi spui că urmază alegeri sau când aude că a început campania. Asta în cazul în care nu trage un ” ‘tu-le muma lor de oţi”, caz în care îi poţi intui opţiunea politică.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Intenţia mea era să fac o analiză a programelor propuse de candidaţii la alegerile prezidenţiale din acest an. Dar am aşteptat şi căutat mult şi bine după o frântură de idee inteligibilă din corul de fluierături şi zgomot de fond. Nu am reuşit să găsesc sau să aud nimic. Opţiunea mea nu e cristalizată nici măcar cu 12 ore înainte de deschiderea secţiilor de vot.
Iată prezidenţiabilii:
Crin Antonescu – m-ai demăgit dom’ profesor, cu miştocăreli ieftine nu avansează ţara asta ci devine din ce în ce mai mult ea însăşi;
Traian Băsescu – nu trăim mai bine, dar îţi urăm tradiţionalul răspuns la urarea cu care ai câştigat data trecută: „ba pe-a mă-tii”. Dom’ căpitan de cursă lungă… montagne-rousse-ul în care ne-ai urcat nu e vapor. Poţi pleca mai departe pe mările tale. Asta în cazul în care nu primeşti paşaport pentru Jilava.
Mircea Geoană – „Tu eşti Mircea?” ei şi ce! Du-te undeva ca ambasador şi lasă PSD-ul pe mâna lu’ nea’ Ilici, ca să vadă şi Vanghelie cine e advăratul stăpân. În rest numai bine. Fii bărbat!
Sorin Oprescu – doctoreee! ai terminat Bucureştiul? Da’ autostrada suspendată? Când le termini să ne spui şi nouă. Şi după aia să aştepţi să-ţi aprobăm candidatura. Oricum sloganul tău aduce mai degrabă a stadion decât a drumuri şi poduri, dar … românii la astea se pricep cel mai bine: politică, fotbal şi femei. La femei nu ştiu dacă mai poţi…
Remus Cernea – meştere, mâine să vii cu tac’tu tuns, că dacă nu, nu te mai primesc la şcoală! Hai că am glumit. Te trimit guvernator în Deltă. Da’ preşedinte ba.
Corneliu Vadim Tudor – eternul prezidenţiabil. Nenea, nu se mai fac controale la depunerea candidaturii? Ştii matale, d’alea la cap. Mi se pare periculos pentru un sociolog să aibă derapaje una-într-una. Momentele de luciditate au rămas rarissime. Ar fi trebuit să ai un slogan de campanie asemănător cu a lu’ Oprescu: „Hai patria!”
Gigi Becali – şăfule! nici oile nu mai sunt cum au fost! Mioriţa a scris-o altu’. Steaua se duce dracu’. Iar parlamentul european nu oferă imunitate ca ăsta de la noi, că deh, doar legea noastră e mai hoaţă jmecheră. Poate o pui de-un barbut cu vaporeanu’ la mititica.
Kelemen Hunor – ăsta cred che face ciuda la Vadim se crape iredentişta dracului. Ori e nebun, ori e prost, ori… nu ştiu de ce mai candidează când nici ai lui nu-l votează. Noroc că ştie româneşte mai bine decât 90% din populaţia ţării. Sau poate tocmai ăsta e ghinionul lui.
Ovidiu Iane – alt ecologist, dar mai tuns şi mai frezat. Poate că e dintre dizidenţii ecologiştilor, care face risipă de apă şi săpun. Nu l-am văzut, nu l-am auzit. Îl trimit la plantat pomi alături de Tatulici, poate aşa îşi spală din păcate şi face şi o faptă bună.
Constantin Ninel Potircă – dovada vie a bancului de pe vremea lu’ Ceaşcă: „După anul 2000, ţiganii vor fi naţionalitate înlocuitoare şi nu conlocuitoare”. Am trăit s-o văd şi pe asta. Ar fi lipsit să candideze regele Mihai. Sau să se declare rege al tuturor românilor şi ţiganilor. Atunci chiar că puteam să mor liniştit că nu am pierdut niciuna din aberaţiile noului mileniu.
Gh. Eduard Manole – atât de tânăr şi deja Gheorge? Inginer. Bine spunea tovarăşu’ prea-împuşcat: „În mileniul trei, numărul inginerilor va depăşi numărul intelectualilor”! Avem dovada tovarăşe. Zero kilometri de autostradă de când te-au ciuruit. „Un fleac”, ar zice unii. Noi zicem că e catastrofă.
Constantin Rotaru – măcar ăsta e cinstit şi recunoaşte că e socialist. Tovarăşe, acum douăzeci de ani câţiva fraieri au murit crezînd că scăpăm de socialism. Bine faci că le aminteşti celor rămaşi în viaţă. Le aminteşti de cei care au murit, că de scăpat vedem la tot pasul că nu am scăpat. Eu zic să extinzi aria de recrutare la PDL şi PSD. Sigur vei găsi mulţi foşti tovarăşi de nădejde.
Scuze de tonul ironic, dar dezbaterile (sau ce-or fi fost alea) dintre candidaţi m-au molipsit definitiv şi iremediabil în ce îi priveşte. Nu ştiu încă cu cine să votez, dar mâine, în cabină, voi pune ştampila pe unul. Mă gândesc şi să îi votez pe toţi, că merită şi se merită unii pe alţii. Doar noi nu-i merităm. Proşti ce suntem!