Şomajul şi asistenţa socială

Da, ştiu, nu e unul şi acelaşi lucru, dar se pare că încă multă lume nu înţelege.

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

Asistenţa socială constă în acordarea unor ajutoare materiale unor persoane ce nu se pot întreţine din varii motive (de obicei pe caz de boală, incompatibilă cu munca). În ultimii 20 de ani, au beneficiat de asistenţă socială diverse categorii de persoane, pe considerentul că România este un stat social şi că în Constituţie este scris dreptul fiecărui cetăţean de a avea un nivel de trai decent (art.43, alin.1).  Aşa s-a ajuns la stabilirea venitului minim garantat de către stat. Din punctul meu de vedere e bine că se pune o oarecare ordine în sistemul asistenţei sociale, reducându-se cazurile de acordare. Câţi nu am văzut oameni perfect sănătoşi, care nu muncesc, dar primesc venitul minim garantat? Aşadar hai să mai tăiem.

În privinţa şomajului, lucrurile stau puţin altfel: ai cotizat la un fond pentru a te asigura de riscului producerii unui eveniment viitor şi incert (exact ca în cazul asigurărilor) şi anume acela de a rămâne fără un loc de muncă. Dacă îmi permiteţi, este ca un fel de asigurare RCA din domeniul auto, dar cu referire la muncă: plăteşti pentru a fi despăgubit în caz de producere a evenimentului asigurat. Până aici toate bune. Indemnizaţia de şomaj se primeşte îndeplinind anumite condiţii:

– ai rămas fără un loc de muncă datorită disponibilizărilor, reducerii postului, încetării activităţii societăţii comerciale, etc (sunt toate motive care nu ţin de voinţa salariatului);

– ai plătit minim 12 luni consecutive din ultimul an contribuţii pentru fondul de şomaj (există şi excepţia absolvenţilor care nu şi-au găsit un loc de muncă timp de câteva luni după terminarea studiilor);

– eşti în căutarea unui loc de muncă (absolut obligatoriu să te înscrii la un Oficiu Judeţean al Forţelor de Muncă, afirmându-ţi disponibilitatea de a lucra).

Astea ar fi câteva dintre condiţii. Dacă A.J.O.F.M.-ul la care te-ai înscris îţi oferă câteva posturi vacante, nu poţi refuza mai mult de 3 oferte, dar cu condiţia să se afle la o distanţă de până la 50 de km de localitatea de domiciliu sau de reşedinţă.

Ultimele „măsuri anticriză” au introdus indemnizaţia de şomaj (cel puţin în minţile „luminate” ale băsescienilor) în rândul ajutoarelor sociale. Pe lângă „minunăţia” asta mai vine guvernul (pentru că, logic, s-a dat o ordonanţă de urgenţă) şi scoate limita de 50 de km raportată la localitatea de reşedinţă a şomerului, dar şi cele trei oferte, care se reduc la una singură. Adică dacă eşti din Oradea şi primeşti oferta la Constanţa nu o poţi refuza, că nu mai primeşti indemnizaţia de şomaj.

Trecând peste aberaţiile portocalii, vin eu cu alte întrebări. De exemplu, unde sunt banii din contribuţiile de până acum? Probabil cine a ajuns pe la AJOFM ştie răspunsul, numai vazând sediile impunătoare şi extrem de scumpe pe care şi le-au tras. Altă întrebare ar fi ce anume face un AJOFM în afară de a învârti declaraţiile firmelor? Pentru că ce se găseşte în oferta de locuri de muncă (nu doar acum, ci de când există AJOFM) nu acoperă o gamă prea largă de pregătiri ci în general joburi prost plătite şi fără prea multe calificări necesare. Şi nici nu face eforturi deosebite să descopere noi locuri de muncă, ci se bazează tot pe listele pe care le depun agenţii economici (şi aia mai mult sub ameninţarea amenzilor)

Dar problema cea mai mare este însă în altă parte: SINDICATELE. Ce mama zmeilor fac sindicatele pentru cei care plătesc cotizaţia? Greve? Asta nu rezolvă situaţia! Să luăm exemplul Statelor Unite. Lucrezi în construcţii? Plăteşti o cotizaţie sindicatului (Union) muncitorilor în construcţii, iar acesta se asigură în momentul deschiderii unui şantier că un procent de x% din noii angajaţi sunt membrii de sindicat care au rămas fără joburi. Totul se face după o schemă bine stabilită, în funcţie de vechime, experienţă şi timpul scurs de la ultima angajare. Deci sindicatul luptă pentru tine. Ce se întâmplă în România? Nu ştiu, asta să-mi explice cineva. Cât timp am fost şef serviciu personal, deşi aveam un lider sindical pe întreprindere care încasa cotizaţiile membrilor de sindicat, nu l-am auzit niciodată să ceară situaţia locurilor de muncă disponibile. Şi erau cu ghiotura, mai ales pe specializarea „tâmplar”.

Las problema deschisă, poate mă luminează şi pe mine cineva.

Comments are closed.